4,234 matches
-
suspin folcloric are un iz blagian. "Și de-a lungul / și de-a latul / liniștea / încurcă satul, / cînd de-a lungul / cînd de-a latul / și desculț / umblă păcatul...". Cultivînd cu predilecție un discurs frust, ce dă impresia unui zgomot surd ca o surpare de pietre, Ion Mărgineanu dorește de la un timp a-l distila, a-l muzicaliza. Re-pre-zentările magic rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în melopee: "Doam-ne, ai putea să-ntuneci / chiar zarul celestei plîngeri, / și
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
soldați - probabil în primul război mondial, cînd au existat contacte directe nu numai cu germanii (inamici), ci și cu francezii (aliați). Or, în pronunțare, biffin este, cu nazalitatea sa finală, foarte aproape de pifan; iar oscilația între consoanele p și b (surdă / sonoră) este foarte posibilă într-o transmitere pe cale orală. Mi se pare că o dovadă indirectă a acestei oscilații o oferă chiar cuvîntul biban: acesta ar putea reprezenta o modificare, prin remotivare (etimologie populară) a unui posibil *bifan. Substantivul biffin
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
de a construi o lume cutremurată pînă în străfunduri de frisoanele unei acuplări cosmice, însuși actul fondator al suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai pe față, ei au trudit din greu, de-a lungul timpului, să pătrundă în tainele nudului, în semnificația atitudinilor, în limbajul gesturilor și în chemarea surdă a privirilor (pentru că la chemarea explicită a modelelor au fost prezenți întotdeauna cu mult simț de răspundere, adică fără ezitări și fără ambiguități). O lucrare precum Originea lumii, de pildă, pe care Courbet a realizat-o cu mult curaj pentru
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
din formalismul său caricatural, în care se interoghează opinia bătrînilor care "își smulg de pe nas masca de oxigen spre a cere suspendarea președintelui", a babelor edentate cărora li se solicită "opinia asupra utilității votului uninominal, asupra fondurilor europene", pe cînd surdul satului răspunde la chestionare, mutul îi umple rubricile, iar orbul face lumină în privința Constituției. Fruntașii politichiei dâmbovițene în curs au trăsături asemănătoare, integrîndu-se într-un joc al cărui final nu se întrevede. Ion Iliescu, ieșind din "strîmta lui bolgie de
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
de valori căruia îi aparține indiscutabil. Dar și acum, ca și în anii care au trecut atît de alert de la dispariția sa biologică, memoria noastră pare neputincioasă, în prag de disoluție, și totul rămîne ca la început. Adică indiferent și surd. O singură tresărire a avut loc, totuși, prin anii '90 -'91, cînd se discuta primirea sa în Academie și chiar i se pregătea o vizită acasă. Atașatul nostru cultural de la Paris, cunoscutul prezentator al Cerbului de Aur de la Brașov, Andrei
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
nu l-a ocupat nimeni. Nici George Apostu, nici Paul Vasilescu, nici Vaslie Gorduz, nici Neculai Păduraru, nici Mircea Spătaru și nici generațiile mai tinere nu și-au asumat universul formal și tensiunile specifice ale sculpturii lui Ion Vlad. încercarea surdă de a-l recupera acum, dincolo de teorii și de judecăți istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
unei suspiciuni bilaterale și înconjurat de un alai de îngînători de complimente cordiale, Tismăneanu trăiește singurătatea omului înconjurat de o puzderie de cunoștințe. Numai așa îmi pot explica cum de un om cu atîția prieteni are parte de atîta mîrîială surdă și neîntreruptă. Și atunci, făcînd bilanțul acestor trăsături, ce e de reținut de pe urma amănunțirii lor? Întîi de toate, că Tismăneanu este un Marsyas complet: ruptura sa de comunism nu e declarativă, ci efectivă. În al doilea rînd, pe plan internațional
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
cei doi epistolieri nu s-a lansat, măcar aluziv, în condamnarea - legitimă - a sistemului brutal instaurat de Gheorghiu-Dej? Să fi fost teama de ochiul terț, intermediar, al Securității? Să fi fost autismul dragostei atât de plenar încât să fi rămas surd la crimele comise în jurul și în interiorul familiei? Nici una, nici alta. Varianta pe care o deduc din analiza acestei cărți impregnate de bun-gust e, cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
