593 matches
-
privirea cu tot ce mi se arăta. Drumul se ținea scai de-a lungul apei ,dar mie tocmai asta îmi plăcea. Undeva în stânga, clădiri destul de scunde stăteau îngrămădite într-o localitate cu vegetație luxuriantă.. - Brisbane ! îmi explică observându-mi privirea tâmpă de om ce nu știa dacă trăiește în realitate sau nu-i decât un vis frumos. I-am apucat mâna să-mi simtă bucuria și mi-a răspuns cu un sărut. Ne depărtăm de golf și după un sfert de
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
un piedestal profesional aflat în fundul văgăunei. N-au făcut niciodată ce ai făcut tu, dar asta nu-i împiedică pe alde Neica-Nimeni, mai ales dacă este un așa-zis ’’berbant’’ și ’’patronul’’ l-a înconjurat de amantele lui cu fețe tâmpe, să pară stăpânul Universului, deși mâine are toate șansele să-și găsească bocceluța la ușă, căci tâmpiți sunt pe toate drumurile și se cuvin înlocuiți cu alții așișderea. Îmi permit să vorbesc cu detașare despre subiect, pentru că zilele trecute am
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp... Referință Bibliografică: Se scutură îngeri de ploi... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773, Anul V, 08 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374875_a_376204]
-
lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
fel de revistă-i asta, doamnă?!” Răspuns-am eu, la fel de mirată: „Este o revistă literară, destul de cunoscută și care apare de mult timp!” Mi s-a răspuns cu aceeași privire a unui om ce are în față o ciudățenie, puțin „tâmp” și „sictirit”: „N-am avut și n-om avea așa ceva, ... da, nici nu cred că s-ar vinde! Nu m-a mai întrebat nimeni pân-acu... Noi vindem...” și a început să-mi înșiruie o listă întreagă de titluri de
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
cu afacerile! Tot pe la televiziuni, ziare, reviste...că s-a ajuns... Acum are și o trupă de secretare- crăciunițe, care se fâțâie pe sticlele televizoarelor oferind copiilor daruri de la diferite firme. Au picioare lungi, fuste ultrascurte și buric îmbelciugat. Zâmbesc tâmp, fâțâindu-se, spre deliciul tăticilor și furia mămicilor. Iar sacralitatea lui moș Crăciun... tradiția...obiceiurile... Care sacralitate?! Să fim serioși, domnilor! Afacerile sunt afaceri! Moș Crăciun nu se încurcă cu mofturi spirituale! Dacă le vreți, vi le dă Moșul și
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
spune-mi că sunt din ce-n ce mai aproape. Plimbă-mă des în păduri negre, coapte Și-nvață-mă din toate măcar una din arte. Scuipă-mi în sân un venin cât de pur Să-mi dea un an tâmp de chin și amor, Iubește-mă viu, cât încă mă mișc, În curând sunt plecat, sau și mai rău, trist... Și stau și mă-ntreb și mă-ntreb de ce oare N-am pe cine-altcineva să-ntreb în continuare. Păi de ce
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
Cam jumătate, deci se impuneau deja unele măsuri de raționalizare. Ajuns acasă la simpatica văduvă, bine stârnită de rachiu dar și de curiozitate, se lăsă în voia ei. Iar priceputa femeie avu parte, în afară de figura complet năucă și de zâmbetul tâmp al lui Costel și de mari surprize, ceea ce trebuie să recunoaștem, era cam de mirare pentru ea, la câtă experiență avea. Deci Costel funcționă ireproșabil și neobosit, organele sale interne nu scoaseră nici un zgomot precum că ar fi suprasolicitate iar
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
