458 matches
-
literare și științifice. Diferite varietăți de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puțin folosită, ca și limba sumeriană, doar în temple, pentru câteva secole. Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau fiinte. La sfârșitul
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
probabil nu aveau decât rol decorativ. Mesopotamienii utilizau un sistem de numerație sexagesimal (în baza 60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, și ziua de 24 de ore, precum și cercul de 360 de grade. Calendarul sumerian avea și săptămânile de câte șapte zile. Deoarece făceau socoteli cu numere foarte mari au întocmit o tabelă a înmulțirii de la 1 la 18.000. Astronomii babilonieni erau foarte interesați în studierea stelelor și a cerului, și puteau prevedea eclipsele
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
nu putea fi văzută în orașul regal, atunci nu avea nicio influență asupra regelui sau țării sale. Constelațiile folosite chiar și astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn și Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii sumerieni și babiloniei. Constelațiile erau folosite în calcularea timpului și în determinarea perioadelor de plantare și recoltare a culturilor. În Mesopotamia a apărut astrologia, deși cea mai mare parte a ceea ce se înțelege astăzi prin astrologie a apărut în timpul declinului civilizației
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
apa se găsește peste tot, și că universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil este cel mai puternic zeu. El era stăpânul zeilor din panteon, similar cu Zeus de la greci
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil este cel mai puternic zeu. El era stăpânul zeilor din panteon, similar cu Zeus de la greci, sau cu Jupiter al romanilor. Sumerienii își puneau de asemenea întrebări filozofice, cum ar fi: Cine suntem?, Unde suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicații din sfera supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoșirea persoanei respective. Cum
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
plătească taxele. El mobiliza soldații pentru război, și asigura lucrătorii pentru construcția templelor. Era responsabil și pentru impunerea legilor. În acest mod, asirienii au reușit să mențină controlul asupra imperiului lor. Deși Babilonul era un stat relativ mic în perioada sumeriană, el a evoluat considerabil în timpul domniei lui Hammurabi. El era cunoscut sub numele de “Legiuitorul”, și în scurt timp Babilonul a devenit unul dintre cele mai importante orașe din Mesopotamia. Mai târziu a fost denumit Babilonia, însemnând poartă către zei
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
cucerit toate orașele din Sumer, unele orașe din Mari, iar apoi a început războaie în Siria de nord. Multe palate babiloniene erau decorate cu fresce ale luptelor victorioase, arătând inamici fugind cu disperare, sau ascunzându-se între buruieni. Un rege sumerian, Ghilgameș, era considerat două treimi zeu și o treime om. Aventurile sale, considerate foarte importante, au fost transmise din generație în generație, fiind considerate foarte importante, inclusiv descrieri ale bătăliilor câștigate de acesta. Regele Hammurabi, așa cum s-a menționat mai
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
apropia de cultura extrem-orientală, caligrafia cunoaște, firesc, o altă întâmpinare, fapt datorat specificului ei legat de caracteristicile unui anumit tip de scriere. Scrisul, una dintre cele mai importante forme de comunicare umană, cuprinde în istoria lui două mari direcții: scrierea sumeriană și cea chineză. Prima dintre ele, cunoscută și sub numele de cuneiformă, scriere simbolică, folosită în mileniul 8 î.e.n., a trecut, în timp, de la o formă picturală la una tot mai convenționalizată, punctul culminant în transformarea ei constituindu-l invenția
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
reprezentanta a două noțiuni contradictorii: moartea sau înțelepciunea, care este, conform unor concepții antice, sinonimă cu viața. Contradicția este explicată prin faptul că zeitatea morții, după unele credințe preclasice, cunoaște și secretele vieții, ale nașterii și ale reîncarnării. În mitologia sumeriană, zeița morții era reprezentată ca o femeie goală flancată de două bufnițe. În mitologia greacă, bufnița este simbolul Atenei, zeița înțelepciunii. Lilith, vechea zeiță ebraică, diavolița morții infantile era identificată cu această pasăre. Ouăle de bufniță, dimpotrivă, asigurau o viață
