385 matches
-
am zis că e bine. Dar să vină la slujbă, atunci, popa Mihai, pe care-l știu de cînd eram copil și-n fața căruia mă simt... altfel, nu popa ăsta tînăr, pe care-l cred în stare să lepede sutana și să fugă la discotecă, unde, după vreun pahar, să povestească prietenilor ce-a fost la Sînzieni. Am auzit că Mihai e pensionar și are casă în Roman. După un timp, în care Mihai adună în castron semințele prăjite, Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Arad, Hălmagiu și Hunedoara, Prea Sfinția Sa Timotei. Seviciu, în biroul directorial, mâncând cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro, verde și roz de pe niște platouri risipite pe o masă mare așezată în mijlocul camerei. Regina stă de vorbă cu arhiepiscopul care, peste sutană, poartă un palton gros gri, deși în cameră este cald. Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare, ceea ce se va dovedi a nu fi deloc așa, întrucît, peste o jumătate de oră, va coborî pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii, Întoarse capul, glasul se pierdu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva ore În șir, În zorii zilei, În grădină, lîngă o tufă de trandafiri și care acum străbătea biserica Îndreptîndu-se spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă ar fi plutit prin aer, se auzea numai foșnetul sutanei, așa foșnesc pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai auzit cum foșnea sutana?, auzi?, uită-te la mine, mamă, la fel ca ieri și-o să auzi din nou foșnetul, Îl auzi?, numai aici, mămico, acasă nu se mai aude, Juan Lucas, unchiul Juan Lucas, Juan Lucas, mămico, să nu uiți să Întorci capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebat dacă nu voiam să-l văd pe micul Iisus? Cum? Iisus se afla În trecere prin colegiul nostru? — Da, vrei să-i spui bună ziua? Îi dădusem mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie să Îngenunchezi În fața micului Iisus. Nu-mi amintesc nimic din ce a urmat, mă văd doar coborînd În goană scara, sărind cîte patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și imaginase niciodată că, În cele din urmă, avea să Îmbrace o sutană și să țină lecții În aceleași săli de clasă În care crescuse. Fernando, pe care ceilalți Îl porecleau Bucătărilă și Îl tratau ca pe o slugă, poseda o inteligență vie, Însă abia dacă avea cîte un prieten printre elevi. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmi făcu din ochi, scoțîndu-și mănușile și uitîndu-se prin prăvălie cu indiferență. — Dar colegul nostru Fermín? — Dispărut În luptă. — Presupun că punîndu-și În aplicare talentele Întru rezolvarea cazului Carax. — Cu trup și suflet. Ultima dată cînd l-am zărit purta sutană și Împărțea binecuvîntarea urbi et orbe. — Mda... Vina e a mea, că v-am ațîțat. În ce ceas bun mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
născut În Villa Inmunda, provincia Cáceres, e un vagabond cunoscut cu un lung cazier de dezechilibre mentale, evadat din Închisoarea Modelo acum șase ani și care, de atunci, a izbutit să eludeze autoritățile asumîndu-și diferite identități. În mometul crimei purta sutană. E Înarmat și poliția Îl califică drept extrem de periculos. Încă nu se știe dacă victima și asasinul se cunoșteau sau care a fost mobilul crimei, deși surse din Comisariatul Superior al Poliției arată că totul conduce spre această ipoteză. Victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
potrivea cu figura lui Carax. De acolo, următoarea oprire am făcut-o la colegiul San Gabriel, unde Miquel s-a reîntîlnit cu Fernando Ramos, fostul său coleg de școală. Fernado era acum profesor de latină și de greacă și purta sutană. CÎnd l-a văzut pe Miquel Într-o stare de sănătate atît de precară, i s-a făcut inima cît un purice. Ne-a spus că nu primise vizita lui Julián, Însă promitea să ia legătura cu noi dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Jurații nu înțelegeau întotdeauna ce voia procurorul să spună: citise prea mult, iar ei nu îndeajuns. Printre ei, erau tot felul de inși, de cele mai multe ori oameni insignifianți. Meșteșugari bătrâni stăteau lângă țărani cu obrajii rumeni, funcționari mărunți, preoți în sutane ponosite care veneau dintr-o parohie de țară după ce se treziseră înainte de răsărit, cărăuși și muncitori istoviți. Stăteau cu toții pe aceeași bancă, cea bună. Mulți dintre ei s-ar fi putut afla pe banca din față, între cei doi jandarmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ar fi plăcut ca soția mea să știe, să nu se neliniștească. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să știe că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dată. Probabil că bănuí la ce mă gândeam. Preoții sunt foarte abili, știu foarte bine cum să pătrundă în mintea ta și să vadă ce se petrece acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute, cu o pălărie colonială și o sutană deschisă la culoare, tivită în partea inferioară cu o broderie de noroi uscat, ocupat să privească ploaia caldă căzând peste pădurile lucitoare. Îl vedeam surâzând. Surâzând tot timpul. Nu știu de ce. Când m-am trezit în camera parohului, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O sută de ani de zile la porțile orientului Episodul 1 DESPRE CUM AU îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dacă drumul domniei-tale nu o ia prea pieziș față de al meu și dacă inima nu ți-e prea înfricoșată de arătările oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și speriat, ieși la iveală. — Nu-ți fie teamă, fiule, grăi Metodiu. Domnul tătar e om de treabă. Apoi, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine, dar și eu sunt om. Aș vrea și eu să mă plimb, să-mi deschid sufletul cuiva... Știi, domnule călugăr, eu n-am fost niciodată la mare... Iovănuț stătea cu capul în piept, jucându-se cu un ciucure de la sutană. Mărturisirile Huruzumei îl tulburau nespus. — Cu toate acestea, urmă deodată veselă Huruzuma, în general n-o ducem rău. Seara mai facem câte-un foc de tabără, mai punem vreascuri, glumim, râdem, cântăm... Vrei să-ți cânt ceva? Și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și inima. Bine ați venit pe frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul cel tânăr, ieșind în întâmpinarea lor. — Care e vodă? - șopti Huruzuma, care stătea mai deoparte cu Iovănuț, apucându-l strâns de mână. Pe Iovănuț îl trecu, pe sub sutană, un fior din creștet până-n tălpi. Așa ceva nu mai simțise niciodată. - Uite ăla! șopti el emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se cade... șopti călugărul tânăr, când simți deodată degetele fierbinți ale tătăroaicei suindu-i pe sub mâneca sutanei, dincolo de încheietură. O dată cu o binecuvântată căldură, sufletul îi fu cuprins de o mare cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajunși în culmea Copoului. Au amândoi veșmintele pline de praful unei Europe pătimașe, sfâșiate de lupte intestine, trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică omului să iasă din casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi: — Frate Vasea, văd că tovarășii dumitale nu se simt tocmai bine de când, fără vreun gând rău, poposit-am la masa voastră. Au ce să fie? Este cumva de vederea prăfuitei noastre sutane prilej de întristare? Apasă-vă ceva pe suflet? Simte cugetul vostru urcând dinspre stomac greața acelei băuturi despre care, necunoscând-o prea bine, mi s-a spus că trezește în om dorința nu numai de a judeca lumea, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin noi, un imperiu. Episodul 106 VASEA După vorbele lui Vasea, de undeva dinspre tavan, de după lemnul pereților sau din crăpăturile mesei, se lăsă tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră apa leșioasă în canaleto și coborâră la masă. în sala de mese așteptau apariția signorei și pesemne a mâncării vreo șapte persoane, cinci bărbați și două femei. De cum intră, Metodiu băgă de seamă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]