563 matches
-
ploile, puhoaiele și toate diluviile saturniene care stimulează plăcerea-mi pentru expresivitățile... mișcătoare. Sînt tare mulțumit de viața mea atunci cînd citesc mult! Există o plăcere aproape bolnavă în mine (în noi) de a citi. Curios pînă la a fi tîmpit am fost mereu. De-aș fi avut și o memorie ieșită din țîțîni! Dar, la ce mi-ar fi folosit!? Poeții nu e bine să aibă o memorie strașnică. Le ajunge magia cuvîntului. Deci, ziceam, azi am citit mult. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
secretar cu organizatoricul, a doua funcție pe regiune, după Primul Secretar. Asta însemna că deasupra lui mai era unul, în fața căruia el era obligat să-și plece capul. Ceea ce îl deranja cumplit, cum te deranjează un țânțar ce ar bâzâi tâmpește când vrei să te culci. Și cum să nu-l deranjeze: el să facă frumos în fața unui căcănar! Ca și când s-ar pregăti să pornească în viteză cu mașina într-o mare cursă și deodată, în mijlocul drumului, ar răsări un pom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vasile să mănânc cireșe. Are buzunarele pline de cireșe dolofane. Cred că au și viermi, dar Vasile nu dă nici o importanță părerii mele și le înghite lacom, cu tot cu sâmburi. La cât suntem de amici îmi vine să-i spun "ești tâmpit", dar mă abțin dintr-o politețe elementară. Dar acest gen de politețe elementară mă împiedică să fiu eu, să mă realizez, din cauza acestui artificiu de educație supărările se răsfrâng asupra mea. Sunt laș chiar față de obiecte, spunându-mi, cu ipocrizie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care menționa volumul, pe copertă am desenat un fel de tatuaj cu o inimă și o săgeată; am îndreptat deci situația. Și, pentru a înfrumuseța darul, după o chibzuință îndelungată (nu eram poet), am înjghebat o strofa, ceva atât de tâmpit încât mi-a rămas în minte: "într-o zi, departe, când vei fi bătrână, ia această carte, în frumoasa-ți mână". Am trimis darurile printr-un elev, un copil care era de încredere. Le-a dat în mână fetelor, fiecăreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-au umflat tălpile din nou... Iarăși dezlegat, alungat prin celulă, și iarăși legat și bătut de circa 6-7 ori, nu pot preciza... Destul că m-au torturat astfel până după miezul nopții. La terminarea bătăii, s-au repetat întrebările tâmpite din ziua de mai înainte, la care n-am răspuns decât „Nu”. Am uitat să amintesc, că pe când eram plimbat prin cameră, la un moment dat am fost prins cu barba în ușă (aveam atunci barbă mare, de circa 15
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în prima zi de facultate, după ce terminase răm împreună o armată înfiorător de grea, primul lucru pe care l-am făcut, colegii mei și cu mine, a fost să ne așezăm
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Unii chiar au coborît din autocar și au venit la noi. Rîdeau și ne spuneau tot felul de chestii, pe care, desigur, nu le înțelegeam. Noi le zîmbeam și, ca să ne distrăm, le ziceam, cu voce mieroasă, „ești prost“, „ești tîmpit“ și altele de felul acesta. Bulgarii dădeau din cap că „da“ și mureau de plăcere ! Ca să arate cît îi sîntem de dragi, un bulgar a scos un flacon cît o fiolă din buzunar, l-a destupat și l-a întins
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie (Moruzi îi aștepta pe la bariera Tâmpești). I-a ținut acolo la Hoișie și dimineața cordoane de soldați au izolat pe munteni în partea de nord a orașului și pe Moruzi cu cei 700 ai lui de partea cealaltă, cu steagurile lor, cu muzica lor militară. Izbutește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îndrăzneață, cu un talent mai puternic, cu o inteligență mai ascuțită, cu o cultură mai solidă, care n-o au. Robotesc în medii neprielnice, se sfărîmă pentru o bucată de pîine neagră (în timp ce a mea e intermediară spre albă), se tîmpesc de oboseală. Cînd mă gîndesc la ei încetez să mai fiu nemulțumit. Nu numai că mi-e de ajuns ceea ce am, dar mă și înfior la ideea de a nu avea nici atît. * Cînd e vorba de schimbările din conducerea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vezi idolii trecând pe lângă valoare, și încă și mai puțin pe scriitorul cu pana vrăjită, acest pasaj din Călătorie în Orient sfârșește prin a mă liniști. El îmi confirmă toate temerile: 1) un tip interesant poate spune uneori și lucruri tâmpite; 2) să n-ai niciodată încredere în spoiala politică: ea ascunde culoarea; și 3) poate exista câte un pai până și în ochiul absolut care era al lui Flaubert (așa cum se vorbește de ureche absolută). Miopul sau cel incapabil să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
