495 matches
-
din partea unor state și private, dar ele nu sunt încadrabile în schema fascist-corpo-ratistă. Apoi ideologia acestor radicali nu e una propriu-zisă, ci mai curînd o religie interpretată și instrumentată într-un sens fundamentalist, "talibanic". Lipsește teoria "omului nou" sau a "supraomului", "darwinismul social", fiind prezente în schimb multe arhaisme, absolutisme și obscurantisme specifice mai curînd epocii feudale, în Europa cel puțin. Apoi, iarăși spre deosebire de fascism, nu există, nici măcar în Iran, Siria sau Arabia Saudită, un monopol asupra informației sau un monopol asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
modificării anatomiei, afectele, fondul de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a temei din Demiurgul, sub semnul "voinței de putere", egală "cu puterea de intervenție fizică asupra celuilalt, transformând supraomul nietzschean într-un tiran contemporan" (Sorescu 1998: 40-41). 2.2. Spații și registre ale comunicării 2.2.0. Dubla ipostază a textului, prin comparație cu Toate leacurile și prin raportarea la SPD, oferă posibilități multiple de analiză în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Dimitriad semnează un articol despre Friedrich Nietzsche. Revista reușește să dobândească coeziune și prin familiarizarea publicului românesc cu aceste figuri emblematice ale culturii europene a timpului. Se poate observa, însă, o lectură de sensibilitate franceză a lui Nietzsche, al cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru Bogdan-Pitești simpatizase demonstrativ în Franța cu această direcție, fapt pentru care fusese și expulzat. Pentru aristocratul pur sânge, Supraomul nietzschean
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru Bogdan-Pitești simpatizase demonstrativ în Franța cu această direcție, fapt pentru care fusese și expulzat. Pentru aristocratul pur sânge, Supraomul nietzschean este asimilat ca model aristocratic. Ideile nu sunt tocmai noi, însă apariția lui Nietzsche în paginile revistei alături de un artist de talia lui Wagner, ambii ilustrând în mod diferit fenomenul decadent, este în măsură să dea o direcție revistei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Există însă o mare diferență între Arthur și Charlemagne, Matyas sau Sebastian, deoarece existența istorică a celui dintâi nu a fost atestată încă. De aceea, considerăm că Arthur poate deveni el însuși prototip pentru regele cel veșnic, justițiar, om și supraom în același timp. Tipul războinicului reprezintă, potrivit lui Burke, o transformare a cavalerului medieval. Acesta poate fi identificat cu tipul popular al banditului, al cărui "frate" din folclor este "proscrisul". În calitate de protagonist a numeroase balade populare, pro-scrisul este de fapt o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
modernă aparent laică, în care istoria s-a separat de mit, iar timpul este progresiv și sideral. Timpul mitic este timpul ființelor supranaturale care coabitează cu oamenii, fără memorie istorică, în vreme ce timpul progresiv, cronologic din epoca modernă reclamă existența unui supraom (vezi Nietzsche, de exemplu) care să ocupe locul lăsat liber de Dumnezeu. Eroul mitic nu trebuie să-și ascundă natura divină sau semidivină. Este de datoria lui să se prevaleze de ea. Supereroul trebuie însă să-și ascundă puterea supranaturală
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
idee că conferențiarul este un om aproape supranatural, el vorbește fără efort, el nu obosește, glasul lui nu slăbește, gâtlejul nu i se usucă ca la ceilalți muritori"26. Iată deci teoretizat la Iași, cu ani buni înaintea lui Nietzsche, supraomul... Rigori de conținut utilizarea, în cadrul prelecțiunii a două comparații 27, una la început, alta la final; probabil nu doar "încălzirea sălii" se urmărea prin acest procedeu, ci impresia de "obiect" finit, de lucru rotund, armonios. Comparația, ca mijloc literar, indică
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist și genealogist din înclinație către deghizament și travesti, că avem în față un caz rarisim de telegonie ce se sustrage prezumției legale a paternității, că personalitatea mateină întrupează mitul supraomului lui Nietzche și morga marilor familii eșuate în nepăsare aristocratică și amoralism toate aceste propuneri pot fi valabile măcar parțial dar nu îndepărtează nota de mister ce guvernează existențele de excepție care vin în lume nu pentru a respecta legile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și înlocuirea prin alta. Originalitatea concepției etice a lui Ralea const deci în definirea moralei ca rsturnare a raportului de forțe. Formulând serioase rezerve împotriva doctrinelor vitaliste, el consider c preamrirea forței neîmpiedicate de nimic, așa cum exagereaz Nietzsche prin postulatul supraomului, nu este moral, ci politic. În legtur cu concluziile finale asupra caracterelor actului moral, Ralea estimeaz c acestea pot ieși din studiul comparativ, fie asupra aspectului obiectiv în care se prezint moravurile, fie din analiza problemelor de conștiinț, pe care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
