11,672 matches
-
iau locul omagiile pentru prietenii dispăruți - Victor Brauner, Jean-Marie Serreau, Jacques Lemarchand, Jean Follain, Robert Postec. O dramă a singurătății însumată, străbătută de o tristă ironie: "Mulți dintre prietenii care mă-nconjurau erau mai tineri ca mine, speram să-mi supraviețuiască, dar m-au părăsit. E neplăcut să te pomenești din ce în ce mai singur. Aproape caraghios. Ca și cum ai merge pe drum între două șiruri de oameni care te ascultă, te privesc și, brusc, dispar; comic, nu?" Ionesco par lui-même Alternare de notații din
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
era literatura și, de multe ori, povestitorul, poetul, aedul era orb... Există și în asta un joc al necesității: zecile de mii de cuvinte ale poemelor epice aveau nevoie de o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
la el înțelepți insuportabili care preasfinți care preafericiți au înnebunit Europa cu predicile lor si i-am crezut. Purgatoriul pe el îl caut căci n-am omorît decât pe jumătate vreau să spun jumătate din câte un om rămășița a supraviețuit refăcând întregul n-a dispărut nimeni. Apoi am prea ori am răs nici nu mai știu cum se spune curvit dar numai pe trei sferturi cu gândul compunând liste interminabile de femei visate destrăbălându-mă cu ele în inima mea
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
astfel, convertirea n-a mai fost o soluție, fiindcă dacă religia ți-o poți schimba, dar etnia, rasa, nu. Dorința evreilor de a se integra se pare că în parte a rămas; în Banat, evreii, neologi sau ortodocși, care-au supraviețuit războiului (lagărelor de concentrare sau deportării în Transnistria) fie au plecat în Israel, Canada, Germania, fie s-au asimilat. Și asta fără să-nceteze să aparțină unei culturi deosebite: nu există analfabeți printre evrei, spun cei intervievați (și mulți vorbesc
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
și mai palidă de Christ în suferință, Teodorenii de asemenea puși la index". Deci și Arghezi, și Călinescu, și Voiculescu, și Teodorenii... Treptat instituțiile vieții literare și artistice antebelice - S. S. R.-ul, editurile și revistele independente, teatrele particulare, cenaclurile -, câte supraviețuiseră după război, au fost fie desființate, fie păstrate de formă și reciclate, anexate țelurilor politice oficiale. Aceste acțiuni erau precedate (pregătite) de zgomotoase campanii agitatorice purtate în numele "revoluției", al "culturii noi", al "artei ca expresie a vieții", al "angajării artistului-cetățean
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în ființa căruia se răsfrîngeau întrunite strălucirile a două cununi împărătești". Într-un fel, s-ar putea argumenta că în ipostaza conștientă de "floare
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în ființa căruia se răsfrîngeau întrunite strălucirile a două cununi împărătești". Într-un fel, s-ar putea argumenta că în ipostaza conștientă de "floare de cîmp" naratorul din Remember lasă deschisă posibilitatea unei
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
suntem tineri de-acum și când noi ăștia care nu mai suntem tineri îi astupăm sub lan, o facem pentru că nu putem renunța nici măcar o zi la grâul și la pâinea asta, singura din care ne-nfruptăm pe săturate. * am supraviețuit noi și unor toamne care abia urmează să vină, d-apoi ăsteia despre care meteorologii spun că va fi cea mai scurtă dintre toate? numai că n-am mai mers la momfa așa de des ca anul trecut - biletele sunt
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
fascinației față de candoarea sfâșietoare a acestei fapturi diafane, al cărei creier nu pare a fi fost vreodată tulburat de vreo sinapsa. Cât de frumos povestește ea cum adună, împreună cu tac’șu mare-ministrul, vreascuri din parc, ca să le ardă în șemineu, supraviețuind astfel iernilor comuniste! Cât de convingător relatează cum a păpat salam cu soia!... Dacă vreți să vă tăvăliți pe jos de ras, accesați filmulețele de pe cotidianul.ro: http://cotidianul.ro/amintiri din comunism cu oana mizil strangeam lemne de prin parc cu bunicul si faceam foc in semineu-64264.html Ca bonus, ar mai trebui să știți
