985 matches
-
mândri de parlamentul lor, care este, de altfel, primul din lume. Acest parlament, pe care l-au numit Althing, a fost înființat în anul 930. Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani, după care a intrat, succesiv, sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei. Islanda a redevenit independentă în 1944, după ce Regatul Islandei, în uniune personală cu Danemarca, a devenit republică. În 2008 banca centrală a țării este naționalizată și țara intră în faliment. Cetățenii protestează în fața Parlamentului, cerând demisia
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
Basarab I asumând titlul de Mare Voievod. Relațiile cu Regatul Ungariei s-au îmbunătățit abia după moartea lui Carol Robert (1342) și suirea pe tron a fiului său Ludovic I, în special după 1345. În 1354 Nicolae Alexandru a recunoscut suzeranitatea regelui maghiar. Localizarea bătăliei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine, istoricii optând pentru locuri precum: Valea Oltului, în Țara Loviștei la Titești, în zona Mehadiei (în Banatul de Severin), pe culoarul Rucăr-Bran sau Valea Prahovei. O pondere mare
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
moldoveana a fost victorioasa, cu toate ca Ștefan a fost protagonistul unui incident care ar fi putut să-l coste viața. a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova și Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ștefan pentru înlăturarea suzeranității Porții. Reîntors din Polonia, Ștefan a trebuit să facă față unei invazii otomane, un corp expediționar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Pasă, care aducea un pretendent la tron, pe Hronoda (Hroet, Hronet, Hroiot), devastând numeroase localități, inclusiv capitala
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
pe tânărul rege maghiar împreună cu curtea sa la Lipova, iar în 1542 la Alba Iulia, care a devenit ulterior capitala Principatului Transilvania. Transilvania împreună cu alte „părți” ("Partium") ale Regatului Ungariei, inclusiv Banatul, a format în 1541 un principat autonom sub suzeranitate turcească. Ferdinand nu a renunțat însă la unificarea Regatului Ungariei sub stăpânirea sa. În vara anului 1551, Timișoara a ajuns din nou pe mâna suveranului de Habsburg, în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
de la Berlin. Era clar, însă, pentru Marile Puteri că unirea dintre Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală este una permanentă, care nu va mai fi dizolvată. Republica Tămrăș și regiunea Kărgeali au reintrat în componența Imperiului Otoman. Provincia a rămas sub suzeranitate otomană până când Bulgaria a devenit "de jure" stat independent în 1908. 6 septembrie, Ziua Unirii, este sărbătoare națională în Bulgaria. Conform tratatului de la Berlin, Rumelia Orientală urma să rămână sub jurisdicția politică și militară a Imperiului Otoman, cu o semnificativă
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
perspectiva istorică pe termen lung, apariția statului independent grec a marcat unul dintre cele mai importante evenimente, care au dus în cele din urmă la disoluția Imperiului Otoman. Pentru prima oară în istoria Imperiului Otoman, un popor creștin aflat sub suzeranitatea otomană și-a cucerit independența, care a fost recunoscută de toate statele europene. Dacă, până în acel moment, numai națiunile numeroase, precum cea britanică, franceză sau germană, erau considerate demne să se bucure de dreptul la autodeterminare, revoluția grecilor a legitimat
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
provinciile Mâine și Anjou. Eleonora obținu divorțul și, după două luni, lua de bărbat, la 27 de ani, pe băiatul acesta de 19 ani, căruia îi aducea că zestre imensul ducat de Aquitainia, adică Limousin, Gasconia, Perigordul, cu drepturi de suzeranitate peste Auvergne și comitatul de Toulouse. Henric, care avea de la mama sa, Matilda, ducatul de Normandia și de la tatăl său, Mâine și Anjou, devenise mult mai puternic în Franța decât însuși regele Franței. Din 35 de ani de domnie, el
Henric al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300750_a_302079]
-
Cistercienii au locuit lângă oraș, care primise drepturi Magdeburg deși nu avea încă statut de oraș. La începutul anilor 1300, el a trecut de la episcopia Wrocławului la ducele Konrad I de Oels (Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei, Oborniki a trecut sub suzeranitatea Regatului Bohemiei, parte a Sfântului Imperiu Roman, în Evul Mediu târziu. Regiunea a fost moștenită de Monarhia Habsburgică a Austriei în 1526 și anexată de Regatul Prusiei în 1742 în timpul Războaielor Sileziene. Orașul a fost administrat în cadrul provinciei prusace a
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
