4,202 matches
-
întrebă el. Ce fac teroriștii ăștia? adău gă, în speranța vagă că-i va smulge preotului un zâmbet. — Apoi nu se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir. Deci nu i-a văzut nimeni? — Cum de nu. Multă lume. Celebi surâse sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
perfectă pe care o plămădește Adeptul hermetic? Arta, die Kunst, e obținerea Pietrei. Și știți cum numesc ei materia folosită? Mm? Nu? Și Heidegger, și alchimiștii o numesc pământ, die Erde. ÎRăbdare, triste cititor, futaiul vine imediat.) Max mi-a surâs politicos. Liza îmi pregătea patul și îi admiram gesturile precise în vreme ce gesticulam febril: — Uite, fiți atenți, textul lui Heidegger începe așa: care e raportul între Kunst, Kunstwerk și Künstler? Iar răspunsul pe care-l dă el nu-i altceva decât
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pasioneze, așa că mi-am murmurat: — Originea Operei de artă și a Artistului e Arta. Hei degger a înțeles că e vorba de un proces inversat, în care produsul final renovează creatorul - și am început să mă dezbrac în fața lor. Au surâs de ușurare văzând că mă pregăteam să mă culc, și asta m-a sâcâit. — Măreț era Heidegger. Păcat că îi puțea ciocul, le-am spus răzbunător, cu un zâmbet sinistru. S-au retras cu spatele, ieșind cu prudența cu care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tot îndrăgostită... Baronu` apucă cele două vâsle și începe să vâslească încet, îndreptând barca înspre locul de unde se ridică, încă, un firicel de fum. Se luminează de ziuă, iar pe deasupra bălții încep să plutească văluri de ceață. Dintrun colț, soarele surâde ștrengărește, făcând cu ochiul lunii care se pregătește să iasă din scenă, obosită ca o primadonă după terminarea reprezentației. Și supărată fiindcă nu-i iese de-un bis. Când se apropie de stufăriș, Tică îi pune celuilalt mâna pe umăr
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
excursie, observ, îmbinați utilul cu plăcutul, la fel ca mine. Două feluri diferite, dar la fel de incitante, prin care poate fi imortalizat tot ceea ce se oferă privirilor noastre hulpave de orășeni. Pentru posteritate sau doar pentru ochii rudelor superficiale, aș zice... Surâse. Ochii pictorului - albaștri, tăioși, ascunși sub sprâncene stufoase, probabil că are și o grămadă de păr pe piept, gândi fotograful îl fixară câteva secunde. Umerii se ridicară, la un moment dat, apoi reveniră la linia inițială. Gestul putea fi tradus
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lacrimi de bucurie. Mihai ne-a prezentat tânăra domnișoara Didier. Didier, m-am mirat eu? Am primit o invitație de la casa de bijuterii Didier din Paris. Aveți cunoștință de așa ceva? Într-o română cu accent francez delicios, mi-a răspuns surâzând: Eu sunt Casa de bijuterii Didier. Ce coincidență! mi-am spus. Camelia a dorit să stea cu Mihai, eu am plecat cu domnișoara Didier la deschiderea expoziției. Am întrebat-o de numele Casei: de ce "Clotilde Didier"? A, este numele mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai departe va vedea! Lucrurile au mers repede. Amândoi erau grăbiți. După ce termină cu actele, plecă cu mașina "în cercetare" și, pe lângă Văleni, se opri la Bucura, un sat cu case frumoase, pitit la o poală de pădure. Norocul îi surâse. Undeva, pe o colină, zări o casă cu parter, etaj și mansardă cu lucarnă, cu livadă. Mai văzuse și alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton pe care scria "De vânzare". Uite ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o prietenă, casa de la Bușteni avea șase camere... Ce putea spune Petre? În principiu de acord, dar să-mi aduceți poze cu ele, să vedem dacă o să le invit la dans! Camelia, care trăgea cu urechea, nu scăpă ocazia să surâdă ironic. Când s-au început pregătirile de sărbători, demarate cu lista de cumpărături pentru Bușteni, toată familia dorea să-și dea cu părerea. Camelia a fost prezentă "plenar", arogându-și prerogativele de "atotștiutoare", completată