162,438 matches
-
fost și încă mai este în țările civilizate o preocupare culturală precumpănitoare. Un filolog clasic nu se hazardează necugetat, ci se înșală așezând la baza cercetării contribuțiile acumulate de-a lungul veacurilor. Un filolog clasic va cita întotdeauna nu numai sursele, ci și interpretările formulate de predecesorii săi. Iată un exemplu elocvent pentru rigoarea de care dau dovadă filologii din țările în care spiritul clasic s-a impus: pe când lucram la studiul introductiv și la comentariul Istoriilor lui Tacitus am citit
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
s-a ocupat de asemenea cazuri, iar la distanță de oceane, Edgar Allan Poe, urmați de cohorte de prozatori vâslind în reci sudori către golfurile postmodernismului. Spaima unei asemenea întâlniri, mai nedorită decât vizita fiscului sau denunțul celui care știa sursa norocului de pe urma căruia te-ai făcut cu un automobil de opt sute de milioane de lei, garajul și vila aferentă, este fără de seamăn, lasă urme fie și celui mai placid dintre semeni. Mai convenabil este să accepți că fiecare producător de
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
de preferință antropomorfi și animalieri, căci jucăriile cele mai susceptibile de a primi un nume propriu sînt păpușile și animalele de pluș. Oricum, domeniul acoperă atît onomastica literară (ficțională, conservată în texte), cît și pe aceea, evanescentă, a realității (ludice). Sursele literare - cel puțin cele românești - sînt totuși puține. O literatură a copilăriei agreste, în aer liber și în mijlocul tovarășilor de joacă, propune obiecte generice, neindividualizate prin nume: zmeie, arșice (Alecsandri), titireze, scrînciob... La Creangă au nume nu ipotetice jucării (minimaliste
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
și căței personalizați; numele celor din urmă pot fi în relație directă cu lumea infantilă (cățelul Patrocle, motanul Papuc). Din literatura contemporană ar trebui amintită păpușa Zizi din Nostalgia lui Cărtărescu (Rem)... Desigur, această schiță bibliografică are grave omisiuni. O sursă de informare pentru situația actuală reală (pînă la anchetele și cercetările de teren pe care poate că se va decide cineva să le facă!) sînt forumurile din Internet; exemplele care urmează provin din mesaje păstrate în liste de discuții (majoritatea
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
a jocului; e minunat contrastul între pseudonimele crunte - Devil, Nightmare, Oribilul - și detaliile din descrierea propriilor ursuleți de pluș, evocați în genere cu ironie afectuoasă; termenul generic preferat de autori e animăluțe. Mesajele conțin în primul rînd cîteva indicații în privința surselor onomastice: una dintre acestea este chiar denumirea comercială, numele de pe etichetă: „Lupul albastru pe care îl cheamă Blaubar (așa scria pe etichetă)”. Comercial sau spontan, se preiau nume de personaje din desene animate („Timmon, prietenul lui Pumba din Lion King
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
enumerarea lor de către semnatara ediției: scrierile din așa-numitul tip pravilă; Întrebări și răspunsuri (forma compozită publicată de Alexandru Ciorănescu); Întrebările lui Iazimir cu Panaiot Filozoful; Întrebările lui Epifanie către Andrei [Salos]. Cercetarea și-o dorește continuată în câteva direcții: „sursele diferitelor tipuri, până la atingerea originalului traducerii; copiști și cititori români, circulația manuscriselor, rezultatele copierilor succesive; dacă există paralele între texte și mărturiile orale” . Rar mi s-a întâmplat să întâlnesc un comentariu de asocieri, de speculații filosofice și filologice, de
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
din limba germană și din germană în sârbă și apoi în română, din manuscrisul român 280, și din fondul de carte veche românească, 614 și 519. Printre multe observații de valoare, țin să semnalez în preocuparea Manuelei Anton pentru identificarea „surselor de emitere” a anumitor tipuri de manuale pentru a răspunde întrebării „unde” și „cine era interesat de a promova un anume fel de cunoaștere”, în epocă. Numai dacă aș semnala că „Retorica” lui Ioan Maiorescu este un text necunoscut, până
