2,938 matches
-
Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
prea târziu, spărgând geamul și strâmbând drugii ferestrei cu bruma de vlagă ce-i mai rămăsese." (pp. 166-167). Când îl revedem, după vreo șapte ani, pe Bajnorică, acesta e o ruină. Cel Rău a intrat în el și l-a supt de aproape toată substanța, făcând dintr-un personaj atât de viu, imprevizibil, cuceritor, o căzătură alcoolică și mitomană: "El e blond, mărunțel, sfrijit și veștejit, dar n-a fost întotdeauna așa, fiindcă a fost și scund și trainic legat și
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în aparență un colaj de muzici de film mut, Rossini și alte sosuri sonore de succes, dar în esență un gest de compromitere a ceea ce se numește azi muzica globală. Nu tot ce zboară se mănâncă așa cum nici tot ce suge la pieptul unor referențialități lesne recognoscibile nu are semnalmentele unei creații integrale. Cu rostirea cât mai fidelă și persuasivă a tuturor acestor muzici s-au îndeletnicit soliști și ansambluri ce au demonstrat nu numai forma bună în care s-au
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
unei gramatici feniciene" - Einsamkeit). Politica, economia sălbatică sunt instantanee din ciclul istoriei, rotitor la infinit: "Rotire, rotire,/ Pământ, ape, țări și orașe/ Înapoi totul curge/ Di-nainte rotind/ Într-un cerc fără scăpare./ A fost ce va fi,/ Un om supt în cer/ Pământ și o apă./ Totul este, a fost/ Ce va fi" (Kohelet). Titluri ca Avram Iancu, Kavafis la Alexandria, Village Sutra, Caligula, Vals trist de Sibelius, Samadhi, Argonauți, Elegie pentru Net Turner, Într-un muzeu de arme la
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
lesturi.// Viața mea, viața mea încotro se îndrepta?/ Cine să-mi spuie?/ Cucul cântă, lumea-i șuie." (Clubul de diamant); "Tânăr sunt, de tine, moarte, nu-mi pasă./ Viața mea e dulce otravă. Amară melasă.// La ce sân io am supt? Ce piept m-a hrănit?/ La ce burticică am gângurit?// Viața mea a curs din mine în afară./ S-a făcut alții./ S-a făcut fiul meu./ S-a făcut o dansatoare din buric./ Cu clipsuri. Barbară./ S-a făcut
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
bastion. Bastionul luptei împotriva libertății de a gândi. Cornel Nistorescu a revenit la conducerea unui ziar cenzurând. Marele gazetar a murit, iar astăzi a înviat un mic Ciucurel Pasha. Exigent și atent la detalii, dușmanul locurilor comune și al subiectelor supte din pix, era temut și respectat cât a condus Evenimentul zilei. Ne făceam mici când venea în ședințele de redacție și se întâmpla să punem pe masă subiecte slabe, ciorbe reîncălzite, stoarse din lenea noastră de gazetari sau din pană
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
public, desigur, pentru poet. Nu-i dorește nimic lui Traian Băsescu de ziua lui, pentru că, după cum mărturisește emoționat, gândul său zboară către un singur om. Înclin să-l cred pe Victor Ponta, că îl muncește un singur gând: cum să sugă două-trei procente din popularitatea crescândă a poetului înecat de câteva zile în fluvii de lacrimi. Sensibilitatea aparte a lui Victor Ponta față de poeții națiunii dispare subit când vine vorba de dușmanii săi politici. Pentru Ponta, poetul Mircea Cărtărescu este „intelectual
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Au băut fiecare după setea pe care o simțea. Pâcu a sorbit prelung din ulcea, a așezat-o apoi pe masă, însoțind gestul cu un icnet de plăcere și mulțămire. Si-a șters mustățile stufoase cu dosul palmei, a mai supt cu sete din lulea și apoi și-a dres glasul. Acesta era un semn că are de gând să înceapă a povesti. Apoi, măi fraților, să vedeți voi ce înseamnă soarta omului. Pe când eram eu copchil... Ai fost și tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el trebuie să intre În actorul-vagin și să-l frîngă, să se unească cu el”. Mda... Dar știți cine-s, cu adevărat, criticii? Tot Andriy Zholdak vă spune : ”...rechini flămînzi care abia așteaptă să Îi mănînce pe artiștii tineri, să sugă sîngele din ei, să castreze anumiți regizori sau, dimpotrivă, să se culce cu ei din punct de