347 matches
-
privire curioasă, dar se abținu de la orice întrebare. Salută tăcut și ieși printre șirurile de mărgele de lemn. Când îl văzură, cele două femei rămaseră surprinse de expresia întipărită pe chipul lui. — Ce s-a întâmplat, Mihai? întrebă cu vocea sugrumată doamna Ilinca. — Nimic, oftă spătarul, doar că trebuie să ne îmbarcăm chiar acum. Încălecă pe calul închiriat și se însenină la o amintire. Când era copilandru la Mărgineni, îi dăruise tata o mânză, cal arab pursânge. Da, da, de Sfinții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binecuvântarea, punând amândouă mâinile pe capul îngenunchiatului și, ajungând în locul în care cel pentru care se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi turcește șoapta urcându-se spre el: — Mihai, fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări deodată patetice, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sclavă și nu e neagră. Iată de ce nu pot alege clipa cea mai fericită... - Atunci ești un nătărău! Sau iarăși uiți că ești rob? Alege-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat: - Drepturile, stăpâne, se măsoară altfel. Dragostea nu le e măsură bună. Tefnaht începu să râdă cu poftă: - Ești prea tânăr, sau ești cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trei ori mai greu decât era în stare orice alt rob, își rosese, nimeni nu știa cu ce, lanțul de aramă de la picioare și în tot restul nopții frânsese lanțurile a încă nouă robi. Soldatul care-i păzea fu găsit sugrumat, iar peștera goală. Robii luaseră toate uneltele cu ei și toate armele soldatului de pază, lăsîndu-i numai coiful. În zori, când slujbașul regesc veni să adune robii la muncă, rămase cu gura căscată în fața peșterii goale. Întâi vru să strige
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi ridică un nod în gât și i se păru că aerul se împuținase. Într-un târziu, Hor îl întrebă pe cîrmaci: - Poți s-o nimicești în aer, înainte de a ajunge la muntele acela primejdios? - Nu! murmură cârmaciul cu glas sugrumat. Nu m-am pregătit pentru asta... nu m-am gândit. Auta simțea marea primejdie, fără s-o cunoască. Întrebă cu glas stins: - Și ce va fi acum? Hor nu-i răspunse. Umblă la o altă oglindă, pe care Auta n-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frate mai mare, sau poate ești fiul cuiva pe care l-am cunoscut de mult... dincolo de marea asta lungă? Atunci amintirea lui Auta se întoarse o clipă îndărăt și gura lui strigă cu uimire: - Utnapiștim! Omul se clătină. Apoi zise sugrumat: - De unde mă știi? Tu nu mă poți cunoaște. Celălalt mă știa, dar acela era atunci cum ești tu acum, și o fi murit sau dacă trăiește nu mai e tânăr. Cum te cheamă pe tine, omule? Dar Auta îl ajută
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Gata. Ea are ochiul bleg și plângăreț, Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un băiat serios și ambițios, nu unul din ăia... papă-lapte...[...] Spiridon încercă să râdă, dar nu izbuti decăt să se înece, scurt, după care aspiră adânc aerul și-și puse mâna pe umărul Arethiei. Așa e! încuviință cu glas fierbinte, sugrumat. Ai ghicit. Eu nu sunt ca alții, papă-lapte, neserioși, și n-am protecție. Eu prin mine am făcut toate, Arethia. Și o să vezi tu mai târziu... Să vezi mai tărziu ce-o să fie!...47 Menținându-și după fiecare eșec optimismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i împușc... cât îs de frumoși!“ Sania își luă vânt și alunecă abia atingând omătul. Dar nu dură mai mult de cât ai aprinde o țigară, că, Anton uitându-se înapoi se pomeni strigând... - Oprește, Ioane... oprește!... continuând cu glasul sugrumat... Tu vezi ce văd și eu?!... și inima începu să-i bată mai tare în piept. - După cum e înfofolită, pare să fie o femeie! îi răspunse el pe un ton liniștit. Femeia, în fugă, se apropie de sanie. O bertă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mulți, uciși de gloanțele turcești. Tăcu o clipă, să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și nouă ce s-a Întâmplat, dacă nu te superi. Dacă gașca ta nu m-ar fi lovit atât de tare, poate că mi s-ar părea mai ușor să-mi amintesc, m-am auzit răspunzându-i cu o voce sugrumată. Inspectorul se uită la sergent, care ridică din umeri, fără vreo expresie. — Noi