14,769 matches
-
tratate de pace de-a lungul istoriei, dar s-a văzut în timp că nu au fost altceva decât false tratate de pace”(p. 19). Pacea mai poate fi realizată și prin mijloace caritative, adică prin practicarea milei trupești și sufletești, săvârșite cu fapta și cu cuvântul, prin susținerea materială și morală a omului de lângă noi. Această idee este ilustrată prin pilda Samarineanului milostiv și este atribuită calității de doctor a Sfântul Evanghelist Luca, desigur, omul cel mai în măsură să
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
care vine dintr-un trecut îndepărtat, uitat de lume, tăcut, secret, misterios. Acest timp nu pare, la prima vedere, să opună vreo rezistență în a fi decodificat, paradoxal el pare accesibil, dar nu e, cititorului trebuindu-i o anumită stare sufletească ca să-l poată pătrunde cu mintea, cu ,,ochiul de gheață’’ (Pescăruși cu blânde priviri). Este un timp al unui trecut clar exprimat printr-un prezent nesfârșit. Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume (un spațiu, pământul) cu o grădină
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
și literare, semnate de Zevedei Barbu și rămase în publicistica anilor 1935-1947. Ele sunt riguros grupate pe teme mari: filosofie, sociologie, psihologie și publicistică. A fost o seară deosebită atât ca informații culturale transmise, cât și ca încărcătură emoțională și sufletească. ANCA SÎRGHIE - UNE AMITIÉ AMOUREUSE De-a lungul anilor, Dna Prof. univ. dr. Anca Sîrghie a scris și a publicat mii de pagini: cursuri universitare, cărți de memorialistică, de critică și istorie literară, studii, articole, reportaje și a inițiat lansări
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
Uricariu, Antonovici Sculptor on Two Continents (Universalia Publishers, New York, 2011) și Vlaicu Ionescu The Artist / Pictorul (Universalia Publishers, New York, 2012). Iată că anul acesta Doina Uricariu ne-a invitat, cu curaj, am putea spune, dar și cu generozitate și seninătate sufletească, la o dublă lansare, la un eveniment așteptat îndelung și minuțios pregătit, emoționant atât pentru ea, cât și pentru fiii pictorului (Alexandru Ionescu însoțit de soția acestuia Cristina Ionescu și Alina Ionescu-Graff, sosiți de la New York). Prima lansare: marți 2 octombrie
DOINA URICARIU – VLAICU IONESCU The Artist / Pictorul [Corola-blog/BlogPost/93887_a_95179]
-
frunte cu Victor JURAT, directorul adjunct al Te atrului Muzical-Dramatic „O. Kobyleanska” din Cernăuț, a prezentat publicului românesc piesa italiană „Incident” de Luigi LUNARI. Actorii bucovineni au fost întâmpinați de colegii din Botoșani cu pâine și sare, cântece, dansuri, căldură sufletească și multă sinceritate. - Am fost primiți de ospitalierii noștri prieteni din Botoșani foarte frumos, cu miel copt și vin alb românesc, fiind cazați într-un hotel luxos, de la geamurile odăilor căruia am admirat frumusețea arhitecturală a Teatrului Național „Mihai Eminescu
Colaborări Teatrul „O. Kobyleanska” din Cernăuţ [Corola-blog/BlogPost/93953_a_95245]
-
a izvoarelor scrise, dar geniile, eroii, martirii, cuvioșii și sfinții au mărturia Neamului scrisă în ceruri, unde cei răi nu pot niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
mers până la capăt, redându-ne și înfiindu-ne Frumuseții României creștine cunoscute și necunoscute în toată splendoarea ei: „Așadar, precum o țară are bogații naturale, spune marele Fiu creștin ortodox al României Tainice Dan Puric, tot așa are și bogații sufletești. Iar aceste bogații sufletești care țâșnesc la suprafață în credința, tradiția și cultură și în final, în spiritualitatea unui neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
-ne și înfiindu-ne Frumuseții României creștine cunoscute și necunoscute în toată splendoarea ei: „Așadar, precum o țară are bogații naturale, spune marele Fiu creștin ortodox al României Tainice Dan Puric, tot așa are și bogații sufletești. Iar aceste bogații sufletești care țâșnesc la suprafață în credința, tradiția și cultură și în final, în spiritualitatea unui neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne luăm libertatea să le
