26,448 matches
-
Constantin Th. Ciobanu Mi-aș fi numai gândul Deja-nvățasem undeva s-ascult, pe când soseau sunete ciudate, ca din alt auz, deschid un ochi să mă regăsesc în ton, apoi pe celălalt, aflând că vin însumi din rezonanță, cum până și aerul are culoarea muzicii. (Onești, luni, 1 ianuarie 2001) Neăntrerupt La dezordinea cuvintelor nu le
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
pentru cei mici și, în general, hârtia era cam puțină, prea puțină ca să poată fi transformată în "memorie". Era război. În schimb, el avea acasă un vechi și credincios Telefunken. S-ar putea spune, deci, că are o "memorie de sunete". Totuși, în mod curios, n-a reținut mai nimic din cântecele și romanțele acelor ani, ci doar reclamele. Fiindcă erau simple, naive, copilăroase și melodioase: "Bob, Bob, un săpun,/ Bob, Bob, cel mai bun,/ Bob, Bob, ideal,/ Un săpun fenomenal
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
la celălalt. Concertele, o parte din cursurile de măiestrie, sunt găzduite în Sala Festivă a Primăriei, o bijuterie a stilului galant vienez târziu, sală dominată de cele două candelabre imense, de cristal. Prin geamurile galeriei superioare, în răstimpuri, se înserează sunetele clopotelor bisericii din deal, pătrunde adierea vântului, chemarea nocturnă a păsărilor. E o lume de mister, de vrajă, o atmosferă vitalizată de muzica tinerilor, a maeștrilor. Aidoma unui laborator viu de alchimie sonoră. Care au fost marile momente ale Festivalului
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
umblă cu trenuri de gheață, iubiții sunt de gheață, nu-i așa? se bea cafea din cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
sus, stinsă la jumătate, își lega de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul după altul, fără să lase în urma lor vreun cuvânt despre următoarea etapă a operațiunii. Trezit din năuceală, Albin Negrescu hotărî să urce în prima clopotniță. Trase de frânghia celui mai mare clopot, și sunetele acestuia le acoperiră pe ale patrupedelor, ieșite la păscut. Primi răspunsuri din celelalte turnuri: sunau toate a înmormântare. Generalul de evenimente nu se mai temea de ele. Oricum trebuia să vină cândva plecarea în lumea celor drepți: cu cât mai
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
nefericire, vînat nu se găsește - nu se găsește deloc." Drept compensație, tarasconezii practică tirul în caschete: cel ce nimerește mai multe alice în propria lui șapcă este proclamat regele zilei și, seara, reintră triumfal în oraș, fluturîndu-și cascheta ciuruită, în sunet de fanfare și în hămăit de cîini. Evident, acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă Privind spre asfințit. Florile ochilor unde au plecat Și glasul mamei, sunet de argint? Sunt un biruitor, Sunt un biruit, O rază sângerând.
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
istorice, cât și în cele particulare, biografice, romanul este o alcătuire selectivă, de momente, acte, gesturi, mărturii, cu toatele atent, interesant și atrăgător desfășurate. În cel de-al doilea volum al ciclului său romanesc, Dieter Schlesak scrie, atingând și păstrând un sunet universal, extrem de matur timbrat literar (în sensul cel mai deplin al termenului), o originală și memorabilă sinteză tematică și problematică a unei crize umane marcată apocaliptic.
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
frăgezimea ta se destramă Concert îngerii decantează culoarea pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii și umbre abstractul desen nu e departe de un fel de rostire în care se derulează amiezi dimineți risipite amurguri cu ascuțișuri îndreptate spre țărm timpul citește același confuz calendar ca
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
aberații, dar Năstase nu e capabil s-o schimbe nici măcar pe suprarealista doamnă Stănoiu, darmite să reformeze sistemul. Oricât ar face pe independentul, Năstase e de fapt prizonierul unor structuri mafiote care se mișcă după propria logică, și nu după sunetele emise printre buzele țuguiate ale premierului. Dacă n-a avut el curajul să le arate măcar obrazul baronilor din provincie, cum o să poată reforma, într-un timp record, așa cum cere Uniunea Europeană, întregi sectoare infestate de purulența corupției? Baba-oarba jucată de
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
față de formă”, dar cere „fidelitate față de trăsăturile interioare ale poeziei”. O afirmație din Poetica sa („Poetul, ca orice artist, este cineva care încearcă să se înțeleagă mai ales pe sine. Înțelegerea aceasta a sinelui îl determină să simtă propria lume, sunetele și ritmurile ei, până și limba lui, propria lui limbă. Traducătorul va trebui să cunoască bine și în profunzime această lume, înainte de a încerca să o recreeze cu alte mijloace”- p. 316) m-a apropiat de această lume armonioasă, inspiratoare
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
obrazul ca focul - Să fi fost doar sfială? Iarba după întâia ploaie Cu mireasmă îmbătătoare Fierbințeala zăpezii Ce-ți amorțea degetele precum și Fața plină de zbârcituri A mătușii. Toate laolaltă de-a valma Ca un stup cu zumzet de-albine. Sunete preschimbate-n culori Mirosuri trecute în temeri Lucruri care au devenit chipuri Clipe în gust transformate. Toate laolaltă de-a valma și toate În plin soare ca și în amurg La fel de străine. Santorini Insulă-a Greciei! Mi-aduc aminte Morile-arginte
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
