706 matches
-
exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens conștientizate ca atare"36. Un firesc horror vacui -, se știe că natura are oroare de vid -, ar conduce la supralicitarea unei reacții de apărare prin dezvoltarea pletorică a detaliului-ornamental menit să acopere golul sau dacă nu, cel puțin să-l mascheze. Centrul vid conduce deopotrivă la focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg scenariu al seducției mortifere -, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum și dansul Salomeei, dobândesc un sens suplimentar, de predicție, parte a unei scenografii celeste. Pe fondul unei cruzimi teribile, această figură a femeii fatale, Salomeea, se detașează, sporită paradoxal de chiar lumina sfințeniei, complicitate care ține de estetica decadentă a supralicitării tensiunii dintre contraste. Putem împinge mai departe această situare într-o lectură verticală a tabloului, prin împărțirea sa între cele două volete, urmărind o altă analogie. În iconologia tradițională, la picioarele crucii pe care este răstignit Mântuitorul apare un craniu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie Salomeea, fie numai capul sfântului devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău, Salomeea. De data aceasta, Salomeea este înveșmântată, însă tema sărutului pe gură apare din nou. Salomeea ține în mâini acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neputința de a arăta unicitatea românilor și din dorința de a dovedi cu necesitate iubire de patrie, necesitate ce duce actualmente la o idee supralicitată în "epoca de aur", discursul religios-naționalist își găsește foarte greu publicul-țintă. Această dificultate este rezultatul supralicitării amintite, dar și a pozitivizării exacerbate de care a avut parte momentul intrării României în Uniunea Europeană, care, în perspective limitate, șterge aspectele unicității. Deseori, discursul religios-naționalist este folosit numai pentru a sensibiliza cititorul în anumite privințe care nu țin neapărat
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
p. 29) sau „impactul notabil” exercitat de un Nichifor Crainic, cel care a „preconizat” „împletirea ideii creștine cu ideea națională”. (p. 31) Vizibil pentru generația ’30 - apreciază istoricul - este refuzul, categoric, față de “modelele străine”, printr-un demers de “contrabalansare”, prin “supralicitarea valorilor autohtone”. (p. 32) Spații generoase acordă istoricul Lucian Boia unui alt moment controversat (evoluția și eșuarea grupării “Criterion”), Călăuzit fiind de îndemnul lui Seneca, “Vă fie ascultată și cealaltă parte”, tocmai pentru a descoperi subtilitățile și încrengăturile acestor erori
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
privind lucrurile, Lovinescu se delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sub ochii fiecăruia. Și atunci, trebuie să ne întoarcem, reflexiv, la „a fi”, „a ști”, „a face”! „A ști” este evident că avănd în minte învățămăntul romănesc, nu se mai pune o problemă a insuficienței ci, mai degrabă, a unei supralicitări a rolului informației, însă a uneia destructurate și destructurante, expuse ca într-un muzeu al figurilor de ceară, prăfuite și privind mai degrabă istoria unor timpuri revolute și care nu mai interesează pe nimeni. „A face” urmează orbește pe „a
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
vedete care ar fi ținut altădată două decenii. Nimeni nu mai pare azi de neînlocuit. E foarte ciudat: pare că sistemul de VIP-uri (adică acele persoane care apar des la televizor) al lumii de azi a devenit contraproductiv prin supralicitare și lipsă de credibilitate. Pentru că toți sânt vedete, pentru că într-o singură emisiune pot fi aduse "o sută cincizeci de vedete", pentru că tu însuți poți fi vedetă (la "Big Brother", poate cea mai monstruoasă idee de show apărută vreodată, căci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
devine cinic în situații extreme, iar "cinicul crede în perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5.1.1. Scrisoarea deschisă. În publicistica argheziană scrisoarea deschisă reprezintă o formă fixă polemicii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, astfel de trăsături în pledoaria caragialiană pentru genurile minore, în interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul de stiluri, forme și registre, în predilecția pentru parodie, oximoron, supralicitare și ironie. La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei, deopotrivă "chei spectacologice": scrisoarea, presa, semidoctismul, personajul care nu apare.26 Într-un articol pătrunzător, Alexandru George reafirmă 27 importanța coexistenței comicului cu tragicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întotdeauna un satiric"14. Același autor încearcă să demonstreze în lucrarea Spiritul critic în cultura românească faptul că I. L. Caragiale întruchipează cel mai adecvat "spiritul critic în Muntenia critica socială extremă"15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat și cu pledoaria pentru preponderența unui comic "negru", absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ion Coja sunt, de asemenea, plasate sub semnul umorului absurd (Președintele) și al grotescului, chiar al celui cu sensul etimologic de contopire și transpunere fabulistică a umanului în animalier și invers (Vreau să număr stele), sau al celui dedus din supralicitarea sinistrului, prin fatala anulare a răului prin mai rău (A murit păpușa). Prezența substanțială a grotescului în dramaturgia ionesciană, justificată, așa cum spuneam, prin nevoia de decosmetizare și denudare a procedeelor teatrale în scopul revigorării și ancorării teatrului în complexa problematică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Anapoda și Domnișoara Nastasia demonstrează astfel, pe de o parte, polimorfismul umorului și pe de altă parte tentativa de marcare a notei de originalitate față de universul caragialian, chiar cu riscul eșuării în plan estetic, prin alunecarea în melodramatic sau prin supralicitarea umorului atroce. Ca suport ilustrativ pentru diversele forme de umor pot fi menționate și scrierile lui Ion Băieșu. Ipostazele umorului sunt aici diverse, de la cel vesel, iscat din banale incidente cotidiene surprinse în nenumărate schițe, scenete și nuvele, până la cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe generatoare de haos al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Urmuz, op. cit., p. 6. 