525 matches
-
mereu în clar. Cum bine spunea mai demult E. Noelle-Neumann (1966, p. 371),când încă moda americană a prescurtărilor, impusă oarecum și de etichetarea cerută de anumite programe de calculator, nu se impusese pe bătrânul nostru continent, „cifrele și abrevierile superflue omoară tabelul”. Prima idee cuprinsă în acest citat se constituie ca o nouă altă regulă: 6. Tabelele nu trebuie să cuprindă niciodată mai multe cifre decât este necesar. 7. Dacă într-un tabel apar cifre relative (procente, în speță), trebuie
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
el poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul. - Îmi pare rău, bătu el în retragere, regret mult, am fipetrecut o oră plăcută. Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile lui, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. I se spuse că la cinci, teoretic, dar că realmente nu vor fi toți decât pe la șase. - Sigur, ripostă Ioanide, vom sta până aproape de opt, ca de obicei, când apune soarele. Ai văzut cum se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o forță, care însă nu voia să se uzeze solicitând prea mult de la un guvern a cărui calitate legală o punea la îndoială. Voia grațiozități, nu succese obținute prin luptă. Pomponescu reușise a crea cuvântul de ordine al renunțării la superfluu, și asta era de rău augur. Ioanide, plictisit, deși mereu indiferent, macheta pentru el fiind o faptă suficientă, se-ntîlni iar cu Gulimănescu. . - Ce mai faci? Întrebă acesta, plin de râsete în ochi. . - Cu sănătatea bine. N-am bani! - Cum asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schimbările interne care afectează această înscriere a "etnografiei" ca decriptaj cultural într-un peisaj economicizat în care întreprinderea e acum dominată de piață. Replierea într-o atitudine de denunțare, în numele pervertirii sau al deturnării conceptului, se dovedește cu atât mai superfluă cu cât aceeași cerere sociopolitică în termeni de "cultură" atinge un ansamblu de sectoare considerate actualmente "problematice" din punct de vedere social (pentru a nu cita decât două exemple, protejarea împotriva SIDA a populației alohtone în sănătatea publică sau disidența
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
scotocește în buzunarele noastre? Deschideți ochii! Curtezanii popularitații nu și-ar cunoaște meseria dacă nu ar avea arta, arătând mâna blândă, de a ascunde mâna aspră. Domnia lor va fi cu siguranță jubileul contribuabilului. Impozitul spun ei trebuie să atingă superfluul și nu necesarul. Nu vor fi bune vremurile acelea în care, pentru a ne copleși de binefaceri, fiscul se va mulțumi să ne știrbească superfluul nostru? Și asta nu e tot. Montagnarzii speră ca "impozitul să-și piardă caracterul opresiv
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aspră. Domnia lor va fi cu siguranță jubileul contribuabilului. Impozitul spun ei trebuie să atingă superfluul și nu necesarul. Nu vor fi bune vremurile acelea în care, pentru a ne copleși de binefaceri, fiscul se va mulțumi să ne știrbească superfluul nostru? Și asta nu e tot. Montagnarzii speră ca "impozitul să-și piardă caracterul opresiv și să nu fie decât un act de fraternitate". Bunătate din cer! Știam că e la modă să vârâți fraternitate peste tot, dar nu mă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
asupra guvernului și asupra atribuțiilor sale naturale considerații în care se găsește întreaga doctrină liberală, al cărei campion neobosit a devenit mai târziu. Dacă vasta mașinărie guvernamentală s-ar închide întotdeauna în cercul atribuțiilor sale, o reprezentare electivă ar fi superfluă; dar guvernământul este în mijlocul națiunii un corp în viață, care, ca toate ființele organizate, tinde cu forță să își conserve existența, să își crească puterea și bunăstarea, să își extindă la nesfârșit sfera de acțiune. Lăsat nesupravegheat, el trece curând
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Jena, a pus în el stratul de macaroane, stratul de brânză și ou, stratul de macaroane... A venit ora mesei și musafirii, vădit încurcați, au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spărgîndu-se între dinți. Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte. "N-a fost grav, a comentat Monica povestindu-mi, pentru că musafirii nu erau niște apropiați, așa că nu au putut să spună mare lucru." A doua oară, musafirul era chiar un prieten, Mihai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și izgonit de Dumnezeu nu pentru că a ucis, ci pentru că fapta lui nu e însoțită de umbra morală a căinței. Orice individ moral își administrează singur pedeapsa, iar remușcarea este una atât de cumplită încît, în fața lui Dumnezeu, ea face superfluă orice altă pedeapsă. miercuri, 10 septembrie Astăzi, la editură, am avut o "reuniune de lucru" (cinci-șase persoane) în biroul meu. Am făcut greșeala să-l invit și pe "Vladzo" ― așa îl strigă colegii pe Zografi pe coridorul kilometric de la "Casa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liber și civilizat a esprima prin lege cum că: "naționalitatea cuiva nu se poate considera de piedecă la nici o dregătorie sau demnitate din țară" (vezi paragraf 27). Și astfel de paragrafe nu mai vezi prin legile altor țări, pentru că sunt superflue, - aici însă în astă lege, în care tot ce este scris pentru aceea s-a scris ca în faptă să se urmeze contrariul - a fost chiar la locul său - pentru că în faptă astăzi, naționalitatea română este piedică la orice oficiu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noțiunile cuprind mai puțin decât reprezentările originarie, însă conțin toată esența lor, de aceea operațiunea cu ele este cea mai potrivită repejunii de progres în inteligința omenească, pe când cei ce operează numai cu reprezentațiuni poartă cu sine masa greoaie și superfluă a sensibilității și își întîrzie și-și încurcă prospectul. Astfel întrebuințarea noțiunilor este de comparat operărei cu cuintesențe în locul specialelor de plante, cu chinina în loc de chină, și noțiunea se rapoartă la reprezentare ca formula algebraică la calculul cu cifre sau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Înșine. Acest lucru, cel puțin mie, mi se pare șocant. De ce facem asta? Învățăm să folosim propria noastră inteligență În societate, prin intermediul limbajului, și continuăm să facem asta toată viața. De ce ne punem Întrebări nouă Înșine? Nu e un comportament superfluu? Eu sunt cel care Întreabă și tot eu sunt cel care răspunde. De unde jocul acesta duplicitar? Daniel Dennett și-a pus aceeași Întrebare și a presupus că omul, de-a lungul evoluției sale, s-a obișnuit să ceară ajutor aproapelui
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
strângea mult răritul ciorchine"). Versurile cad însă pradă unui descriptivism idilizant, slujind doar pregătirii unei noi intervenții a naratorului de persoana întâi. Printr-un ironic "socot că mă fac mai bine înțeles dacă voi spune: era luna octombrie", se închide superfluul spațiu liric și se reintră în spațiul prozaic al existenței concrete a personajelor, deranjate doar de intervenția Parcelor, care, iată, nu-și pot stăpâni excesul de zel și rup "durata regească a traiului unui becisnic". Decesul lui Claudius întrerupe, doar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a început poate și epurarea din armată. Aparenta neclaritate a termenului decennalia în exprimarea guvernatorului este justificată de antichitatea textului, care în opinia criticilor, face aluzie destul de clară la o informație contemporană evenimentului prezentat, a cărei menționare ar fi devenit superfluă. Din acest text aflăm că acțiunea se petrece: 1. În timpul persecuției, atunci când se ofereau lupte glorioase credincioșilor care așteptau să dobândească promisiunile eterne, fiind capturat de agenții judiciari, Iulius a fost prezentat guvernatorului Maximus. Maximus a întrebat: „Ce spui, Iulius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
considerare ocupații în aparență anodine. Pregătirea candidaturii la un club este însoțită de un întreg ritual, iar alegerea reprezintă un moment solemn, care culmină cu prezentarea fericiților aleși în fața membrilor cercului, cu toții în ținută de gală. Ceremonia este de altfel superfluă, dat fiind că la acel moment toată lumea cunoaște deja pe toată lumea. Dar este ocazia de a garanta, cu tot fastul necesar, că noii membri care tocmai au fost acceptați, nu pot fi decât de esență superioară. Funcțiile, operele de artă
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
i se acordă o pondere egală cu cea a emoțiilor în crearea acestor imagini care ar avea rolul de a da senzația unei eliberări de spațiu și timp, o transcendere a granițelor realității. În ceea ce privește limbajul poetic, Pound sugerează evitarea cuvintelor superflue prin reducerea expresiei doar la elemente cu adevărat esențiale în transmiterea sensurilor. Este un principiu care valorifică, de fapt, noțiunile de claritate și de armonie impuse de clasicism. De altfel, oroarea de multiplicări formale se citește pe tot parcursul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ridicăm la general, la problemele generale ale limbilor, atingem sfera facultății de a comunica prin semne, prin urmare sfera limbajului. Dacă am viza însă numai cercetarea aspectelor generale din perspectiva