4,066 matches
-
aici...mâna doar de vei întinde Vei simți o pace sfântă cum în brațe te cuprinde... Florile cu-al lor parfum te vor mângâia duios Și în ochi se va răsfrânge ceru-albastru, luminos... Fericirea e aici...stă ascunsă-ntr-un surâs, Într-un gând, într-o privire chiar și-n lacrima ce-ai plâns... Vine-n suflet ca o boare...te încântă...te vrăjește Poartă-n ea amprenta celui ce te-adoră, te iubește... Fericirea e aici...doar privește-n jurul
FERICIREA E AICI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382151_a_383480]
-
niciodată. Trăiește alături de fiul ei durerea despărțirii și nu încetează să slujească muzicii, pentru că iubirea este pentru artistă datorie, totodată...! Ea și Vlăduț au în oglinda privirii și gândului, vie, amintirea lui Cornel Fugaru, în umbra și lumina suspinelor și surâsului...! Despărțirea a fost dramatică, insuportabil de împovărătoare sufletește atunci când, într-o zi, dintr-o dată, s-au văzut nevoiți să primească în casa lor singurătatea ce până atunci nu-i trecuse pragul. „Eu”, se confesa nu mult după aceasta Vlăduț, pentru
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
Ion Pop... Pe domnul profesor Onufrie Vințeler, care le preda colegelor mele din grupa RomânăRusă, lam cunoscut încă din primele săptămâni de școală. Ne saluta ridicând pălăria și înclinând ușor capul în direcția noastră, apoi își încheia salutul cu un surâs încurajator, după care își continua drumul în pas alert pe holurile facultății. Mereu energic, întotdeauna preocupat, aproape de fiecare dată dădea senzația că este întro cursă contracronometru. Însă niciodată nu era nici prea absorbit de gânduri, nici prea grăbit pentru ca, trecând
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au aprins:/ Candelele Cerului-Grădină.// Gătite-n surâs/ și-n straiul frumos/ literele grăiesc divinul:/ Maria! N-au stat niciodată/ atât de duios/ decât în rostirea/ Domnului Hristos/ ce-a brodat cu ele/ Veșnicia.// Cu ele încep să rostesc/ gândurile primenite-mireasă./ cu sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixînd elementele cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță de relativizare, de un surîs ce probează conștiința enormităților. Prozatoarea are aerul unei persoane care vrea să spună dintr-odată multe, din care pricină se precipită, gîfîie, sare cu dezinvoltură de la una la alta. Regnurile, pămîntenii și extratereștrii, personajele aievea și cele scornite de condeiul
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
conștiință, lunatic, a cărui singură datorie e masculinitatea. Pe când tu, urâcios și apatic, crezi că rațiunea de a fi mai are vreo însemnătate pentru o ființă de mult ancorată în moarte, care prin ritualuri diabolice își menține frumusețea și calmul: surâsul de pe buze e sfârșitul, reprezentat în așa fel încât să nu-i sperie pe inocenți. Lasă-l să vină cu mine pe inconștient în durere, în dormitorul meu acvatic cu cearceafuri vegetale să putrezim împreună în acte abisale care să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
rău, naționaliști. Satul nu mai e o temă pentru literatură, dar nici pentru filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre sat, a extrage idei și principii perene din acest topos a devenit ceva discutabil, la mijloc de râs și surâs, superfluu. Nu știu ca literatura română să fi dat în ultima vreme, excepție face doar Ioan Groșan și, în cazul de față, Alexandru Vlad, o nuvelă, ceva povestiri, un roman tonic despre viața la țară. Ion, Moromeții, sunt amintiri dintr-
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
care pentru mine are putere de adevăr. Este adevărul meu, cel pe care îl simt ca atare, contopit cu însăși existența." Nu avem deloc impresia citindu-i amintirile, câte au fost publicate de Irina Nicolau și Carmen Huluță, în volumul Surâsul lui Harry (1999), că a avut loc vreo deformare a celor evocate, că fantezia autorului ar fi intervenit obnubilând realitatea faptelor. Nici nu se putea de altfel, fiindcă autorul a avut în vedere cea mai dramatică perioadă a vieții sale
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
care spiritul comun le vede exclusiv în opoziție. Lethe și Styxul, Apolo și Dionysos, Icar și Anteu, piramidele deșertului și clipele pulsatile ale vieții, statornicul și efemerul, esența și aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții inițial adversative, treptat făcute posibile. Cultura însăși, opusă naturii, este integrată organic de
