654 matches
-
Sfânta printre leproși. — Nu-l cunoști pe Vasile. Vasile e cel mai curat om din lume. Spală cada centimetru cu centimetru, după aia mai dă și cu spirt. — Bineînțeles, bineînțeles, dă și cu sulfamidă... Ți-au luat dreptul de practică, suflețel, spune drept, ți-au luat până la urmă dreptul de practică? S-or fi lămurit, până la urmă, nu se poate altfel, mirosea escrocheria de la o poștă! Binefăcătoare, știu, știu, binefăcătoare ca toate escrocheriile, păi, cum. Da’ ți-au luat muzicuța, recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sărutarea-morții...Și n-ar fi el ceea ce este dacă, Înainte de a te bate-n cuie de gard, nu ți-ar cere iertare, povestindu-ți ce anume are să-ți facă (silit, blestemat, destinat) - el, bunicul și chiar unchiul lui Mesia: Iaaaartă-mă suflețel, tătucă, frate al meu, sunt un ticălos, un porc de câine, un vierme, un adevărat rus -ia vinavaaaaat!»... - Nu crezi că am ajuns la Dostoievski? - Am trecut și pe la Tolstoi, bătrânul..., mustăcește tata. - Nu crezi că e timpul să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când, ca mulțumită pentru ajutorul nostru dincolo de Dunăre - spun: ajutor, pentru că ei l-au cerut - ne-au ciupit județele din Sudul Basarabiei, cele recăpătate după Războiul Crimeii. Ce răspundeau ei, când erau acuzați de răpire, de furt? - Ei, ce... «Tătucă, suflețel, frățioare...» «cum adică, noi vă dăruim independența, vă dăm pe deasupra Dobrogea - și voi, nerecunoscătorilor, ziceți că v-am furat câteva județe pârlite din sudul Bessarabiei? Dacă vi le-am luat cu Împrumut v-am dat, În schimb, Dobrogea!» - În-schimb! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă avea 5 000 kilometri pătrați, Însă tu, Ivane-Hoțomane, ai tăiat Moldova pe nord-sud, pe albia unui râu interior, Prutul, ai botezat aproape 50 000 kilometri: Bessarabia! Cum? De ce?» - La care ce răspunde Ivan-Pravoslovan? - Cum, pravoslovan? Minciunovan! Zice: «Tătucă, frățioare, suflețel! Nu-i adevărat că numele ținutului ar veni de la un Basarab de-al vostru - de care, dacă n-am auzit eu, nici n-a fost... Să-ți spun eu, pravda mea, rusească, să-ți dezvălui de unde vine numele pământului - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat: „Ajutațimă vă rog din tot suflețelul meu sămi iau televizor în culori”. La Romană coboară Sabina. Îi strâng puternic mâna: succes, iubito, dă-i gata, știi că ești cea mai tare! În urma ei rămâne o adiere înnebunitoare de Follow me. Pe fereastra vagonului îi urmăresc mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. Și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
venit cu mama și mi-am sfințit brățara de racla sfântului, dar aseară mama mi-a făcut baie și eu aveam brățara la mână, iar acum nu știu dacă mai este sfințită sau trebuie să o sfințesc din nou”... „Pentru suflețelul tău curat, Alexandra, sigur brățara a rămas sfințită, dar mai atinge-o dacă vrei, ca să fii sigură și să rămâi cu inimioara împăcată...” Tot în acele zile o bătrânică mă întreabă: „Și iconițele aiestea mititele cu sfântul le dați degeaba
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în primul rând, pentru copiii-copii. Ei înțeleg cel mai bine pisicile. (Dar sper că le vor explica și copiilor-părinți câte ceva.) Pentru copiii care n-au acasă nicio pisică, voi spune mai întâi că lui Ticuță prietenii și vecinii îi spun Suflețel. Pentru că are mult suflet. În tot ce face pune suflet. Și e destul de deștept, de asta vă veți convinge singuri. Nici nu împlinise patru luni când a apărut în casa mea. L-a adus „nașa” lui, Maria, care l-a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
