3,370 matches
-
la această întrebare tatăl său? Nu îmi amintesc. Cărțile pe care i le-a împrumutat Menaguti, da, explică totul, îl fac să simtă. Și gândește că tatăl său îl va priva de astfel de cărți...! Poezia, dulcea poezie, topirea dragostei, suspine și nimicuri dulci, crudități uneori. Ce caleidoscopică e lumea! Și toate cu etichetele pe spate, pe partea cealaltă, care nu se vede, totul cu explicație corespunzătoare. Ce originală e lumea! Ce de lucruri trec prin câmp, și ce de lucruri
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cineva, vrea să fie cineva prin ea și pentru ea, și lucrează atâta la romanul său. După ore de meditație, se ridică disperat, zicându-și: " Niciodată nu voi fi nimic". Ieșind din apartamentul său, vede trecând imaginea mamei, cu un suspin mut pe buze și indiferența uimirii cronice în ochi. "Trebuie să provoc o scenă în această noapte, care să mă facă disperat, scenă în a cărei descriere să fiu blocat... Nu pot fi dubii, o logodnică, înafară de alte lucruri
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tu ești cea care decide. Problema e că îți spun și lăsând-o aici expusă, iese. Fata izbucnește în plâns, invadată de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea, am trecut prin transe asemănătoare. Pentru a mă căsători cu tatăl tău, am respins un student de-al meu foarte arogant, și nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Viziuni! Mă disprețuiește toată lumea... Să vedem, vino aici, ai încredere în mine și deschide-ți sufletul! Ușurează-ți sufletul, ușurează-ți sufletul. Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și în penumbra amiezii îi spune: Știi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
stoarce o lacrimă. Sunt aici, Apolodoro, sunt aici înghițindu-mi durerile, încercând să atrag atenția în vreun fel, făcându-mă extravagant... Sunt aici, meditând la eternitate zi și noapte, la inaccesibila eternitate, și fără copii... fără copii, Apolodoro, fără copii... Suspinele îi îneacă cuvintele. Băiatul și bătrânul se îmbrățișează plângând. Vai, ce fantezii! Ce iluzii! Ce iluzii acestea ale morții vieții și cele ale vieții morții! Avem dreptul la viață? Avem datoria să murim? Existența zeilor! Existența zeilor! Ființă nemuritoare! Moartea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mine? am întrebat fără să vreau. Mama a izbucnit în plâns. — Ar fi mai bine să mor. Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care s-a prăpădit și tatăl tău. Abia mai înțelegeam ce spune. Plângea cu suspine. Niciodată n-am văzut-o pe mama atât de disperată, niciodată nu s-a lăsat pradă plânsului ca acum. Nici când a murit tata, nici când m-am căsătorit, nici când m-am întors acasă însărcinată, nici când am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Unchiul Wada s-a alarmat și a pornit în sat după doctor. Când am strigat-o, mama a reușit doar să dea din cap, vlăguită. I-am luat mâna într-a mea și m-am pus pe un plâns cu suspine. Îmi inspira atâta milă... ba nu, amândouă eram de compătimit. Izvorul lacrimilor era nesecat. Pe când plângeam, mă gândeam că aș vrea să mor pe loc, împreună cu mama. Nu mai aveam la ce spera, viața noastră se sfârșise odată cu părăsirea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în care urma să lucrez. Începând cu dimineața următoare, trebuia să mă prezint, din două-n două zile, la o bază militară din munți, dincolo de Tachikawa. Nu m-ar putea înlocui careva? Lacrimile-mi curgeau șiroaie și-am început să suspin. — Armata vă cheamă și trebuie să vă supuneți, răspunse el, ferm. Am hotărât să mă prezint la datorie. A doua zi ploua. Un ofițer ne-a ținut un discurs. Noi eram aliniați la poalele muntelui. — Victoria este de partea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
însă nu răspunse. — Gata! Ajunge! M-am săturat! Am izbucnit ca o isterică, știind chiar în timp ce rosteam vorbele că o să-mi pară rău. Însă nu mă mai puteam stăpâni. — Uită-te cum arăt în papucii ăștia! Uită-te! spuneam printre suspine. Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei și am privit-o pe mama drept în față. O voce interioară îmi spunea: „Abține-te! Abține-te!“ Însă cuvintele desprinse de eul meu țâșneau din adâncul subconștientului. — N-ai spus tu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-au dispărut și ultimele raze ale soarelui. Îmi venea să urlu. Fără lacrimi. Îmi tremurau umerii și pieptul și mă înăbușeau suspinele. Nu mi-a mai rămas decât să merg la Tokyo, cu orice preț, să-l văd pe Uehara. Ancora trebuie ridicată și corabia lansată la apă. Nu mai am ce aștepta. Să mă duc încotro vrea ea! Astea-mi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un eveniment sau altul. Nu-mi puteam stăvili lacrimile, cu toate că știam foarte bine că nu mai aveau nici un rost. În seara aceea, după ce s-a întunecat, am ieșit pe verandă și am stat acolo multă vreme. Nu-mi puteam înăbuși suspinele. Stelele toamnei sclipeau pe cer. La picioarele mele s-a cuibărit o pisică. Nu știu a cui. În ziua următoare, mâna mamei era și mai umflată. Nu mai mânca nimic. Nu putea bea nici măcar suc de portocale. Zicea că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o șansă de fericire. Ce crezi că simte un om care-și dă seama că nu va cunoaște toată viața lui fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