de cele două fete, cu propuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la Văleni își notase toate numerele de telefon "utile" din oraș, sună la pescărie, îi răspunse domnu' Gicu, patronul, și-l rugă să-i trimită, printr-o "ocazie", 20 de păstrăvi mai mărișori. Se face, domnu' Petre, pentru dumneavoastră... Petre surâse. Începuse să fie cunoscut în zonă, se aflase de proiectele sale și acum era "cineva". Lăsă deoparte gândurile "de protocol" și se puse pe treabă. Tranșă mielul pentru ciorbă și pentru friptură, pregăti oalele și tigăile, curăță zarzavatul și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ana, Elena Badea O vedeta a emisiunii "Faci față, faci bani", care se difuzează în fiecare zi de joi, de la ora 20:00, la Kanal D, visează la momentul în care șansa îi va surâde și va putea să-și achiziționeze o locuință mobilă, ceea ce îi va oferi posibilitatea să-și aleagă oceanul lângă care să stea. Vlad Craioveanu, cel care prezintă alături de Andrei Coman emisiunea de farse “Faci față, faci bani” de la Kanal D
Vis de vedetă: Vreau să îmi aleg oceanul lângă care să stăm by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71988_a_73313]
-
Daniel Cristea-Enache Nu poți să nu surâzi sau, dacă ești o fire mai deschisă, să nu râzi cu toată inima văzând discrepanța comică dintre teoriile "criziștilor" literaturii și realitatea artistică propriu-zisă, care se ambiționează în a le infirma. Pretinsa criză a poeziei de azi, susținută în pofida oricărei
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
pentru altă telenovelă grotescă, timp în care,/ pitit între ierburi, Dumnezeu o pândea și căsca mulțumit." Luând din postmodernismul poetic numai ce îi trebuie, Mariana Codruț îi adaugă ceea ce acestuia, de multe ori, îi lipsește. n Mu poți să nu surâzi sau, dacă ești o fire mai deschisă, să nu râzi cu toată inima văzând discrepanța comică dintre teoriile "criziștilor" literaturii și realitatea artistică propriu-zisă, care se ambiționează în a le infirma. Pretinsa criză a poeziei de azi, susținută în pofida oricărei
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
computer, scrise cu un singur deget și fără diacritice, cele nouăsprezece "povești adevărate" care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Mă ruga să le citesc și să-i spun ce părere am. Vărul meu are acum 78 de ani. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu poate da ceva literar valabil. Cultura lui umanistă se reducea de altfel la istorici și politologi
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de frumoase. Înainte să-l fixăm într-o postură, într-o imagine convenționalizată (nihilistul, negativistul perfect, contestatarul de serviciu), tânărul scriitor s-a retras deja de acolo. Eugen Ionescu ne surâde din altă parte, definiția de dicționar a iconoclasmului nu i se mai potrivește. Locul e gol. În Tânărul Eugen Ionescu, un studiu pe cât de substanțial, pe atât de incitant, Eugen Simion încearcă să desfacă lacătul acestei personalități ascunse, cu suprafețe
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
îl mușcă pe dinăuntru, meseria de povestitor nu se pierde. Și nici umorul consistent, vital al acestor episoade petrecute într-un decor sinistru. Întreg jurnalul îmi pare, totodată, amuzant și serios; la extreme, comic și tragic. Autorul nu poate decât surâde, fiindcă râsul e nociv pentru plămâni. Însă când își amintește o întâlnire de la Clubul Prometheus, unde l-a ascultat pe Andrei Pleșu, riscul revine. Umorul debordant al vorbitorului se placa pe o realitate deloc veselă: situația de la Muzeul }ăranului Român
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
o antologie în secțiune prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un copil neastîmpărat căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele ultimele ale
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