astea, podurile astea stăteau neocupate de pe vremea în care călugării mergeau recitînd rozariul. Și ce putea fi mai conform dorințelor fondatorului? Cunoașteți, desigur poemul: „Dacă la biserică ne-ar da niscaiva bere, și-un foc bun să ne-ncălzească-n suflețel, am cînta și ne-am ruga ziua-ntreagă, vere, și n-am mai vrea din biserică s-o ștergem defel. Și Domnul, ca tata, bucurîndu-se să își vadă Copiii mulțumiti și fericiți precum este și El, Cu Satan sau butoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea oftez. Tu te lipsești de la mine Și eu oftez după tine, Ca un amoriu după, altul Ca să mi se treacă ahtul. 32 Faretr - amoriul cu foc aprinde Și arcul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Unul eu și altul tu 440 {EminescuOpVI 441} Săgetând ne răsbătu. De vrei, puică, să iubești Singură stăi și privești Cum ne-am mângâia cu drag, Numai mîna-n sân să-ți bag Și mai în jos puținel Să mai vie suflețel, Acolo este locul Unde se stâmpără focul. Nimenea să nu mai știe Noaptea bine să ne fie, Nimunui să nu mai spui Ce ți-am zis și îți făcui Să ne desfătăm firește Și să lucrăm bătrânește. No. 36 Până când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce N-am cui spune pentru ce, O să mor să mă sfârșesc Și om tainic nu găsesc Paraponul să i-l spui Și focul să mi-l răpui. No. 39 Puiculița mea iubită, Ce ești tristă și mîhnită? Spune-mi, suflețelul meu, Spune-mi ca să știu și eu, Ce ești, puică, întristată, Cu totul nemângâiată; Spune-mi, puică, ce-ți lipsește, Suflețelul ce-ți dorește, Spune-mi și te jăluiește Focul de-ți mai potolește, Nu-l țiine tot în tine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spui Și focul să mi-l răpui. No. 39 Puiculița mea iubită, Ce ești tristă și mîhnită? Spune-mi, suflețelul meu, Spune-mi ca să știu și eu, Ce ești, puică, întristată, Cu totul nemângâiată; Spune-mi, puică, ce-ți lipsește, Suflețelul ce-ți dorește, Spune-mi și te jăluiește Focul de-ți mai potolește, Nu-l țiine tot în tine, Spune-l, puică, și la mine; Spune-mi puică, al tău mie Și eu să-ți spui al meu ție. Știi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
brutal și de mecanic - nici măcar nu-i dăduse timp să se trezească -, primul lui gând fusese să fugă repede să-și scuture unealta, să și-o clătească și s-o decontamineze În lavoarul băii ei. — Da’ nu, nu-i adevărat, suflețel, protestă Elio, care Însă alergase efectiv În baie pentru a-și spăla scula, care-l ustura ca și când și-ar fi frecat-o Într-un tufiș de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care adaptează În chip curent temele altora, Își impune temperamentul și stilul său. Este ușor de Închipuit că nimeni nu se mai Întreabă asupra modelelor cînd citește CÎntece ca acestea, trecute repede În repertoriul lăutarilor bucureșteni: „Unde-ți este frumusețea, Suflețelul meu iubit? Unde-ți este rumenețea Și drăgăstosul zîmbit? Unde ț-e cătarea blînda Asupra mea s-o arunci? Să-mi vezi jalea netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Răsunară felurite râsete și chiote, numai Saferian, întins pe sofa, zâmbi cu împăciuire din buzele lui groase, clătinând din cap neîncrezător. Se aflau în salon, așezați pe mari scaune încrustate cu sidef, într-un cerc în jurul sofalei, Angela Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Gaittany și, evident, Smărăndache și Smărăndăchioaia. O scurtă topografie a locului nu-i de prisos. Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Angela Valsamaky, cu glasul ei gros, silindu-se a nu mișca prea mult buzele violent vopsite cu rouge și a nu-și crăpa fina tencuială de pudră și fard de pe fața ei senilă. Păcat! Ce om original! - Hei... zise Panait Suflețel sărind de pe scaun în mijloculodăii și trecîndu-și pieptenele degetelor prin părul alb, contrastând cu fața tânără, Ioanide e epicureu, Ioanide umblă acum după femei. El e Ahile în veșnică expediție erotică, filozoos, iubitor de viață! - Canalia! șopti amabil doamna Valsamaky