locului, cel al obedienței. Și pe când mai marii Ministerului Educației, care patrona acest Institut, n-au reușit să-și facă tema, n-au fost capabili să găsească soluții viabile, nedistingând urechile domniilor lor - fie ei și numiții Mihnea Costoiu, Radu Damian -, sunetele obedienței, marea problemă a micului Institut a fost preluată, în luptă fățișă, de fostul ministru, Ecaterina Andronescu, care rezolvând, pare-se, toată problematica învățământului românesc, și-a ocupat gândirea, multă vreme, cu tactica luptei, ce o avea de desfășurat, aplicând
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
absurdului se deschide către jalea eternă, al cărui punct de reper îl constituie Eclesiastul. Asistăm la o orgie de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum perlele false căzute dintr-un colier rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil afon, timpul și spațiul fug de sub picioarele autorului, acesta rămîne suspendat în vid, himerele îl fac zob, îl lovește un vînt năpraznic venit dinspre trecut etc. etc. Existența e doldora de orori: „sînt ca întemnițatul
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
doi poli, se află un continuum de fenomene. Un „coridor de devianță” dinspre centrul puterilor normative înspre margine. Pe acest coridor se petrec o mulțime de fenomene interesante. Pentru că, atunci cînd te afli într-un interval de ceea ce eu numesc „sunete liminale”, eul tău e prins într-un fel de structură dublă, pe care încearcă s-o evite cu orice preț. În acest caz, trebuie să alegi, să mergi pe un drum propriu. Și atunci tinzi să te situezi mai curînd
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
despre superioritatea acțiunii față de reverie. El este autorul moral și material al reînvierii lăcașului de la Putna, „să dea duh nou Putnei” în angrenarea cu toate forțele sale în bătălia pentru Moldova, un loc de mare solemnitate și înțelepciune fiind atribuit sunetului bătăii clopotului Buga, amuțit după „somnul învierii” Voievodului. Romanul este construit pe ideea că rădăcinile sufletești sunt mai puternice decât schimbările venite din afară. Pentru acestea au fost necesare scenele de la Curtea Iașilor, cu mișcarea Domnilor pe tronul Moldovei, dările
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
dincolo de muchia pămîntului, a dibuit o crestătură în nori prin care a trimis, drept în sus, o țișnire de lumină de culoarea jarului încins. S-a deșteptat la un ceas din toiul nopții. Salonul era cufundat în întuneric și singurele sunete care știrbeau tăcerea erau respirațiile, sforăielile și foielile pacienților în așternut. S-a sculat și a îmbrăcat hainele noi. Și-a vîrît în rucsac cartea lui Bartram făcută sul; apoi și-a îndesat pachetele, s-a dus la fereastra înaltă
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
domestice, marginale. Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă celei a spațiului public, ultimul bun conducător de clișee propagandistice ori măcar filosofante: „Cu sunete dulci cad resturile din găleata/ de gunoi va trece coțofana să vadă/ ceainicul așteaptă nostalgic șuieră curînd/ cu silabe fierbinți și grăbite nu ești pieptănată/ îi spune femeii musca din fereastră nu-i nimic/ mai tîrziu probabil duminică înainte de prînz
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Craii de Curtea Veche și Ion Barbu pentru Joc secund. Bucureștiul parcurge o scurtă perioadă de tranziție care se consumă în câțiva ani, când se împletesc două tipuri de civilizație. Autoarea ascultă (de asemeni, în imaginație) „motoarele limuzinelor amestecate cu sunetul potcoavelor și uruitul tramvaielor.” Coborând în document, ea constată că în 1922, pe străzi, „caii par la fel de mulți ca automobilele, iar mirosul de bălegar, la fel de puternic ca izul de benzină.” Dar aceasta până în 1929, când „se scot din circulație ultimele
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
masa din bucătărie făcându-și cruce când îi văd goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea șurubului, iar domnul Tăriceanu strângerea curelei. -Vezi, bade, consensul ? Iacă-tă-l, mă atenționează prietenul. De regulă, cu stomacurile transformate în cimpoaie scoțiene, doar a bunicului scoțând sunete, precum ale taragotului lui Dumitru Fărcaș interpretând Doină și joc transilvan, ai casei lasă baltă televizorul și se retrag strategic spre locurile de dormit, unde nu sunt televizoare, nici video, nici arome culinare, ci numai scrâșniri de dinți pe bază
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
nouă marginalizare: cea dată de condiția de alogen. Străini în România, acești oameni au trăit drama de a fi tratați ca străini și în Germania. În aceste condiții, visul occidentalilor de a-și petrece concediul pe o insulă, departe de sunetul celularului și de forfota metropolei dobîndește, pentru emigrantul de origine germană venit din estul Europei, conotații cinice. }ara în care a trăit înainte de venirea sa în Occident era o insulă în sine (cazul României cu granițele ferecate din vremea lui
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
ia el filmul în serios ca artă în care componenta morală acționează drastic. Își dorește ca spectatorii săi să "simtă filmul pe pielea lor" înainte de a-l înțelege, iar această "simțire" - vrea el - să fie o reacție la combinația de sunet și imagine, la manipularea timpului și a spațiului, la ritm sau la cinematografie. Refuză explicit interpretarea filmelor sale bazată pe simbolistică. Zi-le poeme cinematice și basta. Acțiunea, pe scurt: psihologul Kelvin (Donatas Banionis) ajunge la o stație spațială de pe
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]