împărăția lui Bermundo, ocupând Astorga. Până în martie 1033, el a fost rege de la Zamora la frontierele din Barcelona. Înainte de moartea sa, în 1035, Sanco a împărțit averea între fiii lui. Cel mare, Garcia, a moștenit regatul inclusiv țara Bascilor, precum și suzeranitatea asupra regatelor fraților săi. Gonzalo guverna Sobrarbe și Ribagorza. Lui Ferdinand i s-a dat Castilia și Ramiro, cel mai tânăr fiul însă nelegitim, i s-a oferit Aragonul. El a fost fiul cel mare și moștenitorul lui Sanco al
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
de recunoaștere pentru Garcia în Navara. În 1136, Alfonso a fost forțat să plătească omagiu pentru Zaragoza regelui Ramiro și să-l recunoască ca rege în Zaragoza. În 1137, Zaragoza a fost predată lui Raymond Berengar, deși Alfosno a păstrat suzeranitatea peste regiune. Domnia sa a fost plină de ciocniri cu Castilia și Aragon. El a fost un fondator monarhal și a făcut multe realizări arhitecturale. El este responsabil pentru aducerea Împărăției lui în orbita politică a Europei. A încercat să repare
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Poloniei, căreia domnii moldoveni i s-au subordonat prin tratate de vasalitate, de la Petru Mușat până la Ștefan cel Mare. Țara Românească în schimb a fost sub suveranitatea Ungariei; în timp ce Ungaria a încercat de câteva ori să aducă Moldova sub propria suzeranitate, Polonia a încercat să dispute Ungariei suzeranitatea Țării Românești o singură dată, în timpul lui Mircea cel Bătrân. Drept consecință a acestor circumstanțe, s-au format două state românești, fiecare cu dinastia sa conducătoare. În conștiința timpului s-a fixat concepția
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
subordonat prin tratate de vasalitate, de la Petru Mușat până la Ștefan cel Mare. Țara Românească în schimb a fost sub suveranitatea Ungariei; în timp ce Ungaria a încercat de câteva ori să aducă Moldova sub propria suzeranitate, Polonia a încercat să dispute Ungariei suzeranitatea Țării Românești o singură dată, în timpul lui Mircea cel Bătrân. Drept consecință a acestor circumstanțe, s-au format două state românești, fiecare cu dinastia sa conducătoare. În conștiința timpului s-a fixat concepția că țara, la fel ca și biserica
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state diferite au dispărut mai târziu, odată cu ascensiunea Imperiului Otoman asupra lor: rutele comerciale au fost năruite de cuceririle otomane, ambele țări au căzut sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar dinastiile s-au năruit și fiecare boier care se bucura de sprijinul boierilor putea ajunge în fruntea statului. Totuși, condițiile nu au fost favorabile unificării politice: dacă în apus autoritatea centrală se întărea, în zonă (Polonia, Ungaria
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
cei 15,000 oșteni ai lui Hadji Ghirai, iviți din pădure... Hadji Ghirai a asediat apoi centrul principal al genovezilor, colonia Caffa, (Feodosia de astăzi) și le-a impus acestora la 13 iulie 1434 un acord prin care îi recunoșteau suzeranitatea și acceptau să-i plătească o mare răscumpărare în schimbul ostaticilor și prizonierilor. Și totuși Hadji Ghirai încă nu era acceptat de toți șefii triburilor tătare locale și nu a putut să-și mențină multă vreme hegemonia în Crimeea , fiind nevoit
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
oferi protecție. Kogălniceanu a luat la cunoștință și și-a exprimat speranța că Franța îi va susține țară în momentul decisiv. Discursul său din 9 mai 1877 din fața Parlamentului a arătat că guvernul român consideră că țara a renunțat la suzeranitatea otomană. A doua zi, Parlamentul a votat declarația de independență, pe care principele Carol a acceptat-o. În anul care a urmat, Kogălniceanu a depus eforturi pentru a obtine recunoașterea independenței de către toate statele europene și a afirmat că politicile
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
și de William Henry Waddington, ministrul de externe al Franței. Presiuni suplimentare au venit și din partea lui Otto von Bismarck, cancelarul Imperiului German. Rezultatul a stârnit controverse în România, unde schimbul a fost considerat nedrept, unele voci cerând chiar acceptarea suzeranității otomane pentru a răsturna situația. În paralel, Rusia a cerut ca România să-i acorde drept nelimitat de trecere a armatelor prin Dobrogea de Nord, dar România și alte state europene s-au opus. La acel moment, în urma intervenției lui
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