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în minister. Gaittany cerceta ceva foarte atent în agendă, Dan Bogdan rămase solid pe poziția lui, surâzând malițios, Saferian dădea din cap, ceilalți tăcură. - Ce face, unde stă? Întrebă Gonzalv Ionescu, pentru careIoanide reprezenta neantul pur. - Cine știe unde stă?! zise Panait Suflețel. Ioanide e clericvagant, fără domiciliu fix. - Nu, domnule, observă Gaittany, are locuință! - Stă lângă șosea, explică și Saferian. - Nu primește pe nimeni! obiectă Gulimănescu, rămânând iarăși cu gura căscată la Pomponescu, spre a vedea dacă a nimerit-o. - Se zice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un capăt) și reconstituia pe o masă niște machete plesnite de clădiri, rînduindu-le în jurul unei presupuse piețe în miniatură. - Dar ce face cu machetele? se informă Gonzalv Ionescu,cu o mirare dezvăluind incomprehensibilitatea pentru el a unei asemenea fapte. Panait Suflețel lămuri: - Ioanide e un visător! Neprimind de la nimeni comandade a face un for roman, el îl execută în ipsos. Nepricepând subtilitățile lui Suflețel, Gonzalv Ionescu își continuă ancheta, ca și când ar fi fost vorba despre un individ imposibil: - E însurat? - E
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
machetele? se informă Gonzalv Ionescu,cu o mirare dezvăluind incomprehensibilitatea pentru el a unei asemenea fapte. Panait Suflețel lămuri: - Ioanide e un visător! Neprimind de la nimeni comandade a face un for roman, el îl execută în ipsos. Nepricepând subtilitățile lui Suflețel, Gonzalv Ionescu își continuă ancheta, ca și când ar fi fost vorba despre un individ imposibil: - E însurat? - E însurat, răspunse madam Valsamaky, o cunosc pe Elvira lui. - Are și copii, completă Pomponescu. - Or fi mari acum! bănui madam Valsamaky, nu i-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pereți. Pe chipul lui Saferian trecu o neliniște. Armeanul se propti în mâini spre a se ridica. - Să mergem la ceai, invită el, să-l lăsăm în pace pedomnul Ioanide, săracul! El nu e aici să se apere. Gaittany și Suflețel săriră și apucară pe sub brațe pe Saferian. Acesta avea dificultăți la mers, picioarele sale păreau umflate, făcea pașii cu mare încetineală. Chipul lui contrasta cu îmbrăcămintea largă și comodă. Avea o față măslinie, arabă, complet rasă, nas arcuit, fin, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecea un ornament în volute, închipuind un fel de fronton curb. Discul pendulului era mare și greu, ținut de o baghetă șerpuitoare și brodată, limbile ceasului aveau forma de frunză. Era șase fără un minut. - Vedeți limbile? atrase atenția Panait Suflețel. Acum se produce "erupția de sunete", cum spune Ioanide. Păcat că n-a venit! - Nu mă părăsește pe mine domnul Ioanide, observăzîmbind Saferian. Deodată se auzi o notă muzicală difuză, ca vibrația unei coarde de harfă, după care urmă altă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Alternanța se repetă încă o dată, apoi bătură șase lovituri unisoane de gong. Rezonanța era atât de mare, încît ecourile comentau bătăile G. Călinescu esențiale precum pulverulența unui joc de ape țâșnitura centrală. - Minunat! șopti Gaittany. - Ioanide! sări deodată în sus Suflețel, cu mâinile prin părul zburlit. Uite-l pe Ioanide! Într-adevăr, acesta sta rezemat de canatul ușii și asculta. Când ultimul ecou se stinsese, veni la madam Valsamaky, îi luă mâna ceremonios, i-o sărută în vârful unghiilor, foarte vopsite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intervenea, solidar și neobosit, cu cele mai meschine solicitări. De aceea Pomponescu își manifestă ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se abstrase și mai mult. De fapt, el recapitula portretul etic al lui Gonzalv Ionescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]