339 matches
-
eu Încalc legea, și prin aceasta mă voi situa În contradicție sau chiar În conflict deschis, declarat, cu propria mea conștiință morală. Făcând ceea ce-mi este interzis, În interiorul ființei mele se va produce o ruptură Între eul meu și supraeul moral. Conștiința mea, Încărcată de vinovăție, mă va condamna, mă va Închide. Voi trăi „tortura sufletească interioară” a vinovăției. A face ceea ce-mi este permis Îmi dă satisfacție. A face ceea ce-mi este interzis mă face să sufăr
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conștiinței mele. Actele permise mă „deschid”, mă „eliberează”, pe când actele interzise mă „Închid”, mă „Încarcă”. Orice acțiune psihomorală umană se desfășoară Între permisiune și interdicție. Atât acceptarea ca permisiune, cât și interdicția ca nepermis, sunt norme impuse eului meu de către supraeul moral. Ființa umană, prin eul ei personal, este Însă liberă. Ea are posibilitatea de opțiune. De a alege. Ea poate să aleagă Între ceea ce-i este permis sau să refuze ceea ce-i este permis și să facă contrariul, alegând În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
refuze ceea ce-i este permis și să facă contrariul, alegând În felul acesta interdicția, pe care o Încalcă. De fapt, În final, totul se reduce la a opta Între Bine și Rău. Orice acțiune este urmată de o sancțiune a supraeului. Acțiunile pozitive, Binele, reprezintă „succese”, pe când acțiunile negative, Răul, reprezintă „eșecuri”. În ambele cazuri, responsabilitatea morală planează asupra rezultatelor acțiunilor mele. Binele Îmi va da mulțumire și sentimentul acțiunii ca datorie Împlinită din punct de vedere moral. Răul Însă, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai departe. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că, prin libertatea de opțiune, eul Își orientează intențiile și acțiunile sale Într-o direcție sau alta. Această orientare depinde Însă, În foarte mare măsură, de acțiunea normativ-reglatoare a supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
intențiile și acțiunile sale Într-o direcție sau alta. Această orientare depinde Însă, În foarte mare măsură, de acțiunea normativ-reglatoare a supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală a daimonionului socratic și a datoriei morale kantiene. Din cele prezentate mai sus rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va corespunde unei aspirații a eului persoanei respective. Spre deosebire de intenție, care are la bază din punct de vedere psihanalitic „libidoul” sau „pulsiunile eului” (Ichtriebă, scopul urmărește mai mult realizarea unui „ideal”, a unor „aspirații ale eului”, fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea scopurilor noastre este destul de greu de precizat. Ea este neanalizabilă. Originea lor este situată Însă În sfera supraeului moral. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea scopurilor noastre este destul de greu de precizat. Ea este neanalizabilă. Originea lor este situată Însă În sfera supraeului moral. În acest sens, R. Le Senne va distinge două tipuri de obiective-scopuri: scopurile elective și scopurile supreme. Ambele sunt atât „scopuri individuale” sau personale, cât și „scopuri colective”. Este important ca aceste două categorii de scopuri să coincidă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
intervine conștiința morală. Animalele care ucid nu se simt vinovate. Omul care ucide este un criminal. El este vinovat, pentru că În planul conștiinței sale morale acest act este sancționat ca negativ și reprobabil. A fi vinovat este o decizie a supraeului moral. Este o raportare a consecințelor actelor mele la legea morală, la valorile morale, la ceea ce-mi este permis sau interzis. A fi vinovat Înseamnă a te opune Binelui, Adevărului și Frumosului. A fi și a face ceva contrar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial. Orice vinovăție mă Încarcă sufletește. Eul meu răspunde În fața supraeului, În planul conștiinței morale, al cenzurii. Pentru actele mele negative, eu voi trebui să răspund În fața legilor și a instituțiilor sociale, juridice etc. Abaterea de la legile divine implică Însă un alt fel de vinovăție. Este un păcat. Păcatul reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz” sau de „furt” suntem martorii unui grav conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate cazurile, cel care refuză să dăruiască, asemenea celui care fură, sunt persoane Încărcate nevrotic, cu un trecut psihobiologic traumatizat sufletește și moral. Ele sunt persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz” sau de „furt” suntem martorii unui grav conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate cazurile, cel care refuză să dăruiască, asemenea celui care fură, sunt persoane Încărcate nevrotic, cu un trecut psihobiologic traumatizat sufletește și moral. Ele sunt persoane frustrate, structuri narcisistice, dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