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
remarcabil sub direcția lui Lynch cum răzbate emoția autentică din crusta formulei de educație victoriană, cu rigidități protocolare și o severitate aproape cazonă. Tocmai acest registru al moralităților și politeții consacrate este cel mai provocat cu o lacrimă, cu un surîs crispat menit să camufleze emoția, cu o frază tăiată în scurt ceea ce reușește să facă magistral Sir Anthony Hopkins cu privirea sa de linx care se dizolvă afectiv. John Hurt este de nerecunoscut în personajul pe care-l întruchipează, John
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
îmi vine să spun că Marius Vasileanu este deja un înțelept: are ceva din seninătatea reculeasă a omului care, tocmai pentru că a reușit să se împace cu sine, poate acum să privească totul, semenii și pe el însuși, cu un surîs înțelegător. Iată un fragment grăitor din textul "Exilul": "Ajunsese în București de mulți ani. Viața agitată de aici (pentru un provincial) îl consumase vizibil. Fie singur, fie împreună cu prietenii, anii treceau, treceau. Visul său era să se retragă la munte
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
din pricina negului de pe nasul cine știe cărui cămătar: "fecioară galbenă rudă cu nostalgia, cu revolta, și cu sinuciderea din privirile mele/ așa cum nopțile de insomnie sunt rudă cu drapelele negre care flutură la poarta/ lugubră a ospiciilor/ și radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poeți." Aceleași cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presimțiri de Casandră, de speranțe pierdute în ultima clipă, între inutil de devreme și regretabil de tîrziu: "fecioară galbenă rudă
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
se desfășoară în șase mișcări asemenea zilelor Creației, iar partea a VII-a folosit-o ca final în următoarea simfonie ( Viața cerească ) glorificând prin vocea sopranei ( Jennifer Johnston-Cano ) viața angelică în spațiul sideral, departe de nimicnicia terestră. Frumusețe, dramă, lumină, surâs, natură... fără sfârșit... Gauthier Capuçon / Semyon Bychov/ Die Münchener Philharmo- niker au concertat în seara zilei de 17 septembrie având în program Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op. 8 de Enescu și Simfonia I-a de Mahler . Cu ceva
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
atunci, care deși a învățat școala fiind elev al tatălui meu, nu catadixește să-mi răspundă. Atunci vorbii direct cu principesa Elisabeta, pe care o vedeam de câteva ori în săptămână și expun faptul și nepolitețea acestui general. Cu un surâs ironic, principesa îmi răspunde: n-avem noi nevoie de răspunsul acestui personagiu, voi spune eu fratelui meu regele, ca să asiste negreșit la concert și poți de acum să spui să se comunice acest lucru prin ziare și prin radio. Lucru
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
al lui Debussy, Edwin Fischer etc. Cunoscându-i mai de aproape, ca oameni, nu ca artiști, te decepționau cu felul necioplit de a se purta, afară de elvețianul Edwin Fischer, care cu exteriorul său de cioban din munții Alpi, cu un surâs al său te câștiga numaidecât, nu numai cu magistralele sale interpretări pianistice, care mai ales în Sonata F moll de Brahms atingeau sublimul. O mare revelație pentru publicul românesc, a fost opera de mare anvergură și de perfect stil moldovenesc
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Nu mă gândisem deloc la ea. Poate că doar o surprinsesem mai de mult privindu-mă într-un anumit fel... Și totuși, o visasem. Că își pieptăna părul castaniu dusă pe gânduri... Că buzele albicioase, subțiri păreau închise într-un surâs lăuntric... Și chiar în ziua aceea, după vreo cinci ani și mai bine, să mă întâlnesc cu ea, să dau piept în piept, iar ea să lase capul jos, și să treacă mai înainte, fără a se opri... îmi place
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
Dacă, în trecut, străzile importante erau botezate cu nume din sfera puterii politice și a principalilor ei demnitari - Bulevardul Comunismului, Bulevardul Lenin -, astăzi, venind dinspre aeroport, vizitatorul intră pe Bulevardul Președintele Bush, al cărui chip pe care se lățește binecunoscutul surâs satisfăcut îl întâmpină de la înălțimea unui uriaș panou. Ceea ce spune mult despre alianțele recent încheiate, aflate, zice-se, cel puțin în parte, la originea atitudinii și a inițiativelor belicoase ale lui Saakașvili. De altfel, "georgianul de rând" nu s-a