că opera tradusă e una, oarecum, in statu nascendi, e un incompiuto. Primii sunt îndeobște, ingenioși; ceștilalți sunt (sau, numai, par) ingenui... E, pare-mi-se, cazu-ți propriu, Ioana. Rilke al tău are ceva din abandonul unui înger ce surâde, rătăcit, printre mizeriile umane. Are, de-asemenea, o prospețime, o răcoare, o "reveneală" de afresco, atunci când "acuarela suferindă" nu se va fi uscat, pe zid, cu totul, - totul fiind în curs de săvârșire, ne-, încă, săvârșit, dar viu, ca, dacă
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din care a pornit/ într-un blînd răsărit.(...) Doamne, îmi este tot mai dor/ De odihna razei mele lăuntrice,/ De chipul Tău surîzînd/ Ivit dintr-un colț de cer să mă judece" (încetează). Această "rază lăuntrică" reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
ăsta nu e nebun". Sau: "Camil îmi spunea azi-dimineața pe Calea Victoriei: Nici Reinhard, nici Stanislavski, nimeni, nici un regizor n-au putut face descoperirile mele în teatru. Sînt cel mai mare regizorť (...) îl ascult dezarmat. Tot ce pot face e să surîd - un surîs puțin mirat, dar care nu protestează". Sau: "Zeci, sute de asemenea enormități le ascult și le las să treacă. (Dragă, sînt cel mai mare actor pe care l-a avut lumea de la Garrick. Moissi, ce însemnează Moissi? Un
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
un dobitoc prins într-o poveste care știam de la început că nu duce nicăieri. Iată-mă amorezat, gelos pe toți bărbații cu care s-a culcat, preocupat la fiecare moment de ce face, sau de ce ar putea să facă, fericit cînd surîde, nenorocit cînd e prea veselă, tremurînd cînd îi aud glasul la telefon". Epicul ce i se părea scriitorului epuizat, incompatibil cu însemnările diaristice, se regenerează din detaliile observației insațiabile la care supune persoana adorată: "(Cît despre interpretări, ele nu erau
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
de primele sale versuri, simt o adevărată mîhnire că nu înțeleg perfect pe cele din urmă și îmi vine să îmi cer iertare". Remarca lui Șerban Cioculescu: "Rîndurile lui Jiles Lemaître vor să fie subtil ironice, dar prin ricoșeu, noi surîdem pe seama criticului, care se crezuse în stăpînirea unei sensibilități moderne. Lemaître ne dă de altfel cheia nepregătirii sale". Astfel că impresioniștii au revenit la "matca tradițională a gustului clasicist", repetînd replierea lui Sainte-Beuve, pe care același Jules Lemaître o comentează
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
băncii suszise,-al cărei mire nu vine înapoi,/ decide s-o reclame la Secția 22/ ce-o pornește,-ndată, pe urmele țigăncii. Mici poeme cu poantă, luînd asupră-le din proza unei lumi de descurcăreți, care se fac că le surîde norocul cînd, de fapt, din urmă moartea-i paște. Sau, măcar, descalificarea, îndulcită de o vremelnică - și, oricum, necunoscută lor - izbîndă literară. Ca tipuri ale cotidianului amalgamat, care umplu coloane și pagini. Cel mai adesea cu negru. O filă rătăcită
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
mi se strecoară sub pleoape cu săculețul său fermecat doldora de vise. Fetițo, vrei să facem o călătorie în anotimpuri? Nu am mai avut timp să-i răspund pentru că m-am simțit cuprinsă într-un vârtej amețitor... Primăvara mi-a surâs, dăruindu-mi o crenguță de măr înflorită. Mi-am prins-o în păr și am pornit spre ținutul câmpiilor de argint și broderii de mătase fină. Și iarăși rotirile domoale ale vântului m-au prins în vârtejul timpului. Am ajuns
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
inspirație... cerul era la fel de incert ca și misterul împrejurimilor, și atmosfera încărcată de aromele copleșitoare ale verii era favorabilă acelui noroc al destinului, faptul că eu mergeam spre ea și ea venea în direcția mea... M-a văzut și a surâs oarecum, pletele îi ascundeau expresia, însă când s-a apropiat și a ajuns în fața mea, mi s-a părut că totul avea deodată sens și înțeles absolut, totul avea un rost anume, și am știut că aș fi stat acolo
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]