nu te-am lovit, zise el. — Poftim? Am spus că nu noi te-am lovit. Mi-am atins ceafa cu multă delicatețe și apoi am inspectat sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu Don Leyes și Harold Costa și am văzut-o o dată cu un marinar și... Marjorie șovăi. Am prins o neliniștite în ochii ei. — Despre ce-i vorba? Mie-mi puteți spune. — Chiar înainte de a se muta, răspunse Marjorie cu vocea sugrumată, le-am văzut pe Betty și pe Linda Martin vorbind pe bulevard cu o femeie trupeșă și mai în vârstă. Era îmbrăcată în haine bărbătești și avea părul tuns scurt, ca un bărbat. Le-am văzut cu ea doar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și de la secția University. Ieșirea iminentă din închisoare a lui Bobby De Witt - motivul pentru a o șterge din oraș. Banii lui Emmett - verzișorii pe care-i arunca în stânga și-n dreapta în Mexic. Am întrebat-o cu o voce sugrumată: — Mai e și altceva? Martha se încovrigase și era foarte încordată. — Blanchard s-a întors a doua zi. A cerut mai mulți bani. Tata l-a refuzat și atunci l-a stâlcit în bătaie și i-a pus o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Este prima zi a sergentului Logan McRae Înapoi la treabă, după un an de pauză din cauza bolii, și nici că ar putea fi mai rău. Cadavrul lui David Reid, În vârstă de patru ani, este descoperit Întrun șanț de scurgere, sugrumat, mutilat și mort demult. Și este doar primul. Un criminal pândește În Orașul de Granit, iar presa locală cere răspunsuri la sângele vărsat. Dacă nu era de ajuns, Logan trebuie să facă față unui nou șef, inspectorul Insch, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Emmy era sigură că n-a auzit bine. — Ce-ai spus? Nu te aud deloc. La capătul celălalt al firului Leigh tăcea. — Leigh, mai ești acolo? Ce-ai spus mai înainte? Nu mă face să repet, șopti Leigh cu vocea sugrumată. — Scumpo, ce vrei să spui? Voi doi păreți atât de fericiți împreună! N-ai spus niciodată nimic de rău despre Russell, ne-ai spus doar cât e de drăguț, de bun și de atent, insistă Emmy cu blândețe. — Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești că astea sunt fenomene naturale (care astea?), că așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te poți întoarce la viața ta liniștită cu Mark, știind că nu ai ratat nici o experiență. Cred că mi-aș fi dorit să fi ratat toate astea, am șoptit. Maria nu a mai insistat când m-a auzit cu vocea sugrumată. —Ei bine, în tot cazul, eu l-am părăsit pe Gary. Am privit-o întristată. —Of, Maria. Dar nu ți-a explicat de ce... Da, da, știu că a fost în întregime vina ta. Scuză-mă că m-am grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deget de avertisment la buze, cerând liniște... sau evitând să răspundă? Pe scenă, Alexander se retrăgea Încet și cam stângaci spre ușa salonului de pe partea opusă. „Să fii blândă cu el“, Îi spuse lui Marion Terry cu un glas straniu, sugrumat, care făcu propoziția să sune ca și cum ar fi spus „Să fii blondă cu el“, și „Fii bun cu ea“, lui Herbert Waring. Se opri În prag, mai spuse o dată „Fii bun cu ea“ și Închise Încet ușa. O clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i răzbune pe eroii uciși. Pe un astfel de teren plin de stârvuri și arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă sfârșitul precoce. De-ar mai exista acel jurnal, el ar fi în orice caz interesant pentru fetișiștii fragmentului. Nu mi-a trecut prin minte să-i las pe toți acei sugrumați, decapitați, arși și sfârtecați, să las toate acele cadavre legănându-se de crengile stejarilor ca hrană pentru ciori să-și facă de acum apariția ca fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă în cuvinte Păduri de versuri țipă în patul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cheile. Ed roși. — Situația devenise haotică și dacă mă băteam cu indivizii, haosul s-ar fi amplificat. — Să nu ridici glasul și să nu te justifici. Nici În fața mea, nici În fața tipilor de la Interne. Te face să pari... Un glas sugrumat: — Să nu spui „slab“, tată. Nu te-apuca să mă compari cu Thomas. Și să nu crezi că nu pot face față situației. Preston ridică receptorul. — Știu că ești capabil să-ți porți singur de grijă. Dar ești capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]