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne luăm libertatea să le apărăm! Căci ce sunt, în ultimă instanță, credința, tradiția și cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ora actuală una din cărțile foarte căutate ale Editurii „Libertatea”. În interviul de față am discutat despre acest lexicon, pe care l-a elaborat ani întregi, un accent aparte fiiind pus pe activitatea muzicală, care îi exprimă cu fidelitate tinerețea sufletească și energia care o însoțesc și în prezent, dar și despre valorile artistice actuale și tezaurul folcloric de care dispunem în momentul de față. Ați crescut și copilărit în Toracul natal. Se spune că în anii aceia, pe scena muzicală
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
lanțul energetic spiritual al planetei. Târziu, foarte târziu ! Poate așa ne eliberăm de acest blestem ancestral ! Descris atât de bine de Ion Luca Caragiale. Și nu numai. Biserica Ortodoxă Română luptă zi de zi pentru menținerea ființei naționale, redând liniștea sufletească și speranță oamenilor. Asta, pare, să supere cel mai mult pe cei născuți pe cracă. Parcă ar fi un program de distrugere a fibrei poporului român. Mulți chiar afirmă cu argumente concrete acest lucru. Ateiii, liber-cugetătorii, vor ca locul celor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
lirice a anilor șaizeci, supusă la noi unor reevaluări și chiar contestări. Cu acest scop pe jumătate mărturisit, traducătorii au ales poezii reprezentative pentru teme care, în opinia lor, perpetuează în contemporaneitate - prin vocea poetei din România - esențe lirice și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
Dudu Baciu nu a părăsit redacția decât foarte târziu, la sfârșitul anilor �80, când sănătatea chiar nu i-a mai îngăduit să rămână. Părea naiv, defazat. Era, în fapt, un amestec de perspicacitate și candoare, un ins de mare puritate sufletească. Excesiv de modest și discret până la umilitate, gesturile lui nu erau spectaculoase și nu era croit din stofa erorilor. Dar omul acesta, pe care unii îl credeau fricos ori laș, nu a abdicat niciodată de la principiile sale morale. În fața oficialilor, prea
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Maxențiu și Lică Trubadurul e însoțit și el de un motiv muzical. O muzică, ce-i drept, aparte, pentru că Lică, zis și "mierloiul" nu cântă, ci fluieră. Fluieratul îi anunță regulat nu numai aparițiile, ci și, "cu nuanțe schimbate", stările sufletești. Fluieră admirativ, fluieră indiferent, fluieră a bună dispoziție, fluieră "a rendez-vous". Fluieratul lui Lică îi definește, mai mult decât gesturile și vorbele lui, firea de aventurier nonșalant și flușturatic. Relația furtunoasă cu prințesa Maxențiu - alias Ada Razu, femeie frumoasă și
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
Vocile discordante se armonizază în sonoritatea strigătului emanând din teroarea morții și, prin contrast, din năvalnica sete de viață pe care o declanșează. Dezbărată pentru o clipă de deșărtăciunea resentimentelor, a vanității, a convențiilor, lumea Halippilor capătă o nebănuită profunzime sufletească. Spațiul extins acordat descrierii scurtului episod muzical măsoară fizic un timp interior mult mai îndelungat, cel al conștiințelor răscolite de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și al armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
celor ce erau vii în biserică" etc. În cel mai pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză creat prin izbucnirea neașteptată a polifoniei în plină liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
celui al măștilor de teatru din antichitate: - "Aaa... la Arhitectură!... De altfel, toată poezia mea e o construcție arhitecturală, o îmbinare a tehnicii și a artei, cu legi și principii, dacă ai observat; repetarea propozițiilor, cadența..." Revenit la starea mea sufletească inițială, când plin de entuziasm dorisem să fac cunoștință cu Minulescu, încurajat de ceea ce îmi păruse să însemne la dânsul o schimbare de ton, am făcut greșeala să-l întrerup: - Vedeți că aveți ce să-mi spuneți? Drept răspuns meșterul
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
