557 matches
-
optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst. P., care pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii de privațiuni și tăcere din timpul celui de-al doilea război mondial, să militeze, cu apel la limbajul proletcultist al epocii, pentru o literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
spiritual: multe dintre ele vorbesc despre insatisfacția provocată de inevitabila cumințire a poemului, urmată de o melancolică resemnare. Am putea spune că o mare parte a creației lui Sașa Pană e un reflex al tristeții de a nu fi un suprarealist complet. ION POP SCRIERI: Răbojul unui muritor, București, 1925; Diagrame, cu desene de Victor Brauner, București, 1930; Echinox arbitrar, cu desene de M.H. Maxy, București, 1931; Viața romanțată a lui Dumnezeu, București, 1932; Cuvântul talisman, cu un desen de Marcel
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
alchimie. Singurul volum publicat în Israel este La Roșe parallèle (1975), unde poetul își păstrează propensiunea spre suprarealism, dar îi asociază, într-un mod personal, concepte cabalistice. Opera artistului plastic P. își extrage esență și respiră în același spațiu genuin suprarealist pe care nu l-a părăsit niciodată. SCRIERI: Plămânul sălbatic, cu guașe de Jules Perahim, București, 1933; Diamantul conduce mâinile (în colaborare cu Virgil Teodorescu și D. Trost), București, 1940; Marea palida, București, 1945; Critică mizeriei (în colaborare cu Gellu
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
a unui lăuntru mai adânc, într-o altă alchimie verbală. Textul se structurează acum ca „document” (Documente asupra melancoliei) ori „comentariu” (Comentariu la o viață pierdută). Stările lirice fugitive, visele, viziunile delirante sunt înregistrate și, ca în „dicteul automat” al suprarealiștilor, frazele devin eliptice, poemele iau uneori un aspect fragmentar, descusut, chiar de colaj, lăsând un larg spațiu de joc ambiguității. Pe de altă parte, eul liric își interpretează trăirile, fie explicit, fie implicit, cu ajutorul analogiilor ce relevă o experiență secundă
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
nouă direcție” în critică. După încă un volum de eseuri (Labirint, 1970), B. publică monografia Urmuz (1970), bine ancorată în tendința de normalizare a judecăților de valoare: se impunea reabilitarea avangardei românești, iar Urmuz fusese considerat un precursor chiar de către suprarealiștii români interbelici, el dând și numele unei reviste conduse de Geo Bogza (1928). B. dovedește că scrierile lui Urmuz nu sunt întâmplătoare și diletante (cum fuseseră multă vreme considerate), că insolitul autor avea antene prin care recepta primele manifestări ale
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de trompe l’oeil, o iluzie a simțurilor care făcea obloanele să pară pictate pe case. Uite câte flori de Crăciun, spuse Esmé. Numai astea ar face cam o mie de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise obsedante și repetitive, pe care le povesteam câr-Mâr prietenilor din grupul nostru și din care mă trezeam dimineața în transpirații reci. Unul din vise era așa: un activist de la CC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apucă o poftă de mâncare patologică și atunci încep să îi înțeleg pe mama și pe Andrei. Pe acel loc de plajă ne-am întors în 31 decembrie să sărbătorim Anul Nou după ora românească, întorși către Evropa. A fost suprarealist, un revelion în apele oceanului, cântând plugușorul și sorcova în costume de baie, în timp ce ne scăldam. Poate că este singura dată în viață când va să fie așa, dar uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rațiunii. Gândirea este acuzată ca limitată și coruptă; rațiunea s-a dovedit neputincioasă, recunoscându-și eșecul în actul cunoașterii. Opunându-se raționalismului, Breton face apel la vis, la copilărie, la imaginație și la nebunie. În primele rânduri din Second Manifeste, suprarealiștii mărturisesc că au urmărit, mai presus de orice, să provoace din punct de vedere intelectual și moral “o criză de conștiință dintre cele mai generale și mai grave”; “totul ne îndeamnă a crede că există un anumit punct al spiritului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
moșnegi sau fete tinere. Făcătorii de cuvinte cei mai numeroși s-au recrutat, cum lesne se poate deduce, din curentele sămănătoriste și neosămănătoriste, dar și din cele moderniste, cei mai mari făcători de cuvinte în acest sens dîndu-i de pildă suprarealiștii întîrziați, sau chiar suprarealiștii propriu-ziși (în paranteză fie spus, din aceștia din urmă s-au recrutat în mod surprinzător cei mai radicali proletcultiști, ei găsind în proletcultism satisfacția ruperii de tradiție, pe care oricare alt curent le-o refuza). O
