517 matches
-
fi una de frontieră, atâta vreme cât nu există un fantastic pur, decantat de orice elemente reziduale și situate în afara oricăror influențe. Astfel, inventariem o serie de concepte ce fac trimitere într-o anumită măsură la fantastic: fabulosul feeric, miraculosul mitico-magic și superstițios, ocultismul inițiatic, științifico-fantastic, proza poetică și alegorică, proza vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză, literatura fantastică fiind un un tip modern de literatură narativă, caracterizat în special prin mister, suspans și incertitudine, ea fiind recunoscută ca specie literară de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
noastră obișnuită. În timp ce eroul din poveste își anunță sosirea (prin aruncarea buzduganului), protagonistul din povestirea fantastică este imprevizibil, apare în chip misterios în manifestări senzaționale, este ceea ce a fost numit insolit fantastic. Spre deosebire de basme, în povestiri percepem miraculosul mitico-magic și superstițios. Dacă în povestirile mitologice întâlnim fabulația convențională, în povestirile fantastice remarcăm prezența brutală a misterului în cadrul vieții reale, fiind legat de stările morbide ale conștiinței. În spațiul literaturii fantastice se vorbește despre ocultismul inițiatic, ca fiind o marcă a ficțiunii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantastic este definit ca interacțiune interogativă între subiectul produselor și cel receptor care vizează provocarea lectorului să soluționeze și să caute, prin dezvoltarea unei structuri de contrast antinomice, paradoxală în raport cu cunoașterea comună. Iar, frontierele fantasticului (fabulosul feeric, miraculosul mistico-magic și superstițios, ocultismul inițiatic, literatura științifico fantastică, proza poetică și alegorică, proza vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză etc) sunt studiate de Sergiu Pavel Dan, care nu le vede, însă, ca aspecte periferice, ci resorturi intime, din care genul își trage
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
următoarea clasificare: a) fabulosul feeric întâlnit în basmul Făt-Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu, căci așa cum afirma Roger Callois: ,,Basmul se petrece într-o lume unde minunea este un fapt obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria miraculosului fantastic de sorginte folclorică, d) experiența fantasticului de atmosferă baladescă. Cu alte cuvinte, calitatea fantasticului este condiționată de proporția
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
introdusă subtil în planul realității. Răufăcătorii aflați în misiune, la o spargere, sunt înspăimântați de un tânăr care se pregătea să plece la un bal mascat. Nu ar fi reacționat așa, dacă în imaginația lor nu ar fi persistat credința superstițioasă în posibilitatea unor intervenții diabolice. Fantasticul simbolist este reprezentat în literatura română de Mateiu Caragiale în opera Remember, în care el sugerează conflictul dintre iluzie și realitate. Tema ambiguității realitate - mască, atmosfera și tipologia fac din această narațiune un reper
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
exemplu tipic al acestei atitudini ne este oferit de un fragment din Viața lui Paulus Æmilius, unde avem de-a face cu două comportamente diferite În timpul unei eclipse de lună care are loc pe neașteptate, Înaintea bătăliei de la Pydna: teroarea superstițioasă a macedonenilor, pe de o parte, și reacția „rațională” a romanilor, pe de alta. Paulus Æmilius, deși Întrevedea o explicație științifică a fenomenului, imediat ce eclipsa ia sfârșit, dând ascultare spiritului său profund religios, săvârșește un sacrificiu pe care Îl repetă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de-a lungul timpului, diferă între grupuri și transformă inovarea într-un proces politic; inovarea implică învățare, dar multe dintre rezultatele ei se datorează altor evenimente care au loc pe măsură ce inovarea prinde contur, făcând învățarea să fie adesea de natură superstițioasă. Ei sugerează faptul că structura de bază poate fi reprezentată de o metaforă a unei călătorii a inovării, care are ca faze-cheie inițierea, dezvoltarea și implementarea/încheierea. Dar progresul oricărei inovări particulare va depinde de o varietate de circumstanțe contingente
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
crede cu tărie În ea pentru că e o revelație”. Cel de-al doilea pericol al fanatismului este trecerea la acțiune. Voltaire a semnalat acest lucru atunci când l-a definit: „E un avânt orb și pasional, care se naște din convingeri superstițioase și duce la fapte ridicole, nedrepte și crude; și nu doar fără rușine și remușcare, ci aproape cu bucurie și consolare. Fanatismul nu e altceva decât superstiția pusă În practică”. Calvin reprezintă un exemplu clar atunci când, În Apărarea credinței adevărate
