1,669 matches
-
purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o înscenare, un simpatic décor al violenței în efigie, în felul în care Breton nu ezita să afirme: ,,actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în frenetica învolburare a unui carnaval, creatorul de acest tip își pune măști terifiante, amuzîndu-se cu o
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor lui fundamentale, a primordialităților, într-o sinteză a bucolismului și citadinismului, a simțirii fruste și a cifrului suprarealist, pe urmele unor Fundoianu și Voronca, spre a nu mai vorbi de tutelarul Ion Vinea (,,sînt turma de bivoli negri coborînd din poeziile lui Ion Vinea în viața de zi cu zi să bea apă de ploaie și să se
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
pe dl. Răzvan Theodorescu, mult prea ocupat să contemple tablourile de inestimabilă valoare de pe pereții unor amici, pe responsabilul cu ficțiunile de partid, Vasile Dâncu, și pe habarniștii de la finanțe, agricultură sau interne, calul de bătaie al jurnaliștilor a devenit suprarealista doamnă ce răspunde de învățământ și cercetare. Seria de upper-cuturi aplicate de-un fost lider al studenților (arogant în stil, însă extrem de precis în articularea ideilor) ministresei învățământului într-o emisiune televizată arată cât de nepregătiți pentru guvernare sunt, de
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
sinuciderea lui Gherasim Luca, tot în Sena. Pe el îl văzusem în două rînduri și surprinsesem două personaje diametral opuse. Prima oară era pe scenă, la studioul Teatrului Chaillot unde își recita versurile cu o agresivitate și repeziciune cu adevărat suprarealiste. Nu știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că spectacolul profanează poemul, iar mie nu-mi displăcea vehemența
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
de nebunie ale unor extraordinari Crevel, Saint-Paul Roux, Dali etc. Ipoteza de la care a pornit autoarea, aceea că fiecare suprarealist a avut două opere paralele (opera propriu-zisă și însăși viața lor), este foarte bine demonstrată. În stabilirea valorii unui poet suprarealist, criteriul estetic se arată neputincios. Iată un alt punct "greu" al cărții. Pînă acum la noi criteriul estetic a fost pus în balanță doar cu criteriul etic. Simona Popescu introduce o îndoială postmodernă veritabilă în ce privește criteriul estetic - autoarea găsește o
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
de către criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de asemenea
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
Afirmațiile poetului se întrepătrund cu analizele autoarei rezultatul fiind o apropiere (cum nu s-a mai produs pînă acum) de o operă foarte lăudată, dar extrem de opacă la cercetările (puține) de pînă acum. Intrăm treptat într-o lume a paradoxului, suprarealistă, așa cum o înțelege Gellu Naum, în care regulile sînt stricte și, în mod straniu, logice: Diferența dintre mine și un poet din interiorul literaturii este că acolo unde el adaugă, unde lucrează, migălește ca să fie un cît mai bun literat
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
CDR, unde însă s-a supus cam multișor - prin voința prudentului președinte Quintus, - "ucazurilor creștin-democrate" ale PNȚCD. "...Partea cea mai straniu-absurdă a politicii partidelor românești este capacitatea acestora de a-și întreține linia politică greșită printr-un soi de hipnoză suprarealistă..." Vindecarea de boala cu pricina, PNL o datorează "bizantinului Valeriu Stoica", cel care "a decis corect părăsirea a ceva care mirosea de departe a coroane mortuare", adică a CDR, printr-o "realpolitik" eficientă și ușor cinică. Dl Vighi merge, evident
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
fapt, o chestiune a sănătății, după cum moartea e o chestiune a vieții. * Jurnalul doct-simplist, înțesat de informații de manual școlar, jurnalul emfatic, dezabuzat, atît de găunos, de-o prolixitate mascată de nonșalanta, jurnalul pretins oracular, propunînd cu zburdălnicie un neant "suprarealist". * D. mimează ceea ce nu înțelege, fapt care, totuși, pe scara evoluției umane, reprezintă un progres. * Uneori durerea e o simplă chestiune de poziție a trupului sau a conștiinței. * Suferință reală nu poate fi vulgara. * Hans Christian Andersen amintește o legendă
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
