2,627 matches
-
imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia, Trofin, o mulțime de alte fețe necunoscute, povara grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nimic. Mi s-a părut că aud dubita domnului Barnes. — Cine-i domnul Barnes? — Distribuitorul nostru de presă, răspunse ea, întorcându-se la masă și așezându-se la loc. — Prin urmare, ai rămas singură cu Fanny Tarrant. — Da. Eram furioasă, supărată foc. Mi-a spus ca Adrian i-a povestit cum s-a lăsat de scris române fiindcă ajunsese la concluzia că nu mai avea nimic de spus. Părea atât de încântată de descoperire și era atât de căzută-n admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
După ce am citit-o, frunza a zburat. Ei mam dus după ea până în parc, unde s-a așezat jos lângă Toamnă. Era îmbrăcata cu o rochie lungă cu trena din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că m-a părăsit zâna cea bună cu flori multicolore
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este alungit, ochii sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimic! Va trece și asta. Neștiind ce să fac, i-am zis lui Nică: Nică, îți voi strica un pic din amintirea ta, dar ce să fac? Iau o poală de cireșe și o arunc în capul mătușii Mărioara, care supărată ne spune să coborâm din pom. Dar cum să coborâm? jos era prăpădenie. Mătușa se aburcă pe tulpina copacului și noi sărim din copac pe niște cânepă frumoasă și deasă, pe care o dăm toată palancă la pământ. Mătușa Mărioara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În cazul tău, se numește pictură gestuală, dacă vrei, zise Eugen Pascu. Vezi Rauschenberg, Stella Franck. Izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hamacul, să poți spune „dar chiar mi-ar plăcea asta, iar tu ți-ai cumpărat un hamac frumos ieri bla-bla-bla“. Cum mai știi să strici plăcerea oamenilor! zise Clio, schimbând macazul și comportându-se ca un copil de cinci ani supărat. De ce nu mă mai iubești? — Pentru că ești un geniu malefic. Ea rânji. — Sunt, nu-i așa? Este. Clio voia într-adevăr ceva pentru ea - un aparat foto subacvatic. Unul second-hand, care era de vânzare la librăria din orașul Naxos, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii îl pot auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
non-vestic", în estul prost-comunist. Dar, la zintîi, numai gînduri albe. Mulți ani, îmi urează Magda U.. Nu așa de mulți. Ce se-ntîmplă în jurul nostru e fascinant. Eu nu vreau să mor chiar acum, Iordana. Resimt unda de deprimare din voce. Supărată? Cam da. De ce? Din motive neînsemnate. Că a mai trecut un an. Că nu poa' să fie mai bine... Și, schimbînd tonul: Vreau să încep chiar azi un roman. Anul ăsta, 2003, o să mă omor cu scrisul. Îi doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
m-a văzut în atîtea tablouri. Pînă să mă cunoască în carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul" meu ultim, unde semăn cu o mașină veche de scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă cunoască în carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul" meu ultim, unde semăn cu o mașină veche de scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ființe nesigure se rostogoleau, așteptându-și întruparea pe scenă. Era un du-te-vino muzical, pentru că fiecare trecere a fiecărei ființe, a clipei care nu se împlinește, a visului pentru femeia visată, a orei oprite la 2354, ora lui Chagall, a telefonului supărat că nu este apelat, toate aveau fluxul lor muzical, firește, în funcție de vârstă, culoare și funcție; conglomerat frumos de simțuri diferite și îngenuncheate aceluiași ideal. De a fi important. De a fi știut, de a exista. Dorință despre care, desigur, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avocați, economiști, psihologi și spioni, tot unul și unul, elita subtilității, ca entități existente și Sus și Jos, încât toate demersurile, cerințele, ingerințele, dorințele, suferințele, rugămințile, umilințele