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
libera examinare a textelor biblice ca armă devastatoare Împotriva Bisericii. Aflat În pericol, pe punctul de a primi bula de excomunicare, apără cu tot zelul libertatea religioasă: „Oamenii nu trebuie să asculte atunci când conducătorii le cer să se supună erorilor superstițioase, așa cum nici nu se poate apela la ei pentru a apăra cuvântul lui Dumnezeu”. După câțiva ani, când se simte mai puternic, uită ce a spus și le cere conducătorilor ajutorul, Îndemnându-i să se răzbune fără milă pe eretici
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de la intrarea în clinică, sub influența fricii de cancer și a superstiției, scoasă la lumină de această frică: Pavilionul canceroșilor purta chiar numărul treisprezece. Pavel Nikolaevici Rusanov n-a fost niciodată și nici n-ar fi avut cum să fie superstițios, dar ceva s-a prăbușit în el când medicul i-a scris pe trimitere: "pavilionul treisprezece"212. De aici și titlul primului capitol " Nu-i câtuși de puțin cancer", care transmite speranța lui Rusanov, dar contrazice diagnosticul care va fi
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților. Pentru el, dar și pentru Suetonius, creștinismul reprezenta o atitudine reprobabilă față de cele divine, fiind asociat greșit practicilor superstițioase de masă ale tradiției religioase a Romei. Cicero (106-43 a.Chr.), exprimându-și opinia față de religia Romei și trăirile religioase ale romanilor, le considera specifice unor muritori foarte religioși. În fața conceptului inconfundabil al religiozității romane, așa cum a fost formulat cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
avea un viitor mare". În sfîrșit, o altă opțiune angajată pleda pentru neutralitatea descriptivă și compasiunea explicativă, întocmai ca în studiul recent al antropologului bulgar Bogdan Bogdanov: "omul acestor locuri nu este, în principiu, nici credincios în sens religios -, nici superstițios, fiind gata să rîdă de cei care exagerează în credința lor. Religia nu este un mod de a privi lumea, ea este acel ceva în serviciul tradiției, care o validează, asigurîndu-i continuitatea". Deși, din punctul de vedere al participării la
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
la perși, sau la armeni, sau la goți, sau la cei de care se spune că locuiesc dincolo de ocean, sau la cei ce sunt peste Hircania, sau la egipteni și caldei, care cred în vrăji și sunt peste măsură de superstițioși și de sălbatici în obiceiurile lor, ca să le propovăduiască despre virtute și feciorie și despre o credință protivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu numai că le-a propovăduit prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și legende, București, 1914. 25. Furtună Dumitru Ec., Povestiri și legende românești, București, 1913. 26. Gorovei Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1914. 27. Gorovei Artur, Descântecele românilor, studiu de folclor, București, 1931. 28. Gheorghiu C.D., Calendarul femeilor superstițioase, P. Neamț, 1907. 29. Grigoriu Rigo, Medicina poporului I. Boalele oamenilor. Analele Academiei Române, 1907, t. XXX. 30. Hașdeu Bogdan Petriceicu, Hârnea O., Cuvinte den bătrâni, București, 1878; Legende povestiri și note istorice, Focșani, 1929. 31. Kîrdan B.P., Ucrainski narodnîi epoh
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
gospodărie? În meșteșugul său lucra cu bună judecată? Era încrezător? Avea spirit viu? Pricepea ușor? Vorbind era de spirit? Înțelegea gluma? Cât timp putea lucra cu mintea fără să obosească? Avea idei în politică? Era religios sau liber cugetător? Era superstițios? Avea frică exagerată sau ridiculă (de pildă de a atinge oarecare obiecte etc.)? Avea manii? De pildă de a număra lucrurile? De a face oarecare gesturi etc.? Avea oare alte idei bizare sau se deda la acte curioase? * Imaginația Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
măsurau din ochi. Pungașii l-ar fi furat și de vise dacă le-ar fi ținut ascunse prin buzunare. Pe treptele bisericilor, vedea cum se înghesuiau milogii care, jeluindu-se, se aninau de hainele trecătorilor. Mai degrabă, multă lume era superstițioasă decât credincioasă, chiar dacă se prosterna la icoane și moaște. Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți în ale credinței. Sub privirea împăciuitoare a unui episcop ghiftuit, un popă lumeț și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu-i; numai dacă; oarecum; opțiuni; ore; pare; păi; păreri; pe; pentru că; pentru ce; ploaia; poate că; pod; poezie; posibilități; pot; poți; presupun; primi; aș fi profesor; programare; propunere; s-ar putea; va putea; rabdă; rață; roman; scop; situație; sunt; superstițios; surprindere; suspiciune; șansă; și ce parcă; și numai; știi; timpul; trebuie; trece; uit; undeva; ureche; urît; variantă; veche; vezi; viitor; voi veni; voință; vroiai; zici (1); 748/224/75/149/0 dar: cadou (354); poate (26); bucurie (24); iar (17