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
la Craiova. Orașul în care familia de liberali a tatălui meu a făcut ctitorii, orașul în care mătușa mea maternă ne dăruia și mie, și Lamiei Beligan, iubirea ei. Orașul în care rîsul copilăriei mele s-a transformat și în surîsul maturității. În mod absolut paradoxal, orașul roșu, dominat de ideologie și de comunism, de lipsa de reacție la umilințe fel de fel, este pentru mine o insulă pe care am descifrat abc-ul libertății interioare, al iubirii și al meseriei
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
viață, atâta clocot, atât adevăr și, în același timp, atâta responsabilitate pentru cuvânt, dar și atât firesc și atâta bucurie a autorului de a-și împărtăși trăirile, experiențele, revelațiile, într-o pendulare permanentă de la dramă la comedie, de la lacrimă la surâs, de la farsa sinistră la bocet, de la deznădejde la înviere, de la prăbușire la extaz, de la sublim la caricatural și grotesc, încât cititorul, oricare ar fi el, se va simți cucerit încă de la primele pagini de impresionanta forță epică a acestui scriitor
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
poezia celui care la un moment dat vrea s-o părăsească, crede că a reușit să se spele de ea, dar cu surprindere constată că, deși simte riscul întoarcerii ca o ruptură reparată, ca o cicatrice vizibilă, îl înfruntă cu surâsul pe buze. Acest răspuns pe care vi-l dau cu drag, cred că este numai primul într-un șir de contacte colegiale. Deocamdată scrisoarea, pentru o mai bună cunoaștere: "La o revedere recentă cu Nina Cassian și un schimb de
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
peste două mii de ani la radio va fi amintită din nou/ ora cinci și cinci/ într-o zi de mai din al cincilea an/ al unui mileniu oarecare/ cei cinci heruvimi plini de praf/ fără instrumente muzicale/ fără aripi fără surâsuri/ vor rămâne la fel de indiferenți la stările noastre/ înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse/ dar toate astea se vor întâmpla/ înainte de a călca vitejește în băltoaca/ ingenios camuflată/ de perdeaua de frunzulițe galbene/ uitate de o toamnă virtuală// apoi o
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
mea oficială, mă urcam în trenul de Paris ca să-mi termin serviciul militar... 17 iulie 1932 Atunci am avut aventura aceea delirantă: în tren, remarc o damă ceva mai coaptă, îmbrăcată în negru, pe buzele căreia, la răstimpuri, plutește un surâs încurajator. Poartă o rochie elegantă, inele și coliere... Ei bine, ce-mi trece prin cap? De ce n-aș face pe "peștișorul" - mai ales în vremuri ca astea, când lipsa de numerar îmbracă o formă acută. Ne apropiem de Saumur și
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
26 februarie 2003 Pe vremea aceea Pe vremea aceea, tinerii nu se tutuiau, nu intrase încă în obicei. Mă adresam cu "dumneata" prietenelor mele și chiar, o vreme, prietenului meu Péron. Nu se practica "agățatul", ne vorbeam din priviri, din surâsuri. În schimb, ne scriam cu ușurință, chiar dacă ne vedeam în fiecare zi. Mă tutuiam cu prietena mea Andrée Dumonter, o fată dezghețată pe care o consideram mai mult un fel de mentor. "Mathiot, nu te mai juca, micuțule, cu focul
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
și simt la fel ca noi. Sunt doar mai puțin norocoși decât mulți dintre semenii lor. Sunt copii și tineri bolnavi, afectați de maladii neuromusculare progresive, fără ca asta să le afecteze mintea și sufletul. Ceea ce le lipsește însă este zâmbetul. Surâsul care se confundă în mod normal cu copilăria. Unii dintre noi, nu mulți, au încercat ca acești copii să reînvețe să zâmbească, ca tinerii să-și regăsească speranța. Boala, infirmitatea de orice fel, handicapul sunt prin excelență antonimul stării de
Agenda2006-22-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/285014_a_286343]
-
pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.”// (Femeie luminoasă) Poemele au ceva din implorarea prin rugăciune și din adorarea prin plecăciune, într-un amestec de iubire profană și iubire sacră, de înălțare și umilință: „Dacă mi-ai da surâsul ca un pelin amar,/ ai birui pământul din celălalt cântar,/ te-aș curăța de blastăm ca pe-un oțel de zgură,/ și aș cădean genunche la albia impură/ și m-aș târâ-n țărână, urât și murdărit -/ spre singurul părete care
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]