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
ia când coboară din cer. În mitologia greacă, porumbelul este pasărea Afroditei, devenind un simbol al dragostei. Arabii văd în această pasăre un mesager al iubirii, norocului și păcii, al fidelității dintre soț și soție și dintre frați. În mitologia sumeriană, scorpionul este paznicul țării nemuritorilor. În Asia Mică, el era asociat zeiței lunii și a vânătorii, Artemis. Perioada din luna octombrie, a culesului strugurilor, când soarele trece prin semnul Scorpionului îi este dedicată acestui animal. În mitologia persană, scorpionul este
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
la care nu lungimea corzilor diferă, toate fiind la fel de lungi, ci grosimea lor). Se consideră că harpa a apărut când s-a remarcat muzicalitatea coardei din arcul de vânătoare; cea mai veche harpă cunoscută în lume este cea a reginei sumeriene Șub-Ad, cu 11 corzi (Ur, Irakul de astăzi, 2500 î.Hr.). Folosirea „prelungirii” corpului de care s-a vorbit ca tastieră propriu-zisă s-a produs mai întâi la instrumentul numit tambur <nowiki>[</nowiki>sic!. Pasul esențial a fost lărgirea unghiului format
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
(sumeriană: EN.KI(G)) este zeul apelor și al înțelepciunii în panteonul sumerian. Mai târziu a fost cunoscut în Babilon sub numele Ea, zeul babilonian al înțelepciunii și cunoașterii, creatorul primilor oameni, organizatorul și binefăcătorul omenirii, zeu al apelor, patron al abisului acvatic și al izvoarelor, protectorul tuturor îndeletnicirilor artizanale și al descântecelor
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
apelor, patron al abisului acvatic și al izvoarelor, protectorul tuturor îndeletnicirilor artizanale și al descântecelor, fiind considerat și vrăjitor, deoarece mesopotamienii credeau că omul a fost creat de el din argilă. Cultul zeului Ea a fost recompus după modelul zeului sumerian , dar uneori era confundat cu Nudimmud sau chiar cu Oannes. Imaginat cu șuvite de apă, țâșnind din umeri, este adesea reprezentat antropomorfic. În Asiria devine un zeu pseudoihtiomorf, semănând cu un pește despicat, care îl înfășoară ca o manta cu
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
al îndeletnicirilor artizanale, Ea este ajutat de trei maeștri divini: Ninildu (marele dulgher), Gushkinbanda (cel cu mâinile curate) și Ninigal. După reforma regelui babilonian Hammurabi, Ea începe să fie considerat tatăl noului zeu suprem Marduk. Conform unui mit de origine sumeriană, în calitatea sa complexă de patron al apelor, înțelepciunii, meșteșugarilor și al omenirii întregi, era adorat ca organizator multilateral al vieții și al activității terestre. Numărul său sacru era 40.
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
70. Încă din antichitate omenirea a utilizat diferite metode la baza cărora se află procesele de fermentație, procese ce decurgeau cu participarea unor organisme vii (în special microorganisme) pentru obținerea de produse alimentare. Dovezi scrise (papirusuri, tăblițe, Biblia) arată ca sumerienii și babilonienii produceau bere din drojdii cu 6000 de ani î. Hr., egiptenii preparau pâine folosind maia cu 4000 de ani î. Hr., iar în Orientul Apropiat se producea vin. Cu 500 ani î.Hr. în China se producea lapte de soia mucegăit
Biotehnologie () [Corola-website/Science/303414_a_304743]
-
feniciană, etruscă, italica veche, iberică). Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în articolele științifice și arheologie mult mai mare decât majoritatea artefactelor arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate scrierile sumeriană, linear B sau linear A. sunt citate foarte des, atunci când subiectul discuției este începutul scrisului în lume și/sau cele mai vechi scrieri din lume. Ele sunt adeseori citate, în sensul că ar putea candida la cel mai vechi scris
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
scris adevărat, în acest caz din urmă desigur vor trebui să spună despre ce fel de scris anume este vorba pe fiecare din ele (ex. pictografic, ideografic, silabar etc). Observând similitudini între tăblițele găsite la Tărtăria și scrierile de pe tăblițele sumeriene de la Uruk și Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârșitul mileniului al IV-lea și începutul mileniului al III-lea î.Hr., N. Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia și tăblițele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