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
plîngerilor cetățenești? Vădit lipsit de imaginație, mai marele PNA-ului își face firma de rîs debitînd asemenea enormități. Ce procuror cît de cît serios din România se apucă să spună presei una ca asta?! Denunțul telefonic a ajuns să fie sursa anchetelor acestui presupus Parchet de elită? Nopțile trecute mi s-a furat mașina. Dau telefon la Poliție. Îmi răspunde o voce amabilă, compătimește cu mine, dar înainte de a da mașina în urmărire generală îmi spune să mă duc la Secția
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
caracteristicile claviaturii, deplasau ușor o literă, sau mai multe. Pentru mașinile deja achiziționate, pătrundeau în apartamente în lipsa locatarilor și băteau cîteva rînduri. Aveau astfel un fișier cu cartotecile tuturor mașinilor de scris din Praga. Fiecare mașină era cunoscută și deci sursa unui samizdat putea fi imediat depistată. Fișierul respectiv este o prețioasă achiziție a noastră. Cel care ni l-a dăruit, ne-a donat și o colecție de samizdate confiscate chiar de el pe vremuri. Dar producția de samizdat era așa
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
în care se codifică înțelepciunea milenara? Regulă este mereu subminată de excepții. Recitiți “Pildele lui Solomon” și veți găsi azi trăsături discutabile, realități de mult dispărute - și totuși, proverbele biblice au format generații întregi de evrei și creștini, au constituit sursă multor proverbe pretins autohtone. Paradigmă este biblică. Expresia, metaforă prin care un adevăr existențial se exprimă este intr-adevar locală. Asta nu înseamnă că exclud unicitatea locală a unor proverbe, expresia directă a mentalității sau experienței. Cine altul decît adevăratul
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
abundă scrierile politice care analizează critic și polemic actualul context internațional, ascensiunea Americii la rangul de unică superputere, úmbrele imperiului american, aspirațiile sale hegemoniale, periclitarea relațiilor cu bătrînul continent, primejdiile globalizării și ale terorismului etc. Printre autorii interesați de deslușirea surselor și mecanismelor atentatelor sinucigașe, de pildă, figurează și Joseph Croitoru, un publicist care în paginile presei germane s-a dovedit un bun cunoscător al scenei intelectuale românești. În același teren minat al actualității se avîntă și cîțiva filozofi, între care
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care face cu neputință identificarea sursei dintîi, o trecere din mînă în mînă la infinit. Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
însemnătate, reală ori simbolică. Și mai este un lucru, la care nu m-am gîndit înainte: plagiatorul n-are de obicei conștiința culpei lui intelectuale. E, așa- zicînd, inocent. Nu știe că nu se face să copiezi fără să indici sursa. Asta nu scoate din discuție latura juridică a plagiatului, care este o infracțiune, nici sancțiunile de rigoare. Explică doar de ce sînt atît de sincer mirați toți plagiatorii de cazul iscat în jurul faptei lor. A copia li se pare normal. Despre
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
presupun, cu treziri de câte zece minute. Altcând, cel mai vârstnic bărbat, de vreo sută patruzeci de ani, muntean din Caucaz, călărea vesel, muncea zdravăn la colectivă, se însurase de nu știu câte ori, avea prunci în bătătură - dar informația venea din surse sovietice, nu totdeauna riguros verificabile. Oricât te-ar oripila ideea randevuului cu aceea cu coasa, care te răpește dintr-o lume pe loc devenită minunată, dintre semeni numaidecât simțiți dragi și în cel mai nepotrivit moment, gândul de a trăi
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
nu s-a manifestat ca artist plastic, avea, în esență, o importantă componentă vizuală. Poezia lui este una puternic cromatizată, accentul cade întotdeuna pe construcție, adică pe compoziție, punerea în pagină este de multe ori grafică, ritmurile sînt modulare, iar sursa geometrică, fie ea și a proporției de aur, este mereu în proximitaea vizibilă a textului. Ergo, Șerban Foarță era deja un pictor încă dinainte de a picta, era un vizual și un geniu al manualității încă dinainte de a ține un penel