III-lea a fost rege mai târziu. În 973, Cronica Melrose raportează că Kenneth împreună cu Mael Coluim I, regele Strathclyde, cu Maccus, regele mai multor insule, precum și cu alți regi din Țara Galilor și Norse, au venit la Chester să recunoască suzeranitatea regelui englez Edgar cel Pașnic. Se poate ca Edgar să-și fi reglementat atunci frontiera dintre ținuturile sudice ale regatului Alba și terenurile din nord ale regatului său englez. Cumbria era engleză, la frontiera de vest era Solway. În est
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
de umayyazi. În urma înfrângerii, Odo a fugit spre nord pentru a-l avertiza pe Charles Martel, majordom peste Neustria și Austrasia, de amenințare iminentă și de a face apel pentru asistență în combaterea avansului arab, care a primit în schimbul acceptării suzeranității france. Ducele, în vârstă de aproape 80 de ani, și-a reorganizat forțele sale împrăștiate, alăturându-le trupelor lui Charles Martel, care au luptat pe flancul franc stâng. Alianța i-a învins pe umayyazi în bătălia de la Tours în 732
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
lui Ioan și a Mariei și, în aprilie 1039, cei doi au fost alungați, iar duce a devenit principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Guaimar l-a numit pe Manșo să activeze că duce din 1040 sau 1043, sub suzeranitatea salernitanilor. La rândul său, Manșo și.a botezat fiul cu numele lui Guaimar și l-a numit co-duce în 1047. În 1052, amalfitanii, deși aveau afecțiune pentru Manșo, s-au revoltat totuși din cauza taxelor ridicate percepute de cei din Salerno
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
consolidat suficient Jianzhoul, astfel încât să fie în măsură să se proclame Khan (Lider/Conducător) al Marelui Jin cu referire la dinastia precedentă Jin (1115-1234) jurchenă. Doi ani mai tarziu, Nurhaci proclama Cele Șapte Plângeri, si in mod deschis renunța la suzeranitatea față de Dinastia Ming, în scopul de a finaliza unificarea acestor triburi Jurchen, inca aliate cu împăratul Ming. După o serie de lupte victorioase, el a mutat capitala de la Hetu Ăla la orașele capturate ale dinastiei Ming în Provincia Peninsula Liaodong
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
și Țării Românești, ce aveau să lupte contra Imperiului Otoman, care a cucerit Constantinopolul în 1453. Până în 1541, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria au devenit provincii turcești. Moldova, Țara Românească și Transilvania au rămas autonome, dar sub suzeranitate otomană. Cucerirea ungară a Transilvaniei a început spre mijlocul secolului X, fiind încheiată în secolul XII. Un aport important în procesul ocupării Transilvaniei l-au avut secuii. În secolul XII, Transilvania se incearca organizarea unui Principat (in 1111 este atestat
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
de pus în practică și mai ales că ar fi atras asupra sa atenția francilor, Arechis a optat în continuare pentru titlul de "princeps". În 787, în urma asedierii Salerno de către Carol cel Mare, el a fost nevoit să se supună suzeranității france. În acea vreme, Benevento era proclamat de către un cronicar ca "Ticinum geminum", în sensul de "a doua Pavia". Arechis a extins vechiul oraș roman, înălțând noi ziduri înconjurătoare în partea sud-vestică a cetății, unde Arechis a distrus vechile construcții
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Henric al II-lea a cucerit atât Capua cât și Benevento, însă a revenit în Germania după eșecul din fața orașului Troia din regiunea Foggia. Tot în această perioadă, normanzii au sosit în sudul Italiei, iar Benevento, recunosc ca fiind sub suzeranitatea papală, era un aliat variabil. Ducele beneventin avea destul prestigiu pentru a-l trimite pe fiul său, Atenulf, să participe la răscoala normando-longobardă din Apulia în postura de comandant militar, însă Atenulf i-a abandonat pe normanzi, iar Benevento și-
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Evul Mediu Dezvoltat, după apariția țărilor române medievale, Basarabia era denumirea românească a regiunii cunoscută de Turci ca Bugeac). În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să plătească tribut la Poarta Otomană fără însă să-și piardă suzeranitatea. Devenit în vremea domniei Ecaterinei a II-a, vecin răsăritean al Moldovei, Imperiul Rus anexează (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic aflate atunci în vigoare) prin Pacea de la București din 1812, teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918 și adoptarea unei noi constituții în 1923. Deci în decursul a mai puțin de un secol (1848-1947) de la Revoluția de la 1848, teritoriile locuite de români au trecut de sub suzeranitatea imperiilor înconjurătoare sub jurisdicția unui stat național românesc, care la rândul său a fost condus de mai multe regimuri politice. Statul român a avut, în consecință, mai multe denumiri. Prima denumire a noului stat ce urma să se formeze prin
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]