vedere artistic”. Directorii-prezervativ au scăpat... Subțire mai e, uneori, și granița asta dintre teatru și patologie!... Se pare că bețivanii au cel mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de lângă grădina suspendată a dragostei tale. nici bărbatul care înjunghie o oaie din care nu iese sânge, din visul tău, nu trebuie să te sperie. el este fratele femeii oarbe și oaia nu mai are sânge pentru că femeia l-a supt pe tot, de foame, pe ascuns. de aceea femeia oarbă are ochii foarte roșii, dar ea nu trebuie să te sperie, va pleca. fratele ei va mânca din carnea oii, dar carnea nu mai are sânge. tu rămâi cu mintea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu la fugă? DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos, că pe urmă mai vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe ușa din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
este de actualitate acest apelativ. Aș începe cu o nostimadă: cei mai mulți socotesc engleza o limbă imposibilă, fiindcă, în primul rând, nu are reguli. E plină de excepții, dar se poate învăța. Imbatanți rămân totuși cei care o deprind o dată cu laptele supt de la mama lor; în rest, orice vorbitor de pe glob poate fi descoperit după accent. Spre exemplu, chinezii nu-l pot pronunța pe r și de aceea ei spun în loc de rice, orez, lice, adică păduchi. Today, I ate lice spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este fecioară și lâncezește În singurătate; dragostea Încearcă În zadar să se deprindă cu această atmosferă, În afară căreia ea n-ar putea trăi.” (...). Doamne, ce mi-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mare, pe cei care nu puteau să ajungă acolo îi duceau în spinare sau se târau chiar ei în genunchi, țara trebuia salvată "de cei care amenințau granițele, de moșieri și capitaliști, de cei care acum o mie de ani sugeau sângele poporului muncitor". Cea mai mare sărbătoare de după Revoluție a fost ziua în care oamenii acestei țări au votat în unanimitate un Președinte pentru Liniștea Noastră. Atunci s-a instaurat pacea pe pământ, o pace atât de deplină, încât oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai mult despre stupizenia aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte bătrână, de de ani, care se trezește În toiul nopții și cântă fragmente de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai venea. Mi-am Întins privirea afară, urmărind o creangă de tei care lovea ușor fereastra Închisă ca și cum ar fi vrut să pătrundă Înăuntru. Azi a murit domnul Cantemir, administratorul blocului. Un tip slab, suspect de slab, care-și sugea mereu obrajii când devenea Îngândurat (i se spunea „Scrumbia”). Locuia În scară cu mine. Era administrator de când s-a dat În folosință clădirea asta cu trei scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare. Niciodată n-aș fi crezut că pot fi lovit de un așa blestem! Totuși un sentiment de vinovăție mă făcea să încerc, în străfundurile ființei mele, o bucurie unică și absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
suferințele mele? Odată, pentru bani, îmi băgase în gură sânii ei negri și flaști, asemănători cu burduful din piele de capră. Ah! De i-ar fi ros un șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre și-au transmis unul altuia căldura, simpla lor înfățișare îmi făcea greață. Când eram mic, mă acoperea cu mângâieri și tocmai de asta mă trata și acum cu nerușinarea al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
noianul de forme, cu nesfârșitul număr de ștampile și semnături cerute, pentru achiziționarea celor necesare întru realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea s-a petrecut, faptele intrând în legendă. Ciucurel privi în urma limuzinei, aranjându-și cu un gest studiat cravata Jaquard peste burta din ce în ce mai proeminentă. Își supse preocupat dantura printr-un țistuit aspirat, scurt și șmecheros, așa cum îl prindea pe el mai bine, în timp ce-și zicea: "Relule, ar fi cazu' să mai treci pă la sală, tată, că uite ce bobâlcă ți-ai tras la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]