357 matches
-
aparține avioanelor supersonice, precum Concorde, și va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza prețurilor la combustibil, și crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997, producția modelului de marfă a depășit-o pe cea de pasageri. Prima comandă a
Boeing 747 () [Corola-website/Science/306793_a_308122]
-
Mai multe acte de negociere au rezultat în final în aprobarea germană pentru procurarea Eurofighter, în octombrie 1997. Typhoon deține o construcție ușoară (82% = 70% compozite din fibre carbon + 12% compozite armate cu sticlă). Realizează mare agilitate la ambele viteze, supersonică și foarte mică având un design cu o stabilitate relaxată. Are un sistem de control cvadruplu digital care oferă stabilitate artificială, după cum operatia manuală de funcționare singură nu ar putea compensa instabilitatea obținută. Acest sistem este descris a fi "fără
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
ceea ce a fost creat, mai ales versiunea cu care am zburat eu, cu avionics, display-ul cu hartă colorat și mobil, etc. - toate absolut în top. Manevrabilitatea avionului a fost, de asemenea foarte impresionantă". Typhoon este capabil de o cursă supersonică fără arderi. Aceasta este denumită "supercursa". Conform site-ul oficial, nemțescul Luftwaffe și austriacul Eurofighter, au viteza maximă posibilă fără reîncălzire între Mach 1,2 și Mach 1,5. În 2002, MBDA Meteor a fost selectat ca interval lung de
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
(nume de cod NATO: Farmer) a fost un avion de vânătoare sovietic cu reacție, monoloc, din a doua generație. A fost primul avion sovietic de producție capabil să aibă viteză supersonică la nivel de zbor. Un avion de vânătoare comparabil a fost modelul american F-100 Super Sabre, deși MiG-19 se va confrunta cu avioanele mult mai moderne F-4 Phantom II și F-105 Thunderchief în Războiul din Vietnam. Un număr total de
Mikoian-Gurevici MiG-19 () [Corola-website/Science/308475_a_309804]
-
in productia titanului și zirconiului și în cromatografia gazelor, deoarece este inert. Datorită inerției sale, a naturii sale de gaz ideal, a vitezi maxime a sunetului, si valorii ridicate a capacității calorice, este de asemenea util în tunelele de vânt supersonice și facilităților impulsului.. Heliu, amestecat cu un gaz mai greu, cum ar fi xenon, este util pentru refrigerare termoacustica, datorită înaltei sale capacități termice și numărului Prandtl mic.. Inerția heliului are avantaje de mediu mai mari decât sistemele de refrigerare
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
proiectat la 10 ani după MiG 21, pentru a contracara MiG-25-ul). Forțele Aeriene Indiene au utilizat la scară largă acest avion după folosirea lui cu rezultate bune în războiul din 1971. În acest război se remarcă prima luptă aeriană între supersonice, mai exact, între un MiG-21 și un F-104, MiG-ul doborând aparatul de producție americană. De asemenea MiG 21 a fost folosit și în invazia sovietică asupra Afganistanului, dar este surclasat de mai noile MiG-23 (ultimele variante) și MiG-27. Ca
Mikoian-Gurevici MiG-21 () [Corola-website/Science/303604_a_304933]
-
toate funcțiile avionului. Dispune de radar AN/APG-77 cu baleiaj electronic activ. De asemnenea poate fi conectat electronic cu senzori de pe alte platforme (sensor fusion). Avionul este greu detectabil prin radar. Poate să zboare în regim de croazieră la viteze supersonice (supercruise). Dispune de control vectorial al tracțiunii, cu duze de evacuare a gazelor orientabile. A fost conceput pentru a înlocui/suplini avionul F-15 Eagle, ca răspuns la apariția avionului sovietic Suhoi Șu-27 în anii 1980. Air Combat Command Air Force Materiel
F-22 Raptor () [Corola-website/Science/304073_a_305402]
-
[N 1] este un avion cu patru motoare supersonice, geometrie variabilă, bombardier strategic greu utilizat de către Aviata Statelor Unite (USAF). Acesta a fost imaginat pentru prima dată în 1960 că un bombardier supersonic cu viteze Mach 2, si o gamă suficientă și sarcina utilă pentru a înlocui Stratofortress Boeing B-52
Rockwell B-1 Lancer () [Corola-website/Science/304201_a_305530]
-
[N 1] este un avion cu patru motoare supersonice, geometrie variabilă, bombardier strategic greu utilizat de către Aviata Statelor Unite (USAF). Acesta a fost imaginat pentru prima dată în 1960 că un bombardier supersonic cu viteze Mach 2, si o gamă suficientă și sarcina utilă pentru a înlocui Stratofortress Boeing B-52. Acesta a fost dezvoltat în B-1B, în primul rând un penetrator nivel scăzut, cu rază lungă de acțiune și Mach 1.25 capacitatea