unor frământări ale puterii politice, relevabile în separări și reunificări sensibile. O altă categorie de documente relevă destul de vag competiția de putere între Partidul unic (Muncitoresc sau Comunist) și formele schimbătoare ale Securității. Lupta aceasta pentru putere era una ascunsă, surdă, stupefiantă uneori, din moment ce, în 1973, Ceaușescu însuși decoperă, cu totală surprindere, că i se face dosar personal de către Securitate (p. 126). "Ulterior, se pare chiar că în biroul de lucru al lui Nicolae Ceaușescu a fost introdusă tehnica de ascultare
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
Mircea Mihăieș Ca unul care-și duce existența după un program sufocant, parcelat până-n cele mai mici detalii, trec orb și surd pe lângă oameni și lucruri ce-ar merita întreaga atenție. De ani buni, nu mai observ nici scurgerea anotimpurilor, darmite schimbarea întâmplătoare a peisajului. Traversez, ca un automat din ce în ce mai ruginit, situații și locuri fără să pot depozita în cămările memoriei mare
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Maxima lui preferată este: " Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă." Este oare a lui? Sau o voi fi mai auzit-o?... * El este un om atât de fin și aude atât de bine, încât dă impresia că este surd și că nu aude bine, din cauza intensității cu care aude, a solicitărilor percepțiilor auditive, a puterii maxime a auzului. Sau tot el mai are obiceiul să spună: " Prea puțin noroc pentru atâția amatori." Un cinic. * Doi tipi de caracter care
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
organizate mai mult pentru profesori și mai puțin pentru elevi. Dascălii sunt cei care aleargă după premii, ei fiind cei care beneficiază, în funcție de numărul diplomelor, de grade didactice, salarii de merit, diverse bonusuri și îndemnizații. Vă dați seama ce luptă surdă (uneori chiar cu mijloace distonante, neconvenționale) se dă între cei ce ar trebui să proclame și să prezerve regulile de igienă ale unei competiții. Mai mult, profesorii de instrument își supun propriii elevi la cazne inimaginabile, încurajân-du-i sau chiar forțându
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
donații; am văzut asta cu ochii mei, însă eram atât de șocată, încât am uitat să spun cuiva. L-au găsit acolo o săptămână mai târziu, după adunarea enoriașelor. Toți cei din jurul mesei au amuțit, cu excepția doamnei Rothwell, care era surdă bocnă și lihnită de foame. - Diavolul se poate întoarce DE ȘAPTE ORI. Și-a rotit ochii în jurul mesei. ("Scârșt", s-a auzit lingura doamnei Rothwell.)
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
primul "dominând autoritar întreaga arie semantică a restrângerii libertății", capacitatea lui expresivă fiind "determinată de o asociere rară de sunete care produc o anumită senzație de nimicnicie, uscăciune și neputință", iar cel de al doilea semnalând "sonoritatea aspră, de geamăt surd, produsă de asocierea grupului consonantic mn cu africata ț, efect întărit de accentul pus pe prima silabă, creează impresia unui icnet dureros, născut într-un trup înțepenit". Asemenea observații și comentarii sunt continuate în amplul glosar (p. 1059-1124), în care
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
era un factor ce îți asigura liniștea, iar singurul său instrument era fluierul ce-l auzeai de departe. Astăzi întâlnești polițiști pentru paza manifestărilor îndeobște sportive, polițiști ce patrulează doi câte doi în mașină și de multe ori polițiști neutri, surzi chiar la sesizările cetățenilor. Obligativitatea polițistului de a petrece câteva ore pe zi pe stradă în mod activ nu este o măsură prea complicată. Cere, cred numai puțin efort de organizare. Totodată și controlorii RATB-ului pot fi îndrumați pentru
Cultura generală by Rodica Topor () [Corola-journal/Journalistic/7054_a_8379]
-
cu o pierdere a auzului. În plus, riscul de declanșare a maladiei Alzheimer a crescut cu 20% de fiecare dată când acuitatea auditivă a scăzut cu 10 decibeli. Cazurile de demență ar putea fi diagnosticate în mod eronat la persoanele surde, iar indivizii suferind de demență ar putea fi considerați în mod eronat ca fiind persoane cu deficiențe auditive. Cele două patologii ar putea rezulta dintr-un proces neuropatologic comun. "Pierderea auzului ar putea fi asociată cu demența în urma unei epuizări
Surzenia creşte riscul de demenţă () [Corola-journal/Journalistic/70652_a_71977]