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de știință, iar caracterul 9 nedogmatic, pe oamenii Bisericii, care iau drept superstiții toate credințele societăților primitive sau tradiționale, uneori pînă și credințele celor de alt rit. Pentru un protestant, de pildă, venerația catolicilor pentru relicve este considerată de ordin superstițios. Pînă și etnologul cade în această cursă cînd, cercetîndu-i pe păstor și pe agricultor, utilizează mult mai des termenul credință decît o face în cazul șoferilor, elevilor, pompierilor, croitorilor, zidarilor și așa mai departe. Un veritabil joc de perspective! Ceea ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și individuale nu face decît să sporească o confuzie existentă. Diferitele epoci istorice au purtat campanii violente împotriva superstițiilor. Așa s-a creat prejudecata, contrazisă de practică, cum că superstițiile ar fi acceptate numai în mediile oamenilor neinstruiți. Dar există superstițioși și la N.A.S.A.! Oricum, dacă s-ar inventa un procedeu prin care lumea să poată fi împărțită în superstițioși, pe de o parte, și nesuperstițioși, pe de alta, cel care crede că proștii au fost despărțiți de deștepți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a creat prejudecata, contrazisă de practică, cum că superstițiile ar fi acceptate numai în mediile oamenilor neinstruiți. Dar există superstițioși și la N.A.S.A.! Oricum, dacă s-ar inventa un procedeu prin care lumea să poată fi împărțită în superstițioși, pe de o parte, și nesuperstițioși, pe de alta, cel care crede că proștii au fost despărțiți de deștepți greșește! IRINA NICOLAU Notă asupra ediției Deși a fost eliminat aparatul științific originar al celor două lucrări, transcrierea textului s-a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oarecare merite ca prozator. Neavând un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa. Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se cer examene. Particularități: Meloman; ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate. Superstițios; îi place să-i trosnească chibriturile; e semn că vin bani, de aceea nu uită niciodată să le usuce, înainte de a le întrebuința. (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 368 369). Am început acest capitol introductiv în opera
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
înscrie astfel într-o serie menită străinătății avide să cunoască impactul unui atare moment crucial. Pe când în Apus Marea Revoluție e supusă unei vaste operații demitizante, antrenând atitudini pro și contra, în Răsărit ea încă e privită cu un respect superstițios. Utopia comunistă nu cutează, aici, a-și nega deschis fondatorii. Cartea lui Eidelman începe, în consecință, cu un citat în care Lenin glorifică isprava revoluționarilor de la 1789 și cu încă unul în care Herzen exaltă "sfânta nerăbdare" produsă atunci. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e anunțat că trebuie să meargă într-un loc, în plină junglă pentru a conduce lucrările pe un șantier care construiește un drum de cale ferată. Lucien, fascinat de Gayatri, o fotografiază, dar aparatul i se strică după câteva ore. Superstițios, decide să plece din Calcutta. Allan, în schimb, acceptă plecarea în junglă. Câteva săptămâni după, bolnav de malarie, Allan e nevoit să se întoarcă în Calcutta, unde intra în comă timp de 21 de zile. Când își revine, Narendra Sen
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mai uimitor, mai demn de atenție decît aceste fabulații cu aspect absurd, imaginile mitice, dar care și-au păstrat pînă în zilele noastre influența supraconștient formatoare asupra sufletului omenesc și care, chiar dacă ea se manifestă într-o manieră deformată și superstițioasă, țin încă piept scepticismului epocii științifice. Influența aceasta persistentă asupra sufletului nu incită oare la recunoașterea faptului chiar dacă doar ipotetic că aceste fabulații absurde posedă un fond veridic de inspirație? Aceste inspirații, produs al funcționării psihice, mișcă permanent sufletul, deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
2) CULTUL MITIC ȘI CREDINȚA TEOLOGICA Trebuie deci să facem distincție între CULT ȘI CREDINȚĂ sau ceea ce este același lucru între RELIGIOZITATE ȘI RELIGII. Mai mult, trebuie să diferențiem fondul mitic al religiilor, IMAGINILE SIMBOLICE ȘI EXPLICAREA LOR SPECULATIVĂ ȘI SUPERSTIȚIOASĂ. Deoarece este spaima sublimată față de mister, cultul nu poate fi o simplă credință, în privința misterului, nu este vorba de a crede sau a nu crede, căci se înțelege de la sine că omul nu "crede" în spaimă; este o emoție imediată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]