Rockwell B-1 Lancer () [Corola-website/Science/304201_a_305530]
-
Spey a fost un proiect de avion supersonic de vânătoare românesc, desfășurat în anii '80, și terminat din cauza lipsei de fonduri, înainte de construirea unui prototip. Proiectul prevedea un aparat cu o aripă convențională (dublu-delta), cu fantele de admisie a aerului în lateral. S-au propus diferite variante, cu
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
să fie preluată de Institutul de Mecanica Fluidelor și Cercetări Aerospațiale (IMFCA), care după 10 ani să se reorganizeze, devenind Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică - (INCREST). Acesta a fost cel care avea să înceapă cercetarea pentru conceperea unui avion supersonic românesc. Proiectul a început la sfârșitul anilor '70, sub conducerea inginerului Dumitru Badea. A rezultat un avion ușor, monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracțiune de aproximativ 54 de kN (91 de
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
sus, și s-au studiat configurații cu unul sau două ampenaje verticale. În 1981 s-a renunțat la întregul proiect, din cauza faptului că nu s-a putut procura un motor cu performanțele cerute. La puțin timp lucrul la un avion supersonic a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roșca, numele fiind acum IAR 101; acesta era similar primului proiect, fiind ceva mai mare și având patru puncte de acroșare sub aripi. Au urmat apoi mai multe variante, cu unul sau două
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
singur motor părea cel mai promițător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil atât de vânătoare aeriană, cât și de atac la sol. Macheta sa este încă în holul INCAS. Pentru a testa capacitatea de producție indigenă a unui avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, de către Întreprinderea de Avioane București (astăzi Romaero S.A.), și un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deși lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunțat la întregul proiect
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
Avioane București (astăzi Romaero S.A.), și un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deși lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunțat la întregul proiect în 1988, din lipsa fondurilor. Încercarea de a produce un avion supersonic a fost o provocare foarte dificilă pentru industria românească, iar anii ce aveau să vină au demonstrat că foarte puține țări au reușit în această privință - aparate mai ambițioase ca Eurofighter sau Rafale au întârziat mai mult de 10 ani
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
în ce priveste controlul mecanic dar și minusuri precum interferențele electromagnetice. Sistemul este pus la punct în anii 1960 și totodată introdus ca parte a motorului Rolls Royce Olympus-593. Sub indicativul 593 este motorul Rolls Royce care echipează un avion supersonic Concorde. Succesorul acestui tip de control analog-electronic este evident controlul digital. În anii 1970 NAȘĂ și împreună au experimentat primul FADEC pe un avion . Acesta avea motorul nr 1 un MTR modificat. Experimentarea a condus la dezvoltarea turbojeturilor militare și
FADEC () [Corola-website/Science/311517_a_312846]
-
că se deplasează cu viteză mai mică per total, adică ar avea o viteză medie mai mică, deși în perioadele de mișcare, viteza este constant mai mare. O analogie comună este cea cu bumul sonic al unui zgomot de avion supersonic sau glonț. Undele sonore generate de corpul supersonic nu se mișcă suficient de repede pentru a se da la o parte din calea corpului respectiv. Astfel, undele "se adună" și formează un front de șoc. Într-un fel similar, o
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
total, adică ar avea o viteză medie mai mică, deși în perioadele de mișcare, viteza este constant mai mare. O analogie comună este cea cu bumul sonic al unui zgomot de avion supersonic sau glonț. Undele sonore generate de corpul supersonic nu se mișcă suficient de repede pentru a se da la o parte din calea corpului respectiv. Astfel, undele "se adună" și formează un front de șoc. Într-un fel similar, o particulă încărcată electric poate genera o undă de