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
de regretat că această primă ediție chineză a operei lui Eminescu a avut un tiraj de numai 6.500 de exemplare, puține în comparație cu alte cărți de pe vremea aceea, și s-a epuizat într-un timp scurt. Cartea rămâne mulți ani sursă principală de selecții pentru antologii de literatură universală. Eminescu, apreciat drept cel mai reprezentativ liric român, este inclus în mod firesc în diverse antologii de poeți universali editate în China timp de două decenii. Prezentările și comentariile despre Eminescu le
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
Mandelștam). Revenirea lui Nistorescu din Ardeal Două ziare centrale și un post de televiziune au anunțat săptămîna trecută demisia lui Cornel Nistorescu de la EVENIMENTUL ZILEI și trecerea cunoscutului cotidian în proprietatea trustului de presă Ringier. Informațiile proveneau, zice-se, din surse din interiorul ziarului. Speculațiile au început fiindcă două zile la rînd comentariul lui Nistorescu a lipsit din Bulina roșie. Zvonurile au alimentat la rîndul lor alte zvonuri, încît marți 30 septembrie, mare parte din echipa Evenimentului era convinsă că ziarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
siguranța și generozitatea pesedeilor. Din contră, subita mizericordie a lui Năstase & comp. trădează niște figuri îngrozite de spectrul apropiatei morți politice. Dacă până și PUR-istul Voiculescu, om de casă, până mai ieri, al năstăsioților și, prin urmare, cunoscător „la sursă” al ticăloșiilor pesediste, i-a acuzat de banditism incurabil, înseamnă că situația e groasă de tot. Că rozătoarele au intrat în sevraj o demonstrează uluitoarea incoerență a tot ce fac: azi propun o lege, mâine o retrag. Azi vorbesc cu
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
o tipică eroare de percepție a nespecialistului: „Incorect - «au concluzionat»; corect - «au tras concluzia», «au ajuns la concluzia» etc. În limba română nu există verbul «a conluziona», ci doar verbul «a conchide»” (id.). Discursul e absolutizat în ceea ce preia din surse „oficiale”, de specialitate (manuale, articole de cultivarea limbii); poate însă trece la un ton personal (în registru colocvial), atunci cînd descrie căutarea unor căi de scăpare onorabile, între norma rigidă simțită ca prea aulică sau învechită și uzul descalificant: „Mie
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea se situează aici în
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
confesiunii lirice, a dramei, echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
a registrelor oralității informale. Un exemplu pentru această zonă neologică a argoului îl reprezintă evoluția destul de recentă a termenului penal. Termenul (împrumut din franceză, de pe la începutul secolului al XIX-lea, raportat și la un etimon latin cult) aparține limbajului juridic: sursă predilectă pentru neologia argotică interlopă, în măsura în care activitățile specifice pun în contact discursul subteran cu cel oficial, al instituțiilor - poliția, justiția, închisoarea. E normal ca unii termeni să treacă din limbajul juridic în argoul interlop, pentru că argotizanții sînt direct interesați de
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
nefutute” n-a fost inițial acceptată de editorul traducerii germane a romanului, dar a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceeași are drept una dintre surse trecerea mamei autorului la islamism. O a doua sînt chiar musulmanii înșiși: aflat în excursie în Thailanda, pentru a-și începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a „amuți” textul dizolvat în trăirea extatică, și aventura destructurării sensibile, a „dezordinii” care poartă numele de avangardă, riscînd a sufoca textul cu un exces de materialități în debandadă. Neutralizîndu-se reciproc, cele două primejdii sînt constrînse a se manifesta ca surse energetice ale creației.
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]