prieteni de joacă, preadolescenți de diferite rase dintr-un orășel din Carolina de Nord, sînt părtași la un accident fatal. Cu inocență cinică este evocat puștiul de culoare ce-și dorea să ajungă un George Washington. Finalul, într-un stil suprarealist, recapitulează cîteva dintre fetișurile "visului american". Cam de aceeași vîrstă sînt și eroii din alaska.de pe care autoarea, münicheneza Esther Gronenborn, îi confruntă cu o situație similară (o crimă urmată de o alta), determinîndu-i să recurgă la un gest hazardat
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
bine dozat din punctul de vedere al vitezei. Ceea ce bănuiesc că i-a cam buimăcit pe spectatorii de atunci, care abia se obișnuiseră cu tăietura bruscă, nervoasă, a celorlalte două filme ale lui Besson. Iar când vine vorba de momentul suprarealist al peliculei, cinematografia lui Carlo Varini și montajul joacă un rol crucial. Halucinația lui Jacques, care are senzația că marea îl invadează prin tavan (sesizați abundența de conotații), e climaxul emoțional al filmului. Vorbesc de o secvență sensibilă, pentru că mulți
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
moderne. La tradiționalele calități de inspiratoare, educatoare, iubită, mamă, îngrijitoare, Gala adaugă nebănuite competențe "manageriale", o aprigă activitate impresarială și cîteva nebănuite și foarte lucrative strategii de marketing. Dacă începutul relației matrimoniale a scandalosului cuplu stă încă sub semnul avangardei suprarealiste, finalul este umbrit de decrepitudinea jalnică, de conformismul burghez, atestat și de convingerile politice de dreapta și extremă dreaptă ale celor doi, deja în timpul războiului civil din Spania. Ce ar fi fost Dali fără Gala - este greu de spus. Gala
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
este greu de spus. Gala oricum avea deja la activ un furtunos trecut amoros cînd l-a întîlnit pe Dali. Căsătorită cu Paul Eluard, pe care-l cunoscuse într-un sanatoriu de tuberculoși în Elveția, a fost legată de grupul suprarealist într-atît încît a fost supranumită mama acestuia, apelativ pe care Gala l-a respins, afirmînd: "Puteți să mă numiți merde dar nu mčre (precizare nu tocmai falsă fiindcă Gala a refuzat toată viața ei să fie o mamă pentru Cecile
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate însușirile unei înscenări suprarealiste. În testament ea scrisese că vrea să-și petreacă ultimele ore pămîntești la castelul Pubol și să fie înmormîntată în costumul roșu Dior. Și pentru a se conforma ultimei ei dorințe, angajații casei o așează pe Gala, îmbrăcată în costumația
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
referință și funcționează ca fundal, în vreme ce în prim- plan se află psihologia și conștiința umană, reacția individuală și subiectivă, pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Frumoșii SPP-iști mișunau, discret, peste tot. Domnul Ion Iliescu și-a făcut o apariție teatrală, ca o vedetă adevărată care își permite să și întîrzie, fiind sufocat aproape de o suită numeroasă pentru care culorile politice se estompaseră. O atmosferă suprarealistă s-a insinuat ușor: Filarmonica Șarpele Roșu (ați citit corect cuvîntul filarmonică) s-a reîntîlnit cu glasul Mariei Buză (sau Maria Dinainte, cum a numit-o Președintele în scurtul său discurs de după intro-ul muzical), pentru unii invitați, "produsele" primului fel
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
Simona Tache Cu ocazia transparentizării cheltuielilor din sistemul bugetar, am aflat cu stupoare că există sau au existat tot felul de sporuri suprarealiste, pe care anumiți angajați ai statului le-au încasat cu entuziasm: spor de vitamine, spor de dispozitiv (pentru cei care sunt la dispoziția conducerii la orice oră), spor de zâmbet, spor de întoarcere din concediu etc. Există, așadar, oameni cărora
Sporul antimiros de usturoi, prima de igienă şi bonusul de tranzit intestinal by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19970_a_21295]
-
la sediul instituției (Bd. C.D. Loga nr. 46), vineri, 9 mai, la ora 19: vernisajul expoziției „Abracadavra“ a gravorului Philippe Favier. Ca un magician poznaș, artistul francez se distrează transformând obiectele din cotidian în artă, păstrându-le linia dadaistă sau suprarealistă într-o lume misterioasă, plină de încifrări. SIMONA POPOVICI Expoziție l De plante ornamentale În perioada 1-4 mai, în foaierul Operei Române din Timișoara, S.C. „Color Aliance“ S.R.L. din Timișoara, în colaborare cu S.C. „Arveco“ S.R.L. din Arad, „J. J.