cele din urmă datând de la sfârșitul mileniului al IV-lea și începutul mileniului al III-lea î.Hr., N. Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia și tăblițele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană. Tăblițele de la Tărtăria ar fi însă mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene, fiind datate (este adevărat, prin metode indirecte; este de văzut ce se înțelege prin metode indirecte) din prima jumătate a mileniului IV î.Hr. Astfel, dacă
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
-lea î.Hr., N. Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia și tăblițele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană. Tăblițele de la Tărtăria ar fi însă mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene, fiind datate (este adevărat, prin metode indirecte; este de văzut ce se înțelege prin metode indirecte) din prima jumătate a mileniului IV î.Hr. Astfel, dacă se admite că ele reprezintă într-adevăr scrieri, Tăblițele de la Tărtăria sunt cele mai vechi
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
doilea relevă o decorație care ar putea fi o formă de scriere apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo și de una din tăblițele de la Tărtăria. Unii cercetători sau entuziaști, pe baza celor trei descoperiri presupus mai vechi decât scrierea sumeriană, au ridicat ipoteza că scrierea în general, apoi sub forma pictogramelor a apărut mai întâi în sud-estul Europei și nu în Mesopotamia, teorie puternic criticată în arheologia mondială. De asemenea există ipoteza că aceste piese ar fi ajuns în Transilvania
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
Prezența unor artefacte ridică un semn de întrebare: este vorba de Unii savanți ruși, americani, bulgari și britanici au sugerat că poporul din Sumer a emigrat spre Orient pornind din spațiul carpato-danubian, ceea ce ar putea explica diferențele surprinzătoare dintre culturile sumerienilor și ale vecinilor lor semiți. Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic de la Tărtăria "Gura Luncii" în momentul descoperirii tăblițelor, descoperirea fiind făcută cu puțin înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul la care au fost supuse
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
pline, case bine clădite, negustorii străini ce umblau ca păsările exotice, despre cei ce se veseleau în curți de sărbătoare".Bătrânii erau chibzuiți și buni sfătuitori, iar copii se jucau veseli."" Irakul este locul unde a luat naștere civilizația : civilizația sumeriană. Tărâmul dintre cele două fluvii: Tigru și Eufrat, un tărâm muntos și arid, cu lagune și mlaștini, denumit de greci ca "Mesopotamia",este considerată de istorici ca fiind leagănul civilizației. În sudul Irakului, acum 5000 de ani, a avut loc
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
dezvoltat simbolurile acceptate ale sistemului de comunicare. Treptat, erau scrise descântece și leacuri, instrucțiuni, mituri, fabule, cântece de leagăn și de dragoste, rugăciuni și poeme. Trecutul era cercetat pentru a pune evenimentele în ordine că regii, nașterile, bătăliile. Documentul "Regii sumerieni" punea întrebări în privința relației dintre oraș și rege și despre originea regalității ce descindea din cadrul divinităților. În Sumer, suveranul era denumit "Lugal"-"Omul Mare". Regii erau diferiți de ceilalți oameni în viață și în moarte. Au fost descoperite 15 morminte
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Există suficiente mărturii că în civilizațiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare și folosire a mierii. Babilonienii și diferitele civilizații străvechi din India și China, utilizau mierea atât ca medicament cât și la ritualuri și ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
a fost un suveran asirian al Regatului Vechi. Reconstruiește fortificațiile reședinței Assur, ceea ce indică redobândirea independeței Asiriei după prăbușirea Imperiului Sumerian condus de cea de-a treia dinastie din Ur. Puzur-Așur poartă titlul de "ișșiakum" al cetății (titlul de rege - "șarrum" - fiind rezervat divinității naționale Assur). Suveranii asirieni până la Șamși-Adad I (1813-1780) au adăugat titulaturii lor precizarea "din dinastia fondată de
Puzur-Așur I () [Corola-website/Science/303824_a_305153]