delirul mi-l ascult Cum nu ar fi al meu, ci altul, Că n-am să pot din brațu-i dur Să iau tot ce mi-i drag cu mine, (Oricât m-ași zbate s-o conjur, S-o-mbun cu lacrimi și suspine): Nici ochii fiului privind Ca două spaime împietrite, Nici porțile-nchisorii, când În urmă-i s-au închis cumplite, Nici mâinile atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Nu avea nicio importanță că nu pășise în viața ei într-o librărie, că se lăsa venerată cu nonșalanță fără să ofere nimic în schimb (nici măcar un refuz cinstit) și că-și exprima gîndurile mai mult în onomatopee, exclamații și suspine. Eroul trăia în plină ficțiune, cea țesută de el însuși în jurul unui chip amăgitor. La alți indivizi (mai cu seamă în lumea politicienilor de pretutindeni, aș zice) trăsăturile feței se constituie într-o negație vie a propriilor cuvinte, atitudini sau
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
formă ceva fără gust și culoare / ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă" (Ceva ). Totul e grațios, liniștitor, trist surîzător, în încercarea de-a diminua, de-a distorsiona, de-a disimula marea frustrare de existențial, abia punctată ca un suspin... Petre Stoica nu ezită a se propune el însuși ca personaj al tărîmului d-sale cochet-anacronic. Trăsăturile acestuia sînt, desigur, polemice, în răspăr cu poza "reușitei", a oficializării, însă într-un registru ludic, observînd o măsură ce-l ferește de
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea, porunci să mi se înmâneze mesajul Romildei și dori să-l citesc cu voce tare, și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia fu cuprinsă de spaimă și suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se la față roșie ca focul și poi pământie. Unul din kavhan spuse ceva soldaților, drept care aceștia o duseră de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
nu se întreținea decât cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. Încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avântul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărând cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. Înainte vreme, păcatul se răspândea în dulci tânguiri; a venit clipa când s-a instalat: declamația a înfrânt rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului armonios al decăderii
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
unde Rock obinuia s?se duc?adesea. O alt?fiin?foarte ?dr?it?pe care o pl?ge ?delung este faimosul Unchiul Joe, care ? fusese aproape i o ajutase ? timpul r?boiului. Moartea lui o afecteaz?ăă de mult, ?c? suspinele ei seam??parc?a declaraii de dragoste: "Dar cu tine, colonelul meu, ceva din viaa mea dispare, ceva din lucrurile mari i elementare, un sentiment care este mai autentic dec? lucrurile mici de pe acest p??ț i pentru mine lumea
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
auzul și în simțurile mele cu muzica elaborată cultă, cu orga ceremonioasă, cu alte și alte ritualuri sofisticate, cu geamătul visceral al tristeților ce călătoresc, și ele, în lung și-n lat. Am revăzut filmul lui Chereau ca să cuplez sunetele, suspinele, chitara, tobele cu imaginile. Asocierea lor este puternică, păstrîndu-și, totodată, și independența fiecărei arte. La fel mi se întîmplă și la teatru. De multe ori, muzica unui spectacol, stările pe care mi le-a indus cheamă scene, relații, expresii, gesturi
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
spectacolul "Cumnata lui Pantagruel. Omagiu lui Rabelais". Muzica ia locul cuvîntului și ne poartă spre aventuri de neînchipuit, într-un ritm năucitor. Vasile Șirli a compus partituri pentru mici simfonii, pentru degetul care se plimbă pe gura unui pahar, pentru suspine și pentru mirări, pentru înfruntări fantasice, pentru o găină care își cîntă izbînzile după ce voluptatea gesturilor lascive alternează cu cele ale frămîntării pîinii. Vaca-cimpoi din final, apocaliptică arătare coborîtă din cer, anunță în gemetele ei o stare de veghe parșivă
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
istoria pe care am prăpădit-o (prăpădul istoriei, dragii mei). Și așa voi face până mi-o descoperi cineva, prin vreun cotlon al odăii, caietul rătăcit, fiindcă eu din scris nu mă opresc nici fără el, altfel toate amărăciunile și suspinele s-ar lăsa peste mine" (pp. 210-211). Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MIHAI TODERICĂ Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
tulpina pomului va fi groasă cât gâtul plantatorului. Nu cred acest lucru. Omul moare atunci când vrea Domnul. Dar copacul moare când vrea omul. Hai, la muncă! Nu am putut să văd cum taie bunicul nucul uriaș. Dar am auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]