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
cu două găuri pentru ochi. El este bazat în mare pe "Superman", fiind capabil să zboare cu viteze de pește 900.000 de mile pe oră, trage cu fascicule laser din ochii săi, are vedere "X-Ray", are super rezistență, auz supersonic, poate să dea timpul înapoi și are suflu de gheață. El este de obicei văzut făcând "treaba de casă", până când aude pe cineva strigând după ajutor. De fapt este cel mai rezistent personaj din show. Ironia lui de a fi
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]
-
funcția de locțiitor al șefului Statului Major General (2007-2008). s-a născut la data de 20 noiembrie 1951, în comuna Roseți (județul Călărași). A absolvit cursurile Școlii militare de ofițeri de aviație, specialitatea aviație (1973), cursul de trecere pe avionul supersonic (1974) și cursul de perfecționare a navigatorilor de sol (1978). A fost repartizat, după absolvirea Școlii de ofițeri, ca pilot la Escadrila 1 din Regimentul 49 aviație vânătoare-bombardament (1974-1975), apoi la Escadrila 1 din Regimentul 57 aviație de vânătoare (1975-1977
Mihail Orzeață () [Corola-website/Science/311488_a_312817]
-
http://www.plasmajet.ro/ro/content/metalizare-uniquecoat-ac-hvaf-arc-system Principiul de operare Sistemul HVAF-ARC (viteză ridicată aer combustibil-arc) produce acoperiri dense și fin structurate din sârmă. Pistolul TSR300H folosește un arc electric pentru topirea sârmei și un jet aer-combustibil (propan, propilenă, GPL) supersonic pentru atomizarea metalului topit și accelararea particulelor fine rezultate. Capul de pulverizare conține o cameră de combustie toroidala, cu o inserție catalitică din ceramică pentru a stabiliza arderea, unde are loc arderea propilenei. Gazele de ardere formează un jet supersonic
Metalizare prin pulverizare () [Corola-website/Science/312357_a_313686]
-
supersonic pentru atomizarea metalului topit și accelararea particulelor fine rezultate. Capul de pulverizare conține o cameră de combustie toroidala, cu o inserție catalitică din ceramică pentru a stabiliza arderea, unde are loc arderea propilenei. Gazele de ardere formează un jet supersonic lipsit de oxigen (nu oxidează metalul topit) direcționat spre zona arcului electric. Metalul topit, rezultat în arcul electric format între cele două sârme, este atomizat și accelarat spre un substrat (piesă) unde se depune și se răcește rapid formând acoperirea
Metalizare prin pulverizare () [Corola-website/Science/312357_a_313686]
-
pulverizare a metalului topit, cu ajutorul unui jet de aer comprimat pe suprafață de lucru. Metalizarea se poate face cu arc electric, cu gaze combustibile, cu plasmă sau cu HVOF (High Velocity Oxygen Fuel - sistem de depunere a metalelor la viteză supersonică). Echipamentele de metalizare sunt destinate condiționării suprafețelor prin protejarea anticorozivă cu zinc, aluminiu și alte metale. Se pot utiliza atât manual, cât și în sisteme automatizate. Sunt folosite pentru protecții anticorozive, recondiționări, condiționări ale suprafețelor, depuneri decorative pe metale, lemn
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
ales JSF pentru înlocuirea avioanelor Șea Harrier de pe portavioanele marinei regale. Avionul X-35 a impresionat deosebit autoritățile în unul dintre ultimele teste oficiale de zbor ale competiției, când a decolat în mai puțin de 150 metrii, apoi a atins viteze supersonice, și în cele din urmă a aterizat vertical - acesta fiind un test pe care aeronavă Boeing nu a fost capabilă să îl îndeplinească. Contractul pentru producerea aeronavei a fost atribuit companiei Lockheed Martin pe 26 Octombrie 2001, a cărei avion
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
să bea. Vasele sangvine din partea inferioară a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are o piele groasă și strânsă pe extremitățile inferioare ale picioarelor, care menține presiunea extravasculară ridicată, semănând ca funcție cu costumul unui pilot de avion supersonic. Majoritatea sunetelor pe care girafa le emite cu ajutorul plămânilor săi enormi nu pot fi auzite de urechea umană, întrucât girafele comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor. Limba de culoare gri, foarte lungă (circa 41 de cm), îi permite să-și curețe
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
Aérospatiale-BAC a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]