bogții. Simpatia, altruismul, buntatea, nasc singure, spontan. Dar aceast form generoas a vitalismului, exacerbat sau interpretat tendențios de Guyau și Nietzsche a fost, într un anume fel, sancționat de Ralea, care nu a aderat principiilor și ideilor filosofului german al supraomului. Contrazicându-l pe Guyau, care susține disponibilitatea risipitoare, filantropic a omului plin de viaț, autorul Explicrii omului susține dimpotriv, c: Omul lui Guyau (și al lui Nietzsche, în primul rând strânge putere ca s instaureze o ordine dur, aspr, fr
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
toate ismele, în scopul purificrilor de toate genurile, pe criteriul vitalist al raselor, în primul rând. Ori, simpatiile lui Ralea, cochetria cu clasele de stânga și ideile marxismului nu puteau s nu sancționeze ideile nietzscheniene. Transcrierea concepției, sau doctrinei filosofului supraomului e fcut de Ralea corect și în termenii urmtori: Omenirea degenerat, narcotizat în prescripții de indurare, de toleranț, de asistenț a celor schilozi, se regenereaz în virtuți de vitejie și de suprimare fr mil a celor debili. O selecție natural
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de a mai imprima ființei vreo ordine, sens sau formă și care să nu fie cele ale devenirii și ale repetării sale inepuizabile. Dar cine este în măsură să îndure acest gând teribil care pare să facă existența insuportabilă? Este "supraomul". Acesta după cum s-a explicat 115 nu trebuie înțeles ca o ființă prodigioasă care și-a dezvoltat în mod exagerat facultățile unui om normal, ci în sensul cuiva care "depășește" omul tradițional în măsura în care renunță la atitudinile, credințele și valorile proprii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în sensul cuiva care "depășește" omul tradițional în măsura în care renunță la atitudinile, credințele și valorile proprii acestuia din urmă, având forța de a crea altele noi. Transmutarea tuturor valorilor este mișcarea care se opune nihilismului și care îl depășește: acesta pregătește "supraomul" ca fiind acela care exprimă maxima concentrare de voință de putere și care acceptă eterna reîntoarcere a lucrurilor. Întrebarea cu care se încheie fragmentul citat mai sus despre nihilismul european, și anume "Cum s-ar gândi un astfel de om
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tinerețe și proclamă sus și tare motivele viscerale pentru care trebuia să se opună de urgență nihilismului nietzschean: acestea erau în principal imoralismul individualist și concepția elitară și antidemocratică la care ajunsese ultimul Nietzsche în neobosita sa apărare a dreptului supraomului la excelență. Dar această luare de poziție sau altele nu au zăgăzuit valul nihilist care se inspira din Nietzsche și care era în plină ascensiune. Numeroși artiști și literați l-au considerat în continuare ca pe un mit care trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
istorice. Începând mai ales cu semestrul de iarnă 1936-1937, Heidegger inițiază impresionanta serie de cursuri multianuale dedicate în întregime confruntării cu Nietzsche și celor cinci principii filozofice ale sale: nihilismul, transmutarea valorilor, voința de putere, eterna reîntoarcere a identicului și supraomul. În concluzie, asocierea superficială dintre nihilism și metafizică proferată de Krieck ca pe o insultă i-ar fi furnizat lui Heidegger ocazia să declanșeze cercetarea radicală a raportului esențial dintre acestea. "Nietzsche" din 1961 Numai după o distanță de aproape
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
învățăturile capitale ale lui Nietzsche într-o tramă unitară legată de tradiția metafizică: voința de putere și eterna reîntoarcere a identicului (doctrine care ar răspunde la întrebările metafizice tradiționale cu privire la "ce" și "cum" este ființarea), transmutarea tuturor valorilor, nihilismul și supraomul. De-a lungul unui drum care pornește de la Nietzsche până la Platon, și de la Platon până la noi, traversând întreaga istorie a filozofiei, Heidegger arată că toate aceste doctrine nu sunt rodul extravagant al minții bolnave a gânditorului-poet, ci constituie sfârșitul esențial
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