limbajului ca facultate umană, investigația ar deveni în mare parte superfluă prin opacitatea și irelevanța ei suficientă în raport cu manifestarea reală a limbajului în comunitățile umane. Or, această manifestare este limba, instrumentul prin care experiența omenească este realizată, analizată și comunicată de fiecare comunitate, dar în mod diferit, prin unități de limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un simultaneism de răceală, de gravitație terestră și întuneric sugerează multisenzorial împuținarea existențială: "Sufletul meu se îngroapă, lent se cufundă asemeni caselor vechi; / nu va pluti sufletul meu după moarte". Discursul în registru grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până și lucrurile se transformă! Fabulația din Chrematistica lui Diogene nu face decât să sublinieze analogic, reiterativ, determinările din preajmă: Dacă pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este omogen. Vechile particularisme de clasă și închiderea indivizilor în grupul social de origine sunt în declin. Eterogenitatea socială sare în ochi, dar, din punct de vedere cultural, nimic nu încurajează reproducerea ei, căci fiecare și-a câștigat dreptul la superfluu, la consum, la un trai mai bun. Nu omogenizarea socială definește faza III, ci slăbirea capacității directive a modelelor de clasă, autonomia actorilor în raport cu normele colective și habitusurile, individualizarea opțiunilor de consum. Consecința acestei ieșiri a claselor din șabloanele tradiției
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
au dispărut, însă astăzi ele vizează mai mult hipertrofia consumerismului de masă decât excesele luxului. Indignării morale suscitate de fastul privilegiilor i-a urmat neliniștea provocată de poluarea industrială și de devastarea resurselor naturale ale planetei; săgeților tradiționale trase în superfluu și în vanitate le-au urmat protestele contra degradării gustului, a peisajului și calității vieții. A trăi mai bine „savurând pe îndelete clipa”, slow food, gustul pentru mărci de prestigiu și pentru produse de calitate: rechizitoriile nu sunt alimentate atât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de folosire a forței de muncă și a finanțelor publice ar fi mai rea decât cea pe care o cunoaștem? Și care consumuri ar trebui „sacrificate”? La ce să renunțăm? O întrebare importantă, căci ce este util și ce este superfluu în acest domeniu? Pe unde trece frontiera dintre adevăratele nevoi și cele false? Cu cât par mai legitime măsurile destinate să interzică sau să frâneze anumite consumuri prin politica taxelor, cu atât suntem mai puțin dispuși să acceptăm ideea că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și, în același timp, necesitatea construirii sinelui prin gândire și acțiune. Filosofia anticilor căuta să formeze un om înțelept care să rămână identic cu el însuși, dorind mereu același lucru în coerența cu sine și respingerea a tot ce e superfluu. Dar este acesta un lucru realmente posibil, realmente de dorit? Nu cred. Dacă, așa cum sublinia Pascal, omul este o ființă făcută din „contrarietăți”, filosofia fericirii nu trebuie să excludă nici superficialitatea, nici „profunzimea”, nici distracția frivolă, nici edificarea anevoioasă a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
împotriva civilizației? Epicurismul încearcă să regăsească această stare idilică, când oamenii se mulțumesc cu ce au și își reduc plăcerile la satisfacerea unor dorințe ușor de împlinit. Acumularea de bunuri corupe o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și nenecesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate, nu mai e nevoie nici de legi, nici de obiecte concepute, gândite, elaborate împotriva semenilor - armele, de exemplu. Agricultura produce cele necesare traiului, nu este nevoie de stocuri, de superfluu, fiecare muncește ca să producă necesarul pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... 5 Întunecarea lumii. Diogene din Oenoanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a convertirii oamenilor la bucuria epicuriană pentru că, ironie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bagi În buzunare tot ce era necesar, să Îngrămădești În rucsac trusa sanitară, hărțile, apa, blocnotesul, markerele, aspirinele. Ca să iei cu tine numai ce puteai căra și nu te Împiedica la mers, alergat, supraviețuit, Înainte de a da deoparte orice era superfluu. Par o fetiță care se travestește, spusese ea odată. Dispusă să fie alta. Nu ți se pare, Faulques? Ori să nu fie nici una. În orice caz, de fiecare dată las În urmă o piele veche, ca șerpii obosiți. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]