destinele personajelor care suntem cei mai mulți dintre noi.. Pe o altă cale rulantă, autostrada, se întâlnesc și se ciocnesc marile spirite, destine și idei, în timp ce pe bordură marșează, se scurtcicuitează sau se petrec valeții proscriși și confuzi ai clipelor ratate, ideilor tâmpe. Aici, rar câte-o idee mai potențează banalul, pana searbădă lâncezește și stăruie în absență, prezența reflecției profunde și așezate este înlocuită de chilipirul pripelii, de presiunea zvonului contravențional sau adulterin, de teroarea posibilei abjecții, de altercația circumscrisă radio-șanțului. La
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
au ajuns să fie călcați în picioare, ironizați, batjocoriți și marginalizați de ea și de cei din jur. Ei bine, în astfel de cazuri, se întâmplă cel mai adesea ca, dintr-o refulare lăuntrică, bărbatul respins să dorească o răzbunare tâmpă asupra noii persoane cunoscute, să se comporte cu respectiva total opus față de comportamentul cu „anterioara”, lucru cel puțin de neînțeles pentru cunoscuți, cât mai ales pentru subiectul recent adus în ecuație - noua consoartă. De parcă ar avea ea vreo vină că
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Fuga de Bach / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
francez sadea! - Asta nu mă scutește să fiu sincer! Franța nu mai este azi ceea ce a fost altădată, cât a fost sau dacă, într-adevăr, a fost! Trebuie să ieșim ( hotărât! ) din cărți, din filme, din starea aceasta de autoadmirație tâmpă și să încercăm să fim noi înșine! - E prea târziu, domnule Coulbert! - Niciodată nu e prea târziu să te schimbi! Până la urmă nu vorbim decât despre mentalitate, nu mă gândesc să dărâmăm totul ori să ne ardem operele de artă
DRUMUL APELOR, 42 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376330_a_377659]
-
02 august 2014 Toate Articolele Autorului Când zaruri aruncate, azi mai decid o soartă, Amarul încrustat în rama de la geam Așteaptă mângâierea clipelor deșarte, Un ram cu frunză verde...acoperă un ram. Prin clopotul furtunii, se zbate amintirea, Între reprize tâmpe, se mai divid trăiri, Mi se dilată ochiul, aș vrea văd iubirea, Î nvejmăntată toată în crini și trandafiri. Doar ropotul de ploaie, îmi răscolește teama, Avarul ia în sac, un lujer plin de flori Mă pizmuiesc vrășmașii și strâmtă
ZARURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376499_a_377828]
-
ales că, între timp, răsărise și soarele, care risipea în atmosferă, belșug de bucurie și optimism. Se crease un mediu prielnic realizării celor mai îndrăznețe proiecte. --O să avem o zi frumoasă, domnu’ Marinescu. --Zamfirescu, mormăi ofensat domnul Dan, că tâmpul de șofer nu-i reținuse numele. --Scuzați, domnu’...se zăpăci Trache, nemulțumit că o dăduse-n bară chiar de la prima încercare. --Zamfirescu! Stai cam prost cu ținerea de minte, domnu’... --Mototolea. Dumitrache Mototolea, spuse satisfăcut Trache, că scorul era acum
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
-mi place, domnu’ Trache, sau...Trică Mototol! --Vă rog, domnu’ Alexandrescu, sunt și eu patron ca și dumneavoastră, mă rog, patron de taxi. Noi patronii trebuie să ne acordăm puțin respect, că noi ducem țara pe umeri. Zamfirescu zâmbi ironic: tâmp, tâmp, dar pricepe esențialul. --Ai dreptate, domnu’... --Mototolea, se grăbi Trache. --Așa e, noi ducem greul acestei țări mizerabile, cu atâtea căpușe care ne-au cocoșat cu taxele lor. --Ne-au sleit, domnule, ne-au sleit și tot ele se plâng
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
place, domnu’ Trache, sau...Trică Mototol! --Vă rog, domnu’ Alexandrescu, sunt și eu patron ca și dumneavoastră, mă rog, patron de taxi. Noi patronii trebuie să ne acordăm puțin respect, că noi ducem țara pe umeri. Zamfirescu zâmbi ironic: tâmp, tâmp, dar pricepe esențialul. --Ai dreptate, domnu’... --Mototolea, se grăbi Trache. --Așa e, noi ducem greul acestei țări mizerabile, cu atâtea căpușe care ne-au cocoșat cu taxele lor. --Ne-au sleit, domnule, ne-au sleit și tot ele se plâng că