Vrem mai mult Oana Mizil!! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21172_a_22497]
-
apoi ucide și mănâncă parțial și urangutanul. Tigrul ucide hiena și îi mănâncă pe toți, mai puțin pe puștiul de 16 ani, Pi. Dar zilele trec, tigrul e tot mai înfometat și călătoria tot mai fără sfârșit. Oare cine va supraviețui? Pi, tigrul bengalez sau nici unul dintre ei? Aflați voi. Vă garantez că veți uita să respirați în timpul lecturii. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia: “Femeile mint cum respiră”, spune autoarea, nu înainte de a oferi cititorului șase povești din care să poată
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
a fost scutită de contestări. Supraviețuitorii Holocaustului au acuzat lipsa de de relevanță a grupului statuar, alții s-au plâns că punerea laolaltă a atâtor categorii de victime aruncă în derizoriu memoria fiecăreia. Și de data aceasta, Neue Wache a supraviețuit contestărilor, iar statuia sculptoriței Käthe Kollwitz, care, am aflat între timp, se numește “Mamă cu fiul ei mort”, spune și astăzi cui vrea s-o asculte povestea victimelor. O poveste tăcută și grea ca ploaia dintr-o după-amiază de toamnă
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
redus repede la tăcere de organele Miliției și ale Securității. Urmele traumei se văd și astăzi. Nu numai pe harta orașului, ci și în sufletul bucureștenilor. Violență a fost așa de mare, încât n-am știut cum altfel să-i supraviețuim, altfel decât obișnuindu-ne cu ea. În cele două decenii de tranziție, demolările au continuat în București, nu la fel de sălbatice, dar mai haotice că înainte. Cancerul care a devastat cartierul Uranus a metastazat în nenumărate tumore care au mușcat peste
Un vot simbolic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82415_a_83740]
-
ediției “Voluntar de profesie” dedicată oamenilor străzii, încearcă în această perioadă să strângă cât mai multe haine, pături, încălțăminte, sau orice alt articol care îi poate ajuta pe adulții străzii să se protejeze de frig în această iarnă și să supraviețuiască de la o zi la alta. Pentru cei care doresc să doneze haine, îmbrăcăminte și alte produse folositoare, îi puteți contacta pe cei de la Samusocial la telefon: 021.327.22.30 sau pe e-mail la: contact@samusocial.ro. o să-l trimit
Hainele tale vechi pot salva vieţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82552_a_83877]
-
OK dar situația de acolo nu prea are legătură cu ce avem noi aici. Dacă japonezii ar fi visat și ei la rasă ariana pură și ar fi măcelărit niște “triburi” doar pentru că nu le plăcea etnia lor, ar fi supraviețuit câțiva și după 50 de ani de la război ar fi obținut identificarea etniei discriminate drept “tthhai” și niște milioane de dolari de la Uniunea Asia Pacific pentru integrarea lor, atunci puteam vorbi de similarități. Cum japonezii au fost conduși de un
Ţiganii lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82533_a_83858]
-
noi toți cei care nu îi schimbăm naibii lenjeria, să îi cumpărăm mătasuri fine și parfumate, sau mai bine să o lăsăm să umble goală și zăluda, primitivă, necivilizata. Cei care au murit atunci cînd noi am avut șansa să supraviețuim, sînt eroii mari ai unui neam deloc eroic. O să se vorbească în cărțile de istorie despre ei. Nu în cărțile românești de istorie, evident. Mmmda, si io am asistat la tv la revoluție. Că puști, dintrun oraș de provincie, simțeam
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
bune lui Mihail Sebastian și Camil Petrescu". Lipsește și dedicația de pe pagina de gardă a volumului Cum am devenit huligan: "Lui Mircea, care nu mi-a dat dreptul să disperez, în suportarea acestor mizerii aici povestite - și care nu vor supraviețui, dacă vor supraviețui, decât pentru că și el a spus un cuvânt - cel mai frumos. Mihai, ianuarie 1935." Absența acestui autograf e suplinită de reproducerea celor câteva fraze spontane, scrise de Eliade în Jurnal, la câteva minute după aflarea despre moartea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Sebastian și Camil Petrescu". Lipsește și dedicația de pe pagina de gardă a volumului Cum am devenit huligan: "Lui Mircea, care nu mi-a dat dreptul să disperez, în suportarea acestor mizerii aici povestite - și care nu vor supraviețui, dacă vor supraviețui, decât pentru că și el a spus un cuvânt - cel mai frumos. Mihai, ianuarie 1935." Absența acestui autograf e suplinită de reproducerea celor câteva fraze spontane, scrise de Eliade în Jurnal, la câteva minute după aflarea despre moartea lui Mihai: " Aflu