permite să-l recunoaștem, îl eliberează pe om de înstrăinare și îl transportă în deplinătatea unei existențe umane integrale. La Nietzsche, principiul natural al voinței de putere îl transformă pe om, sufocat de valorile ostile vieții și deja slăbit, în supraom. În toate cele trei cazuri operează ideea unei autosalvări a omului prin intermediul "cunoașterii" propriei condiții de captivitate și înstrăinare, care devine instrumentul răscumpărării. În virtutea unei astfel de "gnoze", bazându-se așadar pe sine însăși, ființa degradată își recuperează propria plenitudine
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Nietzsche - critic al creștinismului. Semnificația sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch) Liliana Cantemir Discursul critic, desfășurat de Nietzsche, la adresa creștinismului este o dimensiune a efortului său teoretic de reevaluare a valorilor. Vechea religiei iudaică a intrat într-un moment dat al istoriei sale într-un proces de “denaturalizare a
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
nu mai conteze decăt pe el însuși fără nici o speranță și să mențină singur în sine, vigilență și viguroasă, voința sa de putere. Aceste cuvinte au fost adeseori interpretate ca exprimănd o sfidare prometeană, ambiția unui om care deghizăndu-se în “supraom” voia de fapt să fie Dumnezeu. Moartea lui Dumnezeu, absența sa, posedă în opera filosofului o prezență mai puternică decăt în multe teodicei. Este vorba de o absență infinit multiplicată, care îl provoacă necontenit pe om să dea dureros și
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
nebănuite granițe ale sale - ateismul și moartea lui Dumnezeu. Nihilismul nietzscheean nu poate fi așadar tradus prin moartea termică sau apatia universală de la sfărșitul timpului. El trebuie să fie pasărea phoenix din cenușa căreia trebuie să se nască “omul nou”. Supraomul lui Nietzsche își va găsi rădăcinile în solul fad al nihilismului care îi va fi, în același timp, reperul inițial în cursa pe calea desăvărșirii. “Voința de putere” nu este decăt atitudinea supraomului în fața unei disperări creatoare, anoste și fără
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
căreia trebuie să se nască “omul nou”. Supraomul lui Nietzsche își va găsi rădăcinile în solul fad al nihilismului care îi va fi, în același timp, reperul inițial în cursa pe calea desăvărșirii. “Voința de putere” nu este decăt atitudinea supraomului în fața unei disperări creatoare, anoste și fără perspective - nihilismul. Atenție, însă, acest capăt de drum, rod al raționalismului în exces nu poate fi patrie decăt oamenilor de excepție, decăt supraoamenilor. Există astăzi toate argumentele care ne fac să credem că
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
pe calea desăvărșirii. “Voința de putere” nu este decăt atitudinea supraomului în fața unei disperări creatoare, anoste și fără perspective - nihilismul. Atenție, însă, acest capăt de drum, rod al raționalismului în exces nu poate fi patrie decăt oamenilor de excepție, decăt supraoamenilor. Există astăzi toate argumentele care ne fac să credem că “epoca” prefigurată de Nietzsche a sosit și continuă să trăiască generănd haos, nonsens și apatie. Ceea ce nu se vede însă este tocmai acea disperare ziditoare de suflete mari și ucigașe
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
ziditoare de suflete mari și ucigașe de mediocritate. Din acest moment, “evanghelia lui Nietzsche” se dovedește fără obiect și fără adepți. Optimismul nietzscheean nu poate fi susținut de lentoarea ritmului în care se nasc sau ar trebui să se nască supraoamenii prefigurați de acest apostol al disperării. Profeția lui este valabilă numai pănă la un punct. “Încercare de transmutare a tuturor valorilor”, subtitlul “Voinței de putere” rămăne o simplă declarație de bune intenții și încă o dorință neîmplinită de redare a
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
ecou doar pe fondul unei teologii a paradoxului, teologie întălnită la Dionisie Areopagitul și abandonată treptat de scolastică și uitată cu desăvărșire de epoca modernă. Sensibilitatea lui Nietzsche în fața unui eveniment de o maximă rezonanță și încrederea lui în puterea supraomului de “a face din disperarea cea mai mare speranța cea mai de neînlăturat” rămăn la fel de stinghere ca și glasul celui care strigă în pustiu, un pustiu condamnat de această dată la o stăpănire eternă al cărei final nu poate fi
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
ateu, ci dovada clarviziunii unui adevărat profet, rămăne lipsită de interes, chiar și pentru cei cărora ar trebui să le fie o carte de căpătăi din simplul motiv că aceștia fie întărzie să se nască, fie mor înainte de a deveni supraoameni. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții. Dar nu aceasta este cea mai mare problemă a lumii contemporane, nu spunerea acestui adevăr constituie salvarea. Strigătul
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]