3,677 matches
-
răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
polițist, dar tre’ să fi făcut ea ceva, de e reți nută, nu? Da? — Hoțul neprins e negustor cinstit! decretă polițistul. Așa..., e cu prezumția aia..., prezumția de nevinovă ție, reuși polițistul să-și ducă până la capăt ideea dintr-o suflare. — Cine, don’le? Vetuța noastră? Fugi, don’le, de acilea, trecu la atac frontal Caterina. Nu e, don’le, n-are cum! — E, nu e... E reținută. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mult ceruse el? Că să fie a naibii ziua când s-a mutat în blocul ăsta de idioți cu neamurile lor cu tot. Când ajunse la aparatul genital ce reieșea a fi unul singur, de sex feminin și comun întregii suflări din bloc, se împiedică pe scările rulante de la metrou și își juli cotul încercând să se prindă în cădere de balustradă. Ajunse la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe teren estetic cu una ca Jennifer Lopez. Că până la urmă, cum bine ziceau aceiași specialiști, aia avea un cur cât casa și uite că nu-și mai făcea complexe, ba chiar și-l arăta pe tot ecranul televizorului întregii suflări omenești. Și tot așa, nimănui nu îi dăduse prin cap să se întrebe de ce nu iese și ea, ca toată lumea normală trăitoare la bloc, în capot și papuci să ducă gunoiul, ca pretext să rămână de vorbă cu doamna Veronica
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
don Epifanio, Menaguti, tatăl său și alături Federico. Și cum i se par lui don Fulgencio toți aceștia o adunătură de cluburi! Se pierde în plimbări pe câmpul unde se fecundează florile din polenul staminelor depus pe pistiluri, sau în suflarea coroanei de semințe de păpădie care se împrăștie pe câmp. Într-o zi, mergând la cimitir să mediteze acolo, printre acele rânduri de nișe, i se întâmplă ceva anume. Dacă nu mă iubește Clarita și nu știu să scriu povestiri
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu au găsit trupul Domnului Iisus.” (Luca 24, 1-3). b) Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli: “Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ucizi!” (Ieș. 20, 13) Scurt și concis, aidoma căderii unei lame de ghilotină! În fapt, atât cât trebuie pentru a impune importanța unei porunci. “Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.” (Facerea 2, 7). Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în Cosmos este Stăpânul Absolut al Creației Sale. Dumnezeu a suflat peste bulgărele
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și s-a făcut omul ființă vie.” (Facerea 2, 7). Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în Cosmos este Stăpânul Absolut al Creației Sale. Dumnezeu a suflat peste bulgărele de humă suflare de viață, făcând omul ființă vie. A Lui este suflarea de viață, la El se întoarce la timpul sorocit. Numai Dumnezeu poate lua ceea ce El a dăruit. Viața este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu, este cel mai
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în Cosmos este Stăpânul Absolut al Creației Sale. Dumnezeu a suflat peste bulgărele de humă suflare de viață, făcând omul ființă vie. A Lui este suflarea de viață, la El se întoarce la timpul sorocit. Numai Dumnezeu poate lua ceea ce El a dăruit. Viața este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu, este cel mai de preț bun al omului și nădejdea celor ce vor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și alte șouri de-astea, m-ai înțeles? Adică barosanu ăsta știe regula de aur, frate. Îl face comercial, da-l face și de artă, adică le combină pe-amândouă ca să cadă-n cur și criticii și publicul și toată suflarea. E șansă mare, nene. Așa că mâine să fii în mare formă pentru că întâlnirea cu barosanu e crucială. Fața lui se strâmbă scurt, într-o grimasă de lehamite. Crucială. Nu știam că-l ai și pe-ăsta în vocabular. Vocea continuă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
inelul, dar, spre surpriza sa, inelarul statuii era îndoit și nu lăsa inelul să iasă. Amână pentru a doua zi recuperarea inelului. Peste noapte, cei ai casei auziră pași grei urcând treptele spre dormitorul tânărului, care dimineață fu găsit fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz, care, la răsăritul zilei, își reluase locul pe soclul din parc, lăsând inelul lângă pernă! Visul lui era aidoma nuvelei, statuia aducea cu Clotilde, parcul era Cișmigiul, iar inelul era... inelul cu ametist! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dans, Mihai și Beatrice chiar încercând câțiva pași. Nu mai fuseseră pe aici niciunul, așa că aveau ce admira, gândindu-se că și aici puteau întâlni un colț din "Micul Paris" de altă dată. După vizita care i-a lăsat fără suflare, au fost conduși la restaurant, la o masă rezervată. Parcă te aflai într-un muzeu: marmoră, cristal, lambriuri de lemn prețios... Au privit ce au privit de jur împrejur și apoi privirea li s-a pierdut afară ningea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ies scântei din ochi. Stai liniștită! Naoji e bine. Ticăloși ca el nu mor cu una cu două. Cei care mor sunt buni, blânzi și frumoși. Pe Naoji poți să-l omori în bătaie, că tot nu-și dă ultima suflare. Mama zâmbi. Asta înseamnă că tu o să mori de tânără. Mă necăjea. — De ce? Sunt rea și urâtă. Trăiesc până la optzeci de ani. — A, da? Atunci eu o să trăiesc până la nouăzeci. — Zău? am zis, puțin stânjenită. Ticăloșii trăiesc mult. Oamenii frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