activitate, după terminarea ei să nu-i mai acorde nici un fel de interes. Cele două tipuri umane și morale Întâlnite În cazul efectuării unei activități psihologice sunt determinate atât de factori psihologici motivaționali interni, de sistemul de norme morale ale supraeului personal, cât și de o anumită mobilitate sau inerție a eului personal. În plus, contează factorii exteriori stimulanți sau inhibitori. Omul activ sau pasiv (inactivă este și rezultatul educației. Aceasta exprimă În unele privințe și atitudinea lor față de sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morală a mea față de semenii mei. Ea are, În cazul acesta, un caracter voluntar, dictat de conștiința morală care mă Îndeamnă să-l ajut pe cel În suferință. Este un Îndemn conștient și activ, care vine din normele morale al supraeului meu. Acestea ar fi principalele mecanisme ale ajutorului psihomoral. Ajutorul acordat de către mine celui aflat În suferință este o deschidere a Eului meu. O atitudine de manifestare altruistă. Prin ajutor, eu mă Îndrept către celălalt, Îl sprijin, Îl ajut să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dispreț, dezgust din partea celor care ajută. Aceștia vor refuza să mai acorde ajutorul. Dar aceste atitudini ostile, negative, față de cei aflați În suferință, În situații de dificultate, sunt expresia unor stări psihomorale anormale de următoarele tipuri: aă imaturitate morală a supraeului, fragilitatea acestuia, cu lipsa valorilor sau a capacității de a controla Eul personal; bă o stare de imaturitate emoțional-afectivă a Eului, care este incapabil să simtă și să participe la durerile altora; că o stare de amnezie morală, insensibilitate, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale, religioase sau culturale. Originea acestor acte trebuie plasată În sfera conștiinței perverse, nu numai În pulsiunile agresive primare. Din aceste considerente, prejudiciul, ca act psihologic, dar și moral, are două surse: În Inconștientul persoanei (pulsiunile agresive primareă și În supraeul acesteia (conștiința perversăă. Eul persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea unui supraeu slab sau imoral, fapt care permite ca pulsiunile agresive primare ale Inconștientului să fie eliberate cu ușurință sub formă de conduite violente. Aceste persoane sunt complexate, dominate În special de complexul de inferioritate. Ele sunt persoane marginalizate social, cu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
experiență psihomorală. La originea acestuia stă impresia că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva sau, pur și simplu, că ai greșit. Dar regretul apare și se dezvoltă ca atare În sfera conștiinței morale a individului, ca o judecată a supraeului moral, care evaluează acțiunile anterioare ale persoanei și le etichetează ca acceptabile, pozitive și reușite, sau ca inacceptabile, negative și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu și Eu. Este o punere față-n față a eului cu actele sale anterioare, totul aflându-se sub semnul normelor morale ale supraeului. Am putea considera că acesta este „momentul bilanțului”, al comparării Binelui cu Răul. Regretul, ca experiență sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu și Eu. Este o punere față-n față a eului cu actele sale anterioare, totul aflându-se sub semnul normelor morale ale supraeului. Am putea considera că acesta este „momentul bilanțului”, al comparării Binelui cu Răul. Regretul, ca experiență sufletească și morală, este o concluzie care apare o dată cu Înaintarea În vârstă și cu acumularea experienței de viață de către persoană. Deși este asociat tristeții
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
faptele sale. Prin urmare, este absolut indispensabilă prezența unei conștiințe morale În persoana respectivă, care să judece. Această conștiință morală se formează prin educație, prin interiorizarea unor valori morale și prin imitarea unor modele pozitive, care să favorizeze formarea unui supraeu. Absența acestor valori, a modelelor pozitive, sau, ceea ce este cu mult mai grav, existența unor modele negative, poate duce la formarea unei conștiințe pervertite, Înclinată către acțiuni și conduite negative, care nu este capabilă de a discerne binele de rău
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație sau, mai exact, o dispoziție constituțională pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale, așa cum apare ea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]