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
citesc și prima poezie situată la borna 5 a volumului și care păstrează... ’’ritmul, iambul săltărețelor dactile’’ în „Adunarea gunoaielor’’. Cetiți ici’șa: „Marțafoi bolnavi de lene/ scăpătați din pinioane/ și săriți din balamale/ zic măscări contemporane...//fameni fără frontiere,/ tâmpi, tălămbi, caricaturi!”. Sunt convins că poetul s-a referit chiar la nesimțiții mâncători și scuipători de flegme și coji de semințe; eu am făcut translația către cei care ne conduc, adică „fac figuri,/ stau pe scară (a puterii n.m.) și
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
parcă îți vine să te arăți lumii așa cum ești, răvășită, cu urmele nedormirii sub ochi, ținând în brațe perna ce poartă încă, însemnele unei alte nopții plânse. Poate că așa lumea va înțelege tot și nu-ți va mai zâmbi tâmp, când îngândurată vei trece pe lângă ea, iar tu din complezență trebuie să-ți afișezi masca pe care ți-o pui zi de zi, pentru a nu-ți fi dezvăluit sufletul, și-atunci le răspunzi și tu cu același zâmbet tâmp
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
tâmp, când îngândurată vei trece pe lângă ea, iar tu din complezență trebuie să-ți afișezi masca pe care ți-o pui zi de zi, pentru a nu-ți fi dezvăluit sufletul, și-atunci le răspunzi și tu cu același zâmbet tâmp. Le cunoașteți? Ați fost în acele dimineți? Și atunci, de ce să ne urăm mereu și mereu “o zi frumoasă! ” , când nu știm nimic despre dimineața celui din fața noastră? Nu ar fi mai bine să ne interesăm dacă i-a fost
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
gâfâiturile sacadate: Lasă! Adu măsuța cu telefonul lângă pat... Așa...Formează numărul lui unchiu-tău...uită-te în caiet...acolo...Apasă pe aceleași cifre de pe telefon...Așa, taică! Ah! Nu așa, mă! Fii atent... Moș Ion se chinui mult până ce chipul tâmp al Paliului se lumină: Aha, am înceleș! Mamăă!..Șă veji ce de telefoane am șă dau! Și doar îi mai explicase, dar tăntălăul nu reținuse. Acum era hotărât să înroșească firul telefonului. Cu cine începem, tataie? Ți-am zis...la
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
lovitură de ciocan care grăbi sufletul lui moș Ion să se gătească de plecare. Gâjâiturile se transformară în hârâituri și horcăieli. Cu receptorul pe piept, moș Ion dădea din mâini ca un înecat. Ionică se uita la el ca un tâmp. Ce, bă, ai început să mori? Rânji: Hai, că începe șpectacolu´! Dar horcăielile și zbuciumul lui moș Ion îl speriară.. Trase receptorul de fir și-l puse-n furcă. Se retrase un pas. Privea îngrozit chinul lui moș Ion și
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
fusese atacată de câini, nu era nimeni alta decât cea care trecuse pe lângă el cu prietena sa și spusese că îi poartă ghinion pentru că-i ieșise în cale. Nu putu să-i spună absolut nimic în primul moment, privind-o tâmp. Aceasta, fiind speriată, părea că uitase întâlnirea cu el din timpul zilei și începu să-i mulțumească: - Mersi băiatule, mersi mult. Dacă nu erai tu, mă mâncau câinii ăștia. - Pen ... pentru puțin, doamnă. Aveți grijă altădată, doamnă. - Doamneee! Da’ ce
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat. Egalul mîinii salutînd. În fapt, nesalutînd pe nimeni. Egalul celui și mai tîmp silnic al consoartei întru dictatură. Rîsul monștrilor. Față autentică a avut doar în momentul anunțării pierderii alegerilor, noaptea, în '96. Perplexitatea cotropise totul: ochi, nas, gură, frunte. Nu putea pricepe ce se-ntîmplase. El, "președintele permanent". Treptat, și-a revenit. Rîsul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]