121 Ibidem. 122 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, ed. cit., pp. 9295. 123 Vezi Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., capitolele Parodia ca teorie și practică a discreditării, Trei procedee: ironia, supralicitarea, oximoronul. 124 Scrisoarea datată 18.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 125 apud. Jean-Marc Defays, op. cit., p. 21. 126 T. Todorov, Les Genres du discours, pp. 284-286
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tablou, când cei doi părăsesc cadrul îngust al palatului pentru "șirul lung de mândri tei", idila dobândește, în fine, și componenta pastorală. în Tichia de mărgăritar, din nr. 24 (22 iunie 2007) al României literare, reproșând d-lui Gruia Novac supralicitarea valorică a unor volume de versuri și proză, precum și, în consecință, inadecvarea sti-lis-ti-că la obiect, d-l Alex Ștefănescu citează: "...Guvernatorul giruietelor de ceară i se înfățișează șlui Gruia Novacț ca o sinteză de Ťliteratură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
intervine prin exagerarea și micșorarea importanței unor evenimente sau categorii de informații. La intersecția dintre caracteristicile interesului și procedeele de transformare ale acestuia regăsim tehnicile de manipulare reunite în tabelul următor: Tehnici de transformare Caracteristici Exagerare Micșorare Actualitatea temelor prezentate Supralicitarea unor evenimente Minimalizarea unor evenimente Completitudinea prezentării spațiului public Evenimențialitatea Tabloidizarea Această sistematizare s-a realizat prin gruparea unor niveluri diferite de analiză: descrierea unui eveniment singular și prezentarea în ansamblu a spațiului public. Astfel, primul nivel se referă la
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fenomenele de limită ale introducerii de teme false și, respectiv, ale omisiunii unor evenimente din discursul jurnalistic. Cel de al doilea vizează ansamblul conținutului, ale cărui abateri, pe linia completitudinii prezentării spațiului public, sunt evenimențialitatea și tabloidizarea. IV.3.1. Supralicitarea și minimizarea unor evenimente Supralicitarea trimite la creșterea exagerată a importanței unor evenimente sau la exagerarea extremă a ponderii unei informații marginale în cadrul unui articol. Minimizarea presupune o folosire contrară a mecanismelor supralicitării, astfel încât anumite teme cu importanță pentru spațiul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de teme false și, respectiv, ale omisiunii unor evenimente din discursul jurnalistic. Cel de al doilea vizează ansamblul conținutului, ale cărui abateri, pe linia completitudinii prezentării spațiului public, sunt evenimențialitatea și tabloidizarea. IV.3.1. Supralicitarea și minimizarea unor evenimente Supralicitarea trimite la creșterea exagerată a importanței unor evenimente sau la exagerarea extremă a ponderii unei informații marginale în cadrul unui articol. Minimizarea presupune o folosire contrară a mecanismelor supralicitării, astfel încât anumite teme cu importanță pentru spațiul public nu sunt suficient prezentate
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sunt evenimențialitatea și tabloidizarea. IV.3.1. Supralicitarea și minimizarea unor evenimente Supralicitarea trimite la creșterea exagerată a importanței unor evenimente sau la exagerarea extremă a ponderii unei informații marginale în cadrul unui articol. Minimizarea presupune o folosire contrară a mecanismelor supralicitării, astfel încât anumite teme cu importanță pentru spațiul public nu sunt suficient prezentate. Fie exemplul: "Referendumul m-a contrazis nițel. În ciuda sumelor înspăimântătoare de bani negri aruncați în joc de cercurile mafiote din jurul Cotrocenilor, a negustoriei dintre Traian Băsescu și părintele
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ieșit din case pentru a vota demiterea lui Traian Băsescu. N-a fost, așadar, votul zdrobitor pe care-l prevedeam." (Slavă Domnului că nu s-a schimbat!, Jurnalul Național, 31 mai 2007) În textul de mai sus, se manifestă, simultan, supralicitarea și minimizarea. Astfel, succesul lui Traian Băsescu, care a fost susținut de aproape 75% din cei prezenți la vot, este prezentat, prin minimizare, ca fiind "mediocru", motivul fiind faptul că "electoratul n-a mers la urme" decât într-o proporție
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
o proporție de 44,25%. În condițiile în care nu președintele a solicitat referendumul, ci o parte a clasei politice, prezența relativ redusă este un eșec al inițiatorilor, și nu al lui Traian Băsescu. În plus, se utilizează și tehnica supralicitării, prin faptul că "peste două milioane de români au ieșit din case pentru a vota demiterea lui Traian Băsescu". Se evită enunțarea faptului că șase milioane au votat în sprijinul președintelui. Punerea diferită de accent, când pe o parte a evenimentului
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
faptului că șase milioane au votat în sprijinul președintelui. Punerea diferită de accent, când pe o parte a evenimentului, când pe alta, poate fi expresia, de fapt, a unei intenții de manipulare. Introducerea de teme false este cazul extrem al supralicitării unor evenimente. Ea este o tehnică de manipulare care vizează crearea de evenimente în agenda publică a mass-media, menite să abată atenția de la situații care ar putea afecta pe inițiator. Introducerea de teme false se deosebește de minciună. Dacă minciuna
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]