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
se încurcase proasta cu el, că asta mică nu va trăi mult, însă, cât i-o da Dumnezeu zile de trăit, o să ardă ca o flacără intensă până în ultima secundă, o să fie actriță și cine mai poate spune dacă o supraviețui atentatului cumplit pe care o să-l trăiască într-un turneu prin Asia sau cine știe, doar dacă... da' ea, Dumnezeule bun și mare, să nu mai fie pe lumea asta când s-o întâmpla nenorocirea, s-o ia la el
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
M.). Firul acesta, de origine clară și cauză enigmatică, mă purtă către un trecut pe care îl ignorasem pînă atunci și în care, vedeam, cursese sîngele precursoriloor bastarzi - căci celor rafinați de timp nu le pasă cum să învețe să supraviețuiască și doar inconsecința propriilor lor gînduri le e nobilă; firul mă trase către originea - pe care vulgatele o numesc 'absență' - valului verde-negru care nasc roșul, făr' a-i fi, însă, cauză. Mă apăsa legătura dintre laus sanguis și hermeneutica filială
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
unei ficțiuni care trece drept adevăr trecînd prin timp, ci, mai degrabă, către originile unui adevăr pe care doar ficțiunea l-a putut vreodată străjui. Caracterul vampiric al lecturii, care traduce ideea după care fiecare operă își capătă progresiv nemurirea supraviețuindu-și criticile succesive, impune sacrificiul critic ca pe o renovatio moderna și ca redistribuire a morților inerent produse de violențele culturale. în fiecare roman se descifrează, în cele din urmă, moartea propriului său gen - și în orice act critic valid
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
mult după vizita neașteptată a Ninei, care o bulversase. Fiindcă venise învăluită în negru din cap pînă-n picioare să-i spună că a făcut acea (ultimă ) călătorie ca să-și ia rămas bun de la lume pentru că ea nu-i va putea supraviețui lui Ali. Slavă Domnului că i-a supraviețuit, ca să ne spună ce mult l-a iubit. Altfel exista riscul să nu ne dăm seama de lucrul acesta. Chiar dacă pentru unii dintre noi era evident că în anumite privințe se potriveau
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
bulversase. Fiindcă venise învăluită în negru din cap pînă-n picioare să-i spună că a făcut acea (ultimă ) călătorie ca să-și ia rămas bun de la lume pentru că ea nu-i va putea supraviețui lui Ali. Slavă Domnului că i-a supraviețuit, ca să ne spună ce mult l-a iubit. Altfel exista riscul să nu ne dăm seama de lucrul acesta. Chiar dacă pentru unii dintre noi era evident că în anumite privințe se potriveau foarte bine. Cînd spun asta, îmi revine automat
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
dezumflate de fluxul lichidului devenit acum murdar, mucilaginos, cleios... să alunec în fleașca întinsă vîscos pe podele, să cad ca un om beat, voma mea să se adauge luxurii imunde a gunoaielor înflorite în jur... Pe scurt: ca dînsul să supraviețuiască, să mai fie îngrijit, să mai fie bibilit de o familie ce-l luaseră (ca și pe mine, ca probă martor!) în custodie... ca să mai aibă parte de un final de viață liniștit, trebuia ca și eu, în cealaltă cameră
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
Ștefan Cazimir În biografia lui Iulius Agricola, Tacit scrie: "preț de cincisprezece ani, mare răstimp al vieții muritorilor, mulți au pierit din pricini întîmplătoare, dar cei mai hotărîți - din cauza cruzimii principelui, încît puțini dintre noi, ca să spun așa, am supraviețuit altora și chiar nouă înșine. în mijlocul tăcerii noastre, ni s-au răpit din miezul vieții atîția ani, în care cei tineri am ajuns la bătrînețe, iar cei bătrîni - aproape la sfîrșitul existenței." 1) Cei cincisprezece ani despre care vorbește Tacit
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]