1,369 matches
-
iar nu limbajul". Ce să mai înțelegem? Cu adevărat, "ce se înțelege acum prin autenticitate, iată o întrebare extrem de grea...". Impreciziei doctrinare i se alătură o serie de aplicații dintre cele mai bizare care, am fi ispitiți să spunem, frizează suprarealismul. Terminologia glisează cu un minim control pe largi spații, făcînd să se ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui Marin Mincu, optzeciștii ar prelua "tradiția textualizării", inaugurată de autorul Jocului secund și prin urmare ar fi nu mai puțin
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
mea, eu voi propune ca țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul - romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum naturalismul și suprarealismul etc. sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
tip Borges, fac toți banii), Nevasta lui Hans, autorul mărește miza prin romanele din ciclul Tălpi. Șotronul, Mașa și extraterestrul și, cel mai recent dintre ele, Locomotiva Noimann, sunt scrieri bizare, la limita iraționalului, în care metafizicul se topește în suprarealism, realitatea, obsesia și visul se amestecă fără încetare, contururile se întrepătrund, iar cotidianul explodează în imagini care se remodelează continuu după regula caleidoscopului. Pe lângă fantezia debordantă, spiritul postmodern, intertextualitatea, aluziile culturale sunt și aici dominante. Lecturile biblice, trimiterile mai mult
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
aproximabil, el pare să-și refuze luxul de a rămâne - stilistic - imun la această observație. Până la sfârșitul cărții, tot ceea ce are parte de o consolidare retroactivă (de la dadaismul de export la futurismul sincronizat în timp real, de la constructivismul consensual la suprarealismul cel mai intransigent) e anume repus în funcțiune pentru limpezirea unor tendințe ulterioare. Istoricitatea nu se pierde în secțiuni de epocă, ci devine premisă a unei tipologii aparte: "Mutatis mutandis, generația literară a anilor '80 a reluat atitudini și sloganuri
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
să nu fie contribuție, ci răsturnareť. Din acest punct de vedere, până și Ťcontribuțiileť avangardiste precedente vor fi puse în chestiune, acordându-se credit îndeosebi celei mai recente, mai noi dintre mișcările la care se aderă: va fi cazul negării suprarealismului de către Ilarie Voronca, în momentul adeziunii la constructivism, sau al lui Mihail Cosma, integralistul care va distinge între o Ťpreistorieť și o Ťistorieť a avangardei, aceasta din urmă începând, desigur, cu progamul imediat actual." (pag. 13) Ce altceva face aici
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
Creangă, între aceleași coperți, cu ilustrațiile lui Dan Stanciu. Un indicator turistic, din acelea ivite pe cine știe ce potecă, te îndeamnă spre Prima carte cu Apolodor. Întîiele ei versuri au făcut istorie, ca un do-re-mi din cuvinte, refren care zgîndăre, involuntar (suprarealismul, deh!), cine știe ce muzici interioare: "La circ, în Tîrgul Moșilor,/ Pe gheața unui răcitor,/ Trăia voios și zîmbitor/ Un pinguin din Labrador./ - Cum se numea? - Apolodor/ - Și ce făcea? - Cînta la cor." Un pinguin mulțumit, "grăsuț, curat, atrăgător/ În fracul lui
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
semnul unei furtunoase evoluții a limbajelor care își sabotează granițele. Rațiunea însăși, instanță suverană a mentalității clasice, acceptă explorarea subconștientului și își admite tangența la absurd. Eseul s-a deversat în proză, viziunea lirică a invadat teatrul, după simbolism, dadaism, suprarealism, lettrism, poezia a devenit "concretă", înregistrăm o artă "psihedelică", o artă "cinetică", o artă "programată". Deruta analiștilor a fost indubitabil sporită și de alterarea produselor culturii printr-o "democratizare" specifică societății "postmoderne". Sub presiunea cererii s-a produs o modelare
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
a Mochetei lui Klimt e decompozabilă la nesfârșit. Iar variantele obținute sunt, de cele mai multe ori, incompatibile. Cu alte cuvinte, și experiența revenirii în țară, și stilistica numelor proprii, și calculul nuanțat al rândurilor succesive, și titlurile cu vagi inserții de suprarealism o susțin. Însă nici una nu își atribuie exclusivități orgolioase. Aparentul monopol e legiferat strict. Ca în orice călătorie, feroviară - cum e aceea deja invocată - sau numai imaginară - cum întâlnim numeroase altele. Citind furtiv, cu ochii întredeschiși, lucrul devine evident: "A
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
O luciditate visătoare, sau un vis cu ascuțimi de veghe, sînt cele două semi-stări ale ei. De la un capăt la altul al unui suprarealist prelung, de care Gellu Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu imagini asupra cărora nu ai nici un control, altul decît acela că le stai în cale, sau că dau, cu fulgerarea reveriilor, peste tine. Culoarul somnului, din 1944, cu un portret de Victor Brauner
