506 matches
-
Eu sunt la atelier. Stau aici zi și noapte până când se stabilește că rămân stăpân pe el... Am să trec mai târziu pe-acasă după hrană și îmbrăcăminte, dar vreau ca până atunci să fii plecată. E limpede? Obrajii ei supți, dar frumoși, se îmbujorară. - Nu te mai necăji că nu poți veni acasă, Fara. Fac eu tot ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
am bâiguit confuz. — Aaaahh... A început să fugă încoace și-ncolo prin cameră, după care s-a repezit în baie. Am auzit ciocănituri de unelte și șuvoaie de apă, ca după câteva ere geologice de așteptare să iasă palidă și suptă și cenușie, mergând cu genunchii strânși. Parcă m-ai jupuit pe dinăuntru. Bomboană de mentă... Trebuia să merg la ceremonie. M-ai schilodit pe câteva săptămâni. — Spune-i șeicului că ai stigmate. Da? Există asta în islam? — Sigur, i-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unui colț din camera Bătrânului, obligându-l de fiecare dată să reia experimentul de la început. Despina era o femeie încă tânără, de vreo 35 de ani, cu trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parc-ar zice că ea știe ceva, ce noi nu știm, ce nimenea nu știe, nici Dumnezeu chiar. PLUGURI Prietene crescut la oraș fără milă, ca florile în fereastră, prietene care niciodată încă n-ai văzut câmp și soare jucând supt peri înfloriți, vreau să te iau de mână, vino, să-ți arăt brăzdarele veacului. Pe dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n osia planetei iți scoți gălețile de foc. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla supt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a întîmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care o pereche de ochi Încununați de niște sprâncene groase străluceau febril. Purta rasa neagră cu alb a dominicanilor și nu era mascat, ci cu fața descoperită: o față slabă, ascetică, căreia ochii strălucitori Îi dădeau o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea mai neînsemnată din mișcările lui, era amenințare pură; Încât Alatriste privi Împrejur, Întrebându-se unde o fi banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea un zâmbet. — Aștepți pe cineva? Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și să-i strângă lângă inima ei... Cârciuma arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
inima/ dihonia roșie, fără chip/ cu ochii nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
să-l îndemnăm să dea divorț.Nevastă-sa e o femeie tare de treabă. Ar fi păcat. Parcă ce nevoie este neapărat să intre în familia Conțescu? . - Mă voi gândi cum e mai bine! susură geograful. Erminia,impresionată de fața suptă a lui Gonzalv și de veghea continuă pe care o făcea lui Conțescu, stărui pe lângă Hergot să meargă să-l vadă acasă. Hergot văzu pe Gonzalv pe seară de la distanță, fără a-și permite să-l examineze din proprie inițiativă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aici se ridica un monument dedicat lui Carlyle. Era un stîlp aproape necioplit de granit, cu vîrful dăltuit înfățișa bustul profetului. Razele lunii se așterneau ca o pojghiță de gheață pe fruntea, barba și umerii lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă, spionule! Du-te acasă, trădător al democrației!... Mă urmărește pretutindeni, îi explică el lui Marjory și o ajută să treacă peste poarta încuiată. Cînd trecură pe lîngă universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să schimb total atmosfera, și primul străin pe care-l întîlnesc este prieten cu Dumnezeu. Oh! zise McAlpin însuflețit, punîndu-și paharul jos. Să-ți povestesc despre Dumnezeu? în seara asta sînt neobișnuit de lucid. în spatele lui, un bărbat cu fața suptă discuta cu Drummond despre șansa de a-ți vinde trupul pentru cercetări medicale cînd ești încă în viață. — îți trebuie mult timp? — Bineînțeles că nu. Vezi, Dumnezeu e un cuvînt. Este cuvîntul pentru orice nu are glas atunci cînd cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule, zise ea zîmbind palid. El o privi orb. — E Nancy, zise Rima. Nu ți-o amintești pe Nan? El se așeză lîngă pat aproape izbucnind în rîs la o asemenea surpriză. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mătase, învelișul cupolelor e de fapt confecționat dintr-un material plastic impermeabil, în stare să reziste la toate intemperiile. Și monștrii. Ies tot mai mulți, îi vezi peste tot, estropiați, cocoșați, vagabonzi puțind inimaginabil, babe cu țeasta cheală și obrajii supți ca-n Goya, nebuni și nebune, cretini cu mucii intrîndu-le-n gură. Un bătrân cerșetor trântit pe asfalt în fața Turnului Bărăției, venerabil, cu o barbă căruntă și-ngălbemtă, până la brâu, cu o-nfăți-șare severă, căruia însă îi atârnau prin șlițul desfăcut, ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu organele moi palpitând și sângele zvâcnind prin furtunurile venelor și mintea lor simțind în toți neuronii acea agonie fără sfârșit. Statuile de bronz încremeniseră în gesturi de apărare și respingere, cu degetele rășchirate, cu coastele la vedere, cu pântecul supt, într-o încercare disperată de a se rupe de pe piedestalul lor și a o lua la fugă prin cimitirul nesfârșit. Abia după ce preotul a stropit totul cu agheazmă, ciudata clădire și-a pierdut puterea de fascinare. Frecîndu-se la ochi, oamenii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atelier fotografic, călcau peste neprețuite fotografii à voi d'oiseau ale amplasamentelor germane, pline de litere și săgeți zgâriate pe plăcile de sticlă. Sau nea Titi: mereu plin de ulei de la mașinile lui de cusut, mereu mohorât și cu obrajii supți de parcă-ar fi mâncat doar miercurea și vinerea, se dovedea acum, când cochilii răsucite nebunește, sidefate în roz și violet și antracit, pătate ca blana de leopard, pictate ca de Chagall, cu spini și dantele zdrențuite, mari cât roțile de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atunci avea paisprezece ani și, ca și când niembrana de pe față i-ar fi prevestit firea întunecată și ascunsa, făcuse deja o mulțime de ticăloșii care amarau viața maicii lui și, de departe, a uitatului, încețoșatului său părinte. Neândoios, umbra tatălui său, suptă lacom de Dunăre, se întorsese în sufletul fiului. Prima ispravă a lui Miron, încă un țânc ce abia putea să-ngaime trei vorbe, s-a petrecut când, făcând într-o zi ochi înainte de revărsatul zorilor, o văzuse pe mamă-sa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Publice prezintă la 27 august Isprăvniciei jalba înaintată de Vasile Glodeanu și Mihălache Iotu care „s-au jăluit acestui Departament că isprăvnicia ar vroi să le desființeze zalhanaua ce o au făcută de mai multă vreme în marginea târgului Huși supt cuvânt că ar fi primejdioasă de foc, ar strica aerul orașului și ar pricinui necurățenie pe ulițe.” Obștea târgului prin jalbă arată utilitatea salhanalei și înlesnirea traiului locuitorilor. Isprăvnicia stăruie pentru desființarea salhanalei. Salhanaua stolnicului Vasile Glodeanu era amplasată în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mult sec nu se poate menține curățenia. Copii di pi jaloba boierilor vețuitori în târgul Hușii cătră isprăvnicia țânutului Fălciului din 30 avgst 1834 În vara anului trecut s-au înființat în mahalaoa Plopenii di aici din târg o zalhana supt cuvânt de a fi pentru tăiere unui mic număr di capri, după puțân au și început lucrare și au urmat tăieri în No piste 3000 vite mari. Această zalhana este făcută pe un pârâu de apă încât îl poati păși
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
viețuitori din târgul Huși adresată Isprăvniciei de Fălciu pentru desființarea salhanalei din mahalaua Plopeni a târgului. Către cinst(ita) isprăvnicie țin(utului) a Fălciului, În vara anului trecut s-a înființat în mahalaua Plopeni, de aici din târg o zalhana supt cuvânt de a fi pentru tă(iăere(aă unui mic număr de capre.După puțin, a și început lucrare și a urmat tăierea un(uiă No peste 3000 vite mari. Această zalhana este făcută pe un pârâu de apă încât
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de timpi Ce viitoru-aduce spre a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână, suptă *, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Știu cumcă viitorul este trecutu-ntors Știu cumcă-aceeași lână s-a tors și s-a retors De degetele-uscățite-a Vremii-mbătrînite, Dar pârghia aceea ce, desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie să-ți dorești îndeajuns, situația asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
germani din România și „poetologiile lor politice mai ferme, În raport cu cele ale colegilor ei de generație români”. Fără aceștia, recunoscuse Madi, „subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul În fața realității”. Nu doar despre subiectivitate era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]