calmă a explicației lui Sadoveanu, care, cu banii primiți de la Goga pentru o revistă cum n-a mai fost - Comoara - se îmbracă impecabil, cu jiletcă nouă, cu nasturi de sidef, cu lavalieră proaspătă, cu cămașă scumpă, apoi renunță, dintr-o suflare, la întreaga afacere redacțională: "- Îmi închipui, sper, domnule Sadoveanu, că această cheie apără și milioanele avansate de Ministerul de Interne! - știți, domnule ministru, noi, oamenii condeiului, nu prea ne pricepem la socoteli. Aceasta fiind situația, a încheiat conu Mihai - vorbea
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
un nume. "Și mai departe?" întreabă un altul, pe care îl iubesc și m-a decepționat. Toți îl liniștim. Chinuiți de aceeași sete. "Și mai departe? O, amintirea e încă o parte grozavă a vieții, îl consolăm, și inima devotată suflării "Poftim, ia-ți suflarea", dintr-o gură. Pantalonul pe masă îndoit, urma de gheață pe șliț, cureaua în șase zbilțuri. îi atragi atenția cizmarului: "Găurile nu costă nimic." Și Anna: "Eram atît de transpirată, nici nu mai trebuia să mă
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
departe?" întreabă un altul, pe care îl iubesc și m-a decepționat. Toți îl liniștim. Chinuiți de aceeași sete. "Și mai departe? O, amintirea e încă o parte grozavă a vieții, îl consolăm, și inima devotată suflării "Poftim, ia-ți suflarea", dintr-o gură. Pantalonul pe masă îndoit, urma de gheață pe șliț, cureaua în șase zbilțuri. îi atragi atenția cizmarului: "Găurile nu costă nimic." Și Anna: "Eram atît de transpirată, nici nu mai trebuia să mă demachiez." Lucrarea bărbatului: o
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
mai solid postament al răspunderii civile și care beneficiază de o tradiție bogată de luptă pentru acel spirit republican ce face mândria oricărui Francez contemporan" (p. 169). La fel ca și romanele lui Nicolae Breban, eseurile par scrise dintr-o suflare, fără ca autorul să fi făcut textului o minimă corectură. Astfel apar formulări confuze ("Romanul modern, cel care după părerea mea începe pe la începutul secolului, cu un Stendhal și Balzac" - care secol? - și stângăcii stilistice greu de digerat (cacofonii, repetiții deranjante
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
marea pe stânci Și încă un destin în derivă, încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și încă nu îmi dau seama dacă toate acestea își găsesc vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de jumătatea vieții, nu știu de străvechiul obicei de a i se da oaspetelui, după un prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care s-a retras demn în locuința lui, de unde poate adăsta timp îndelungat vrajbele iernii, tocmelile justiției, în depărtate anotimpuri. Vecini invidioși i-au scris pe gard: mită, partidul istoric din care făcea parte, l-
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic", drept care "sîntem solidari întru zădărnicie" (Accent). Holocaustul brun a lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
a fost scrisă prin 1984. Ea mi-a ieșit, la ora aceea, prea stufoasă, prea încărcată. Un an mai tîrziu, am redus-o fără milă, de la o sută de pagini la șaptezeci. Unele piese mi-au ieșit însă dintr-o suflare, ca dintr-un fel de revelație. Așa s-a întîmplat cu Bine mamă, da' ăștia povestesc în actu' doi ce se-'ntîmplă-n actu' întîi. Brother, Compaq, Packard Bell, Tochiba... D.P.: Bănuiesc că acum, la Paris, lucrezi pe computer. Pe vremuri
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
însă, m-am mutat într-o cameră de demisol, în plin centru al Bucureștiului, pe strada Galați, la doi pași de Piața Rosetti. De la fereastra mea (unică și mică) vedeam picioarele trecătorilor. Acolo am scris într-o zi (dintr-o suflare) Sufleurul fricii. Gazda mea se numea doamna Vernescu și din cînd în cînd mă invita în apartamentul ei plin de mobile de epocă, unde îmi oferea cîte o prăjitură. Cum soarele nu intra însă niciodată în minuscula odăiță de la demisol
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
-mi lunecând de pe oase, de parcă m-aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e relevant și catalogul numelor românești de familie. Le-a fost dat unora din ele, "șterse, banale", să atingă în chip mirabil treapta celei mai mari notorietăți: "dacă, în lumea literară românească a ultimelor trei decenii, pronunțai numele Manolescu, toată suflarea gînditoare știa la cine te referi: la Nicolae Manolescu. A transforma un nume de familie comun într-o referință celebră - iată, pe meridianele noastre, cea mai spectaculoasă realizare! A făcut-o Eugen Ionescu, întîi la Paris, apoi în întreaga lume
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]