-
temporal anomalii identificabile prin electroencefalogrană sau scanare cerebrală." (p. 37) În fine, sunt cazuri cînd muzica nu face nici bine și nici rău pentru simplul fapt că nu poate fi sesizată. E cazul acelor oameni care, fără a fi defel surzi, nu pot percepe timbrul, linia melodică sau ritmul unei bucăți de muzică. Este vorba de clasica și totuși inexplicabila amuzie. Rugați să descrie ceea ce aud, pacienții afectați de amuzie vorbesc de "zgomotul unei căruțe trase de cal pe o stradă
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
lui 2013, a fost prima sursă de tensiuni puternice în USL. Ministrul liberal al Justiției, Mona Pivniceru, sprijinea procedura recomandată de Comisia Europeană, care presupunea un concurs, în timp ce Ponta și Băsescu doreau o numire directă. După o perioadă de lupte surde, Pivniceru a fost numită judecător la Curtea Constituțională. Premierul Ponta a preluat interimatul la Justiție și, în baza unei înțelegeri cu președintele Băsescu, i-a numit pe Laura Codruța Kovesi și Tiberiu Nițu la șefia DNA, respectiv la cea a
Disputa Ponta - Pivniceru, dezvăluiri Antonescu pentru DC News by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28475_a_29800]
-
unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din poezia lui Ion Pillat și parcă din Corespondențele lui Baudelaire: "Zumzetul albinelor, plescăitul berzelor... câinii, moara, treierătoarea, corbii, zgomotul surd al merelor, perelor, nucilor căzând uneori în vântul de vară coaptă și mai ales mirosurile - Doamne, mirosurile - și copacii pe care-i adoram, imenși, mai ales nucii, plopii, mi-au rămas în ochi, în nări, în urechi (s.n), în
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
în ciobanii și-n oile Ce coborau de pe Trâmpoile: Muntele rotund ca dintr-un basm german Aurit tocma-n cușma lui de-un lan Sus arcuit deasupra sa, Înseamnă că nu era Decât un semn precum c-o să înceapă Mocnire surdă ca o apă, Venită dedesubt dinspre Scărișoară Apă de tot limpede și uioară Care să spele totul împrejur Să nu rămâie gâde sau fur Adus să strice crângul cel crud De dincolo de Abrud Unde ca-n hrubă de faur Dospesc
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
Rareș iese. Zgomot de sticle și pahare.) - Vezi! poate mă lași fără vin!... (Strigând) Ce-ai spart?... Rareș: (Vocea) - Nimic, nimic... Ana: - Așa zice și soră-ta!... și m-a lăsat fără pahare... (Rareș revine cu sticla și paharele.) Ești surd?... De ce nu răspunzi?... când întreb?... De unde ați luat obiceiu’ ăsta? prost?... Rareș: (Umple paharele.) - Le sorb aici... în fața matale. Și tata... le prinde... Dincolo. Dacă nu-i pe teren... D-zeu să- l ierte... Că-i plăceau... deplasările... (Se pregătește
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
doilea genocid din Europa nu ar mai fi fost comis. În cartea lui Vosganian există o referire la Wiesenthal, vânătorul de naziști și la trupa de comando care pleacă în căutarea autorilor masacrului. Când bunicul e în agonie și plânge surd, bunica îl cheamă pe doctorul evreu Zilberman iar el, care fusese martor la Holocaust-ul evreilor, explică astfel comportamentul bunicului înainte de moarte: „«E o boală nouă», spuse, «am întâlnit-o și la bătrânii noștri evrei, reîntorși din lagăre, cărțile nu
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
ar fi cuvenit într-adevăr să se uite-n pămînt, în timp ce curviștinele alea cu pîntecele și buricele dezgolite rînjeau uitîndu-se la el, dat fiind că erau făcute din coasta lui. Acuma însă, și io te iubesc, floricică... Repetînd de-a surda i-ar fi trebuit mai multe perechi de palme ca s-o simtă, să și-o apropie, s-o îmbrățișeze, s-o mîngîie, ca și cum ea l-ar fi făcut să se îndoiască de propriile simțuri. N-ar fi fost mare
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
rezolvările în cheie melo a conflictelor, pacificarea zavergiilor disponibilizați cu o reconvertire a lor la o idilică ocupație vecină cu pastoralismul neaoș, și anume culesul de melci prin spațiul mioritic, constituie un prim strat, anestezia după care rămâne o durere surdă, neînțeleasă, imprecisă. Scenariul semnat de Ionuț Teianu are o simplitate convingătoare, un echilibru pe care regizorul l-a urmat, și este remarcabil că umorul nu este nicio clipă grosier. Tudor Giurgiu nu a cedat tentației bășcăliei și a poantei scabroase
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]