suferinței o dimensiune ascendentă. în cea de a doua fază, descopăr că pictura fiului presupune inițierea într-o filozofie a privirii: crucea poate fi și sarcofag, emblemă a morții, dar și deschidere spre lumina învierii, săgeată metafizică și înaripare. Mobilitatea sufletească a spectatorului e chemată să participe nu atât la metamorfozarea formelor, cât la descifrarea energizantă a aceleiași imagini. Cu alte cuvinte, depinde de noi dacă prin lectura tablourilor ne lăsăm răstigniți sau salvați. Culorile sunt dispuse alchimic ca niște trepte
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
că merită să-l evoc pentru pitorescul lui psihologic. în ce privește atitudinea lui Horia Liman, aceasta m-a blocat - credeam eu - definitiv, creându-mi un complex psihic de care eram convins că nu avea să mă părăsească vreodată. Iată așadar terenul sufletesc pe care, cu o întârziere de patru ani, urma să cadă o nouă propunere de a pregăti un text spre publicare; de astă dată, cel care mi-l solicita era prietenul Virgil Untaru. În 1944, relația mea cu Virgil câștigase
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
sfârșit, cine poate ști? Până nu-și va auzi toate personajele "că-i vorbesc la ureche", nu le va deslipi din sufletul său. Iar când vor vorbi, vor merge, vor trăi din viața lor proprie, fiecare cu însușirile fizice și sufletești ale lui, atunci literatura dramatică română desigur, va înnumăra o nouă capodoperă." Din păcate, acest moment n-a mai venit niciodată. Deși piesa a fost "preocuparea de căpetenie a lui Caragiale, în ultimii săi șapte ani de viață" (Șerban Cioculescu
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
lui Ibrăileanu și de tipul intelectual, ilustrat de A. France, Rémy de Gourmont, Valéry, Huxley. Acești eroi cerebrali sunt văduviți de erotism, “secătuiți în puterea de a trăi cum trăiesc oamenii de rând”, alcătuind “o elită de infirmi, fiind vecini sufletești, în parte, ai lui Hamlet și cu deosebire ai preaînvățatului Faust înainte de întinerire”. Ideile dintr-un asemenea studiu savant și plin de nuanțe, oferindu-ne definiții cât mai exacte și, în orice caz, sugestive, ale tipologiei literare, precum și din citatele
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Note despre stil și nu revin asupra lor. El a recenzat romanele Rădăcini și Logodnicul, accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala ei în sondarea psihologiilor celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței, mai întunecate și totodată mai vii”. În Logodnicul, ca expresie a morbidității și a unei “cumplite violențe morale”, ajunge să identifice un adevărat paradox pe care-și întemeiază cam exagerata apreciere: “Căci în definitiv, cine
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
26 de componente, preluate în mare parte, îndată ce ideea strângerii între coperți de carte se va înfăptui (1937). Deși abandonat până la urmă, titlul fixat inițial păstrează rezonanțe emblematice, îndreaptă atenția spre revolta mocnită, acumulată în numai câțiva ani, de zbucium sufletesc intens, comprimat temporar, ținut în frâu, transferat în substanța versurilor. De la un moment dat, acestea sintetizează în câte un cuvânt starea explozivă a poetei: „jar“, „răzvrătire“. Chiar poezia Optsprezece ani, într-o primă variantă, debuta vijelios: „Ninge-nșirat, domol. Am să
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
o prea gusta. Prea multe morți, prea multe gâturi! A doua observație are în vedere titulatura de „dramă”, dată unor texte ce nu i se par conform cu calapodul european, în sensul că e prea multă acțiune și prea puțină trăire sufletească. Dacă ar fi cunoscut limba, probabil că o asemenea observație ar fi fost riscată, dar așa, cum singurul mijloc de înțelegere se baza pe văz, desigur că pentru publicul românesc totul s-a redus la acțiune, la faptele personajelor. Or
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
sunt foarte gustate la japonezi, la noi însă scenele astea nu sunt drame. Personajele acestea sunt vrednice de compătimit - mă gândesc la biata Otake și la Otyo, cele două servitoare care sufăr pentru vina altora -, dar persoane dramatice, cu zbucium sufletesc mai pronunțat nu pot să fie, fiindcă acțiunea nu le îngăduie lucrul acesta. Poate să fie în „dramele” astea o oarecare motivare psihologică - n-am putut urmări cuvintele -, acțiunea dramatică însă nu este în ele”. Limba spectacolului, spune el mai
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]