au dat greș. Cel mai tare își mușcă din coadă de necaz Timpul. Supărat fleașcă și leoarcă de transpirație, împărțindu-se într-un fel în Brăila și cu totul altfel în afara ei. A căutat să înmulțească trenurile, avioanele, vapoarele, dar ministrul Transporturilor avea cap de cauciuc, așa că undele telepatice transmise de Timp săreau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcut voi acuma? Nici vorbă potăilor, niciodată n-ați făcut altceva decît să parazitați pe spinarea poporului, să vă băgați nasul în toate problemele statului, să participați la comploturi, lovituri de stat, să orchestrați din umbră revoluții, se aprinde Roja supărat că abia mai reușește să țină pasul cu animalul care simțindu-i parcă ostilitatea crește ritmul. V-ați supt sîngele unul altuia vampirilor, zice făcîndu-i-se scîrbă amintindu-și că și el fusese crescut în același spirit. Însă eu nu eram
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vremea la o casierie? — S-ar putea ca după tot tămbălăul, după răsturnarea asta de situație, treburile să se îndrepte, să meargă mai bine, se gîndește Roja, adunîndu-și lucrurile de pe masă, îndesîndu-și le prin buzunare. — Ei, lăsați că oricît de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din astea de socialism științific. Consideră-te deci fericit că tu poți s-o faci doar de plăcere. Uite-așa o să ajungi de rîsul lumii, își spunea supărat, acum cînd autoritățile au început să mai renunțe la cenzură, tu trebuie să-ți pierzi timpul căutînd prin biblioteci cărți pe care de ani buni încoace nu le mai cere nimeni. Tocmai acum ți ai găsit să-ți pierzi timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În bordeu! Singur? Nu, cu Valraam al meu! Și Ghiță unde o să lucreze! În chileri! spuse Victor care, după ce și sărută copilul de noapte bună, plecă să se culce În bordeu. Apoi, Va a auzit toată noaptea frânturi de discuții supărate și pe cât putea el Înțelege, deloc pozitive la adresa lui Victor: Ți-am zis eu că se-ntoarce! Dar eu cred că nu stă mult și iar Îl ia! Nu vorbi prostii Ghiță, Îi fecioru’ nostru, nu! Aha, feciorul tău cel frumos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
facă baie, de mâncare și să-i spele hainele! O să stați toți trei toată viața În bordeu? Nu! În două luni Îmi fac o căsuță la vale de cooperativă! Pe median, am vorbit cu primarul! S-au despărțit nelămuriți și supărați, fiecare de cu totul altceva, apoi spiritul bun și pacifist al olarilor a Învins și pe seară bunica Ileana i-a chemat la o masă „olărească” În care vinul bunicului Ghiorghi a fost vioara-Întâi, a dezlegat limbile și sufletele, sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să-l și bată, că era mai mare ca el cu trei ani, spuse oarecum șugubăț dar și destul de serios: Văleu, ce mă fac că mă omoară femeiamea?! Ajuns la cinci-șase metri de Rozalița, intră În joc și prefăcându-se supărat, răcni: Ptrr, cai nebuni ce sunteți! Ruzânițe-i Îi trecu supărarea și zise: Apoi bine bărbate eu te-am trimis s-aduci lemne din șopron, tu unde-ai fost? În pădure, ca să fac treabă ca lumea! Fa soră, da tu-l
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a soției sale nărăvașe: Vai de mine și de mine ce moale om mi-o mai dat Dumnezeu! Atâta știe, să muncească și să doarmă! Apoi spuse pe un ton fără de tăgadă: De ce dormi Îmbrăcat, dezbracă te că mă dezbrac
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aranjamentul lor cu tezele și lucrările de control a zis: Bine, ai câștigat, da’ nu cinstit, ci ca un nerușinat! Iaca vezi acu’, satură-te! Va a privit pentru câteva secunde ceea ce dorea, sentimentul de furt și neparticipare a fetei supărate l-a copleșit, conducându-l către o stare nouă. Când fata a fost surprinsă că Îl privea neutru, Valerică a propus un armistițiu: Nici nu știi ce mult Îmi placi! Hai să fim ca Înainte, eu fac lucrările, ți le
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]