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
mult mai mari decât în realitate. Și dădea exemplul faimoasei (din corespondența sa) coaste a Boacii. Ceva asemănător se întâmplă și în scrisul lui Radu Țuculescu. O situație reală se amplifică în imaginația naratorului până când contururile ei ajung să frizeze suprarealismul. O glumă făcută la școală unei profesoare arogante se combină în memoria afectivă cu gaguri din marile comedii sau din filmele de desene animate. Dată fiind obsesia profesoarei pentru curățenie și desele jigniri pe care le aducea elevilor pentru presupusa
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
direct s-a transmis Tristan și Isolda, în regia lui Christoph Marthaler și sub bagheta lui Peter Schneider, un foarte bun cunoscător al acusticii cu totul speciale a sălii. O punere în scenă sumbră și spartană, cu aluzii la naturalism, suprarealism și teatrul absurd, fără mari schimbări de decor și cu personaje aproape statice, dar cu o frumoasă simbolistică a luminilor (neoane care se aprind, pâlpâie și se sting în funcție de evoluția iubirii protagoniștilor). Dezolantă de-a dreptul incapacitatea îndrăgostiților de a
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
Sfântul Petru din Vatican). Prin cele 95 de teze afișate pe ușile bisericii castelului din Wittemberg, a promovat mântuirea prin credință și autoritatea exclusivă a textelor biblice. ANDRE BRETON În 1896 s-a născut scriitorul francez Andre Breton, teoretician al suprarealismului. În „Les Champs magnetiques“ (scrisă în colaborare cu Philippe Soupault), a pus în practică principiul scrierii automate. Influențat de întâlnirea cu Apollinaire, a publicat în 1924 „Primul manifest al suprarealismului“; sub influența sa, suprarealismul a devenit o mișcare europeană ce
Agenda2006-07-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284756_a_286085]
-
1896 s-a născut scriitorul francez Andre Breton, teoretician al suprarealismului. În „Les Champs magnetiques“ (scrisă în colaborare cu Philippe Soupault), a pus în practică principiul scrierii automate. Influențat de întâlnirea cu Apollinaire, a publicat în 1924 „Primul manifest al suprarealismului“; sub influența sa, suprarealismul a devenit o mișcare europeană ce a marcat toate domeniile artistice. Scrierile sale în proză sunt mai apreciate decât versurile sale. A decedat în 1966. DUMINICĂ, 19 FEBRUARIE MARIN SORESCU În 1936 a venit pe lume
Agenda2006-07-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284756_a_286085]
-
scriitorul francez Andre Breton, teoretician al suprarealismului. În „Les Champs magnetiques“ (scrisă în colaborare cu Philippe Soupault), a pus în practică principiul scrierii automate. Influențat de întâlnirea cu Apollinaire, a publicat în 1924 „Primul manifest al suprarealismului“; sub influența sa, suprarealismul a devenit o mișcare europeană ce a marcat toate domeniile artistice. Scrierile sale în proză sunt mai apreciate decât versurile sale. A decedat în 1966. DUMINICĂ, 19 FEBRUARIE MARIN SORESCU În 1936 a venit pe lume scriitorul Marin Sorescu. După
Agenda2006-07-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284756_a_286085]
-
este emblematică pentru el. Cele mai clare exemple de folosire a simbolului apar în două tablouri pline de mister - „Câine lătrând la lună” (1926) și „Peisaj cu cocoș” (1927) - datând din perioada în care artistul catalan s-a apropiat de suprarealism. Referiri sub o formă sau alta la o scară sunt însă mereu prezente. În „Ferma” apare, sprijinită de un perete, printre alte ustensile gospodărești. În „Stea mângâind sânul unei negrese” (1938) reprezintă, poate, o constelație. În fine, dând titlul manifestării
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
mobilă a veșniciei. Platon Ambiguitatea în literatură, în artă constituie un instrument curent de exprimare. În poezie, întâlnim ambiguitatea de la Pindar până la Dante, Shakespeare sau Rimbaud, pentru ca din secolul trecut ea să devină un recurs iterativ, primatul fiind deținut de suprarealism, poezia experimentală, poezia concretă alături de teatrul absurdului și filozofia paradoxurilor, model Sartre, Lacan, Derrida. Apelarea la mituri grecești, biblice și mai cu seamă la metaforă, asigură înțelesul plurivoc al unor creații. Ambiguitatea unui poem poate fi datorată unui travaliu volițional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
împlinirea vârstei sugerate de titlu. Poezia devine un excelent prilej de rememorare a unei stări de spirit dintr-o vreme în care imaginația poetică zburda liberă pe câmpii nesfârșite, dar și de contemplare melancolică a situației sale actuale. Combinația de suprarealism și confesiune cu accente existențiale sugerează perfect cele două vârste ale autorului, vitalismul tinereții (prin forța imaginației) și oboseala septuagenarului (inclusiv sau, mai ales artistică) "Muntele se desfăcea cum poala unei rochii/ o cheie uitată înlăuntrul unei legi/ un drum