Agenda2003-18-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280976_a_282305]
-
nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului,/ Elementele perfecte, de jos./ Astfel/ Din unghii va țîșni în sfîrșit medievalul carnasier, roz,/ Renascentist, impresionist, suprarealist, din Bruegel, modern,/ Cu botul încercuit de fiare, rotund și cu gheare” etc. (Turturică roz din suflet, minte și atîtea literaturi). Cu suflul și entuziasmul discursiv e întotdeauna o problemă, căci pot intra ușor în criză și atunci poetul trebuie
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
nete între oameni, animale, plante și obiecte. Universul său fantastic ascultă de alte reguli. Lumina se lichefiază, din robinete ies țipari și păstrăvi, șoarecele are conștiință, iar camera se-ngustează până la dispariție. Toate elementele participă la cea mai frumoasă poveste suprarealistă de iubire, amestec alchimic de poezie, muzică, umor, cruzime, tragism. Boris Vian: Spuma zilelor. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 85 000 lei. bursa cărților Oferta de carte a vânzătorilor particulari aflați cu standurile în piețele Huniade, Libertății, Sf. Gheorghe și
Agenda2003-7-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280700_a_282029]
-
n limba română, Noțiuni de bază, prefațată de Milan Kundera, la Editura LIMES, tradusă de Gabriela și Constantin Abăluță, carte lansată la T`rgul de Carte GAUDEAMUS . Petr Král se autodefinește ca „metafizician pieton”, după o adolescență și o tinerețe suprarealistă la Praga (in grupul din jurul lui Vratislav Effenberger) și postsuprarealistă la Paris (prieten cu Alain Jouffroy, Nicole Espagnol, Alain Joubert și alții, după autodizolvarea grupului suprarealist parizian în 1969). Merită, credem, să menționămi`n această succintă prezentare și cele două
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
GAUDEAMUS . Petr Král se autodefinește ca „metafizician pieton”, după o adolescență și o tinerețe suprarealistă la Praga (in grupul din jurul lui Vratislav Effenberger) și postsuprarealistă la Paris (prieten cu Alain Jouffroy, Nicole Espagnol, Alain Joubert și alții, după autodizolvarea grupului suprarealist parizian în 1969). Merită, credem, să menționămi`n această succintă prezentare și cele două premiil literare obținute in Franța, care poartă numele a doi poeți de origine română (Premiul „Claude Sernet” in 1986, pentru volumul de poezie Pour une Europe
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
1985, și Premiul „Benjamin Fondane de littérature francophone”, decernat de ICR, in 2006). Sebastian Reichmann: Petr Král, ai ajuns la Paris în 1968, la puțin timp după invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. La Praga făceai parte din grupul suprarealist, reunit în jurul lui Vratislav Effenberger, grup care fusese tolerat într-o oarecare măsură de autoritățile comuniste, chiar înainte de perioada cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga“. Pe de altă parte, îi cunoșteai pe cîțiva dintre suprarealiștii parizieni, pe care i-
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
înainte de perioada cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga“. Pe de altă parte, îi cunoșteai pe cîțiva dintre suprarealiștii parizieni, pe care i-ai întîlnit cu prilejul unei prime călătorii la Paris, în 1967. Cum ai fost primit de grupul suprarealist parizian cînd întoarcerea ta la Praga devenea din ce în ce mai improbabilă? Petr Král: Întoarcerea mea la Praga, în 1968, nu a „devenit” improbabilă, decisesem din momentul plecării că nu mă voi întoarce, iar această decizie a fost actul cel mai fericit din
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
poemelor erau foarte lungi. Dacă privești în urmă, ți se pare că modul tău de a scrie (scriitura ta) începuse să se transforme încă de pe atunci, comparativ cu cel al primelor texte scrise direct în franceză și publicate în reviste suprarealiste precum L’Archibras, de exemplu? Routes du Paradis nu a fost prima mea carte în franceză, ea a fost precedată de o monografie a pictorului Christian Bouillé și de un mini-volum intitulat & Cie, ambele apărute în 1979... Scriitura mea din
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]