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Făcătorii de cuvinte cei mai numeroși s-au recrutat, cum lesne se poate deduce, din curentele sămănătoriste și neosămănătoriste, dar și din cele moderniste, cei mai mari făcători de cuvinte în acest sens dîndu-i de pildă suprarealiștii întîrziați, sau chiar suprarealiștii propriu-ziși (în paranteză fie spus, din aceștia din urmă s-au recrutat în mod surprinzător cei mai radicali proletcultiști, ei găsind în proletcultism satisfacția ruperii de tradiție, pe care oricare alt curent le-o refuza). O categorie de făcători de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic.“ (KENNETH MURPHY, Houston Chronicle, USA, 12 noiembrie 1995) * „În acest roman original, penetrat de umor negru, Manea etalează darul cel mai prețios al unui romancier: captarea cititorului. Alternând între stilul realist și cel suprarealist, încorporând monologuri și rapoarte codificate ale informatorilor, întrețesând prezent cu trecut în secvențe de vis și coșmar, autorul surprinde continuu. Din Plicul negru cititorul învață mai mult despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vezi tu, dacă aș gîndi numai chestii cu sens, n-aș fi aici acum, spuse și apoi se opri să se gîndească. Ba da, aș fi. E o chestie cu un sens mai adînc. Nu ține de bun-simț. — Ca la suprarealiști? — Nu, absolut deloc. Nu-i suport pe suprarealiști. — Mie mi-a plăcut la Început, spuse el. Problema-i că au ținut-o langa mult după ce se terminase, asta-i problema. — Dar toate chestiile au succes la mult timp după ce-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sens, n-aș fi aici acum, spuse și apoi se opri să se gîndească. Ba da, aș fi. E o chestie cu un sens mai adînc. Nu ține de bun-simț. — Ca la suprarealiști? — Nu, absolut deloc. Nu-i suport pe suprarealiști. — Mie mi-a plăcut la Început, spuse el. Problema-i că au ținut-o langa mult după ce se terminase, asta-i problema. — Dar toate chestiile au succes la mult timp după ce-s terminate. Ia mai zi o dată. — Adică, În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului P..., păreau a fi, totuși, mai mult sau mai puțin aglomerate. Era un astfel de moment decisiv, deschis, dezolant și premonitoriu, aproape pios, când ziua opalină, pe trecute, se amesteca suprarealist cu hiacintul amurgului și al înserării, de nu mai știai efectiv pe ce fel de lume ostilă și crepusculară te aflai. Mai cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere, of course, de simți cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
GELLU NAUM (1915-2001) este unul dintre cei mai importanți suprarealiști europeni. A publicat: Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevității: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de relatarea acestui sejur nenorocit printre mlaștini, cu ocazia căruia am atins până la apogeul supremelor orori. Ascultă ce-ți spun, Reilly! — În descrierea mea am reușit să fac o comparație deosebit de potrivită între autobuzul turistic și un parc de distracții suprarealist. — Mai tacă-ți gura, țipă domnul Clyde, mișcând amenințător din furculiță. Hai să facem socotelile pentru astăzi. Cât ai vândut? — Of Doamne, oftă Ignatius. Am știut că mai devreme sau mai târziu ajungem și la asta. Câteva minute, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de școală la Piatra-Neamț, în vecinătatea familiei lui A.I. Zissu, cu a cărui soră, Constanța, Ion N. Theodorescu era căsătorit și cu care avusese, ca ierodiacon, o legătură soldată cu un fiu (Eleazar, viitorul fotograf de artă Eli Lotar, apropiat suprarealiștilor români, francezi și spanioli, prieten cu B. Fondane). Editorialul primului număr al Frondei este un poem în manieră „argheziană” („Psalmii unui analist“) iar prima notă de la rubrica „Frondări“ sancționează „tactica negustorească” de minimalizare a lui Arghezi de către Ovid Densusianu. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra unei mistici specifice: „Consider poezia franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului (...) problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintîi suprarealist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului (...) problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintîi suprarealist” („Poezia nouă“, în „I. Valerian de vorbă cu Ion Barbu“, Viața literară, 5 februarie 1927). În studiul introductiv la Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, Matei Călinescu atrăgea atenția că apropierea pe care G. Călinescu o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical antiraționaliste și antimimetice. Alăturarea artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat în morminte false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață întreagă unicu-i și strictul regim. Deplorabil“. Textul are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara, la care face și o aluzie transparentă: „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]