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
franceză - (3) Voronca: avangardist activ, ce trece fără soluție de continuitate în avangarda internațională. Avangarda "radicală": Grupul Suprarealist Bucureștean (1940-1948), reprezentat de Gellu Naum, după mine cel mai important poet român de după război și unul dintre "cei trei mari" ai Suprarealismului târziu (postbretonian), ceilalți doi fiind, tot după mine, mexicanul Octavio Paz și grecul Odysseas Elytis. Acest algoritm al modernismului românesc nu cuprinde, cred eu, vreo omisiune majoră. Poate doar s-ar face simțită lipsa lui Fundoianu din galeria avangardei interbelice
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
După cum se poate observa, cadrul temporal este aproximativ 1878-1948, adică, în termeni de istorie politică, de la instaurarea Statului român modern (Congresul de la Berlin) la instalarea regimului comunist (abolirea monarhiei) și în termeni de istorie literară de la ultimul romantism (Eminescu) la suprarealism (Gellu Naum). Acest cadru este depășit doar în măsura în care opera poeților antologați se întinde și dincolo de limitele respective. Motivul nu este altul decât că blocul canonic al modernității românești a fost brutal demantelat de regimul comunist, iar reconstrucția lui, începând cu
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
precum cea a "filmelor lui Kusturica". Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul recenziei asupra simbolului entomologic al "copleșitorului" roman-fluture și plasează viziunea lui Cărtărescu în tradiția filozofico-religioasă și mistică a unui Cioran și Eliade mai degrabă decît în cea a suprarealismului. " Capodopera sa manieristă îl catapultează pe Mircea Cărtărescu în vîrful potențialului creativității literare europene" - constată și "Neue Zürcher Zeitung", ziarul elvețian fiind unul din cele mai sensibile seismografe ale tectonicii estetice și intelectuale din estul și sud-estul continentului. Epilogul volumului
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
literatura ficțională respinge ceea ce jurnalul aduce în completare, acesta din urmă nu merge exclusiv în direcția implicării biografice. Apar numeroase referințe și comentarii mai lungi legate de literatura lui Țepeneag și a grupului oniric, analize și reflecții avizate pe tema suprarealismului, a Noului Roman, ba chiar pagini întregi (în franceză și română) dintr-o cercetare doctorală condusă de Roland Barthes. De asemenea, bruioane ori texte definitive publicate în reviste, traduse din românește, laolaltă cu considerații asupra dificultăților translației. Atelierul scriitorului devine
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în condițiile ultramodeste ale începutului anilor 90; Peninsula - 1970, alcătuită din trei nuvele lungi), eseuri și călătorii (Apele înguste - 1976, Forma unui oraș - 1985), poeme în proză (Libertate mare - 1946), teatru (Regele pescar - 1948), precum și studii și critică literară (ca Suprarealismul și literatura contemporană - 1949, Julien Gracq fiind un apropiat al lui André Breton, apoi, în afară de citata Literatură pentru stomac, Lettrines 1, reunind texte scrise între 1954 și 1967, Lettrines 2, cu texte elaborate între 1966 și 1973, Citind scriind - 1980
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
o "livre ou le caractere surréaliste est plus prononcé que dans ceux qui l'ont précédé" (83). Ar însemna că Țepeneag nu e - deși și Daiana Felecan susține contrariul - teoreticianul și practicianul original și consecvent în delimitarea de romantism și suprarealism, în impunerea unei literaturi într-o altă modalitate onirică, una autonomă. Constat cu surprindere: contradictoriu e, vai, comentariul, nu textul comentat. De altfel, Ilina Gregori (vezi fraza următoare care încheie citatul) constată și ea luciditatea metodică. Doar că nu-i
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
altă modalitate onirică, una autonomă. Constat cu surprindere: contradictoriu e, vai, comentariul, nu textul comentat. De altfel, Ilina Gregori (vezi fraza următoare care încheie citatul) constată și ea luciditatea metodică. Doar că nu-i sesizează funcția de diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același motiv, de aplicație a teoriei la practica ficțională, inadecvată rămâne și asimilarea prozei lui Țepeneag cu aceea a lui M. Eliade: "O obsesie ce revine mereu în întreaga operă este aceea a fantasticului, care irupe, ca la Mircea
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
buiestru pe dinaintea genunchilor mei și românia devine dintr-odată o țară interesantă și optimistă" (poemul meu de dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). Dar poetul se folosește de încă un procedeu de redresare vizionară și anume relaxează suprarealismul pentru a-l face compatibil cu un romantism apt a cuprinde o sensibilitate morală imediată, un avînt "naiv", pasional care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]