una. În fața mea tremura o lumină neplăcută. Am deschis ochii. Până atunci nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei mare fâlfâia înaintea ochilor mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai găsit să dormi? Hai, ridică-te de jos! țipă fata. — Adică? Am aprins lanterna și am luminat în jurul meu. Stăteam pe pământ, rezemat de perete. Adormisem fără să vreau. Și pământul, și peretele musteau de umezeală. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o montează la loc și mașina pornește frumos, silențios. Foarte bucuros, i se adresează celui pe gard: „de unde ai știut d-ta că aici era beteșugul, că doar ești aici la nebuni”. „Da, domnule, sunt chiar nebun, dar nu sunt tâmpit, și de nebunie am să mă vindec, dar dumneavoastră e bine să mai învățați și meserie!” Cât mă privește, mie mi-au adus multe bucurii scrisorile primite din țară și străinătate, și mi-au dat multă mângâiere. Au venit și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
glumele unui străin. Dar ce simpatic e străinul ăsta. Nici nu-ți trece prin cap că străinul deja și-a propus să te plimbe prin toate reliefurile anatomiei lui masculine. Dar străinul încă nu-ți spune asta. Doar nu-i tâmpit. E un străin dibaci și răbdător. Mm. Ia uite ce obraznic e. Îți cere numărul de telefon. Și tu i-l dai zâmbind, fără ca măcar să clipești. Apoi trece un timp. Destul de lung. O lună. Poate mai mult. Străinul a dispărut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și dup-aia schimbă macazu și ne ridică un pic în picioare. Măcar arată ca lumea? Mm. Zici tu. Auzi, mă, da’ unde-ai văzut-o. Și ți-a plăcut ție? Pă bune? Bă, io cred că tu te-ai tâmpit de tot, mă. Ceva scamatorii știe să facă? Adică. Adică nu știu, frate. Să cânte-n pielea goală sau știu io. Să dea dân buric, n-am idee. Ce, măă? Vine cu chitarist? Și cu toboșar? Bă, tu ești în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bine, Însă Îmi pare rău că nu am avut și rama care era tare frumoasă, a rămas În sat la un gospodar de unde am căpătat numai tabloul. Nu știu de cine este pictat, deasemenea nici unde sunt Îngropați; poate la Tâmpești sau În satul Petia. Am avut și tabloul lui Cichirdic Însă nu l-am mai găsit după evacuare. Cichirdic era refugiat politic din Serbia. Nastasia Cichirdic avea În dosul caselor din str. Sucevei vreo 20-30 ha teren care se numea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Giulești, ca să-l vedem pe Năică Manea. Făcea gogoși cu gem, mă lăsa cu televizorul deschis, iar ea se ducea cu tata în camera de la stradă. Mai bine ți-o dădea tac-tu și ție, ca să te nvețe meserie. Ești tâmpit, aia era o doamnă, da` se amorezase de babacul după ce pricepuse madama că are talent la condus. El mi-a zis așa, că dădea ochii peste cap când vedea cum bagă în viteză, o apucau amețelile. Numa-n scumpeturi era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe sub fuste și să le inviți la o plimbare pe plajă, atunci când fierbe soarele înainte de a se duce la fund? Șampania în cadă îți mai trezește vreo amintire sau ai rămas cu mocirla vieții și cu putoarea ei? Aș fi tâmpit să spun că nu vreau. Vreau. Șort, șlapi, cămăși înflorate, bere la gheață, card în borsetă, ceas de aur. Dar nu vreau ca drumul spre Cuba să treacă prin pușcărie, cu o haltă de vreo zece-cinșpe ani, poate chiar mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
camera mea, închizând ușa încet, deși îmi vine s-o trântesc cât colo. Mă duc la fereastră și rămân mult timp cu fruntea lipită de ea. îmi face bine că e rece, încă mă mai doare capul de la lovitura aia tâmpită de aseară. Poate dacă stau așa, cu fruntea lipită de geam, îmi trece nu numai durerea de cap, dar și coșul ăla nenorocit de pe frunte! Zăresc un fulg plutind în aer, străluminând rotund și liber, și îmi concentrez privirea asupra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lanț, care țin de orgoliul meu de a mi dovedi morțiș că mă pot trans forma dintr-o persoană interesantă într-un personaj exemplar, chiar dacă a dispărut Clara. Ce idioțenie, ce fixație cretină să mă duelez cu marea! M-a tâmpit singurătatea! Sunt un jalnic Don Quijote, care acum câteva luni voia să se dueleze cu o stân că, iar acum își dorește să se dueleze cu marea! Un Don Quijote ridicol, cu veleități de Don Juan, care nu mai ține min te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în poalele ei. Astfel, în atitudinea această, ea-și întinse brațele pe clape și-ncepu să bată clapele cu o vioiciune melancolică; era un valț turbat, înamorat și trist, a unuia din maeștrii germani, ce mă amețea, {EminescuOpVII 196} mă tâmpea și mai mult. N-auzeam note și armonie ci numai un vuiet melancolic și voluptos, care se pierdea încet, încet. Îmi ridicam capul, priveam cu atâta amor în fața ei roșită de căldură și strînsoa-ea brațelor mele, simțurile mele erau îmbatate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știu, câte o oră-ntreagă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt - roșu părea că pirotește și mă-nvîrtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului. Eram tâmpit, absurd, idiot. Astfel stam adese înmormîntat în iarba mirositoare, albaștri și mici fluturi de vară roiau prin flori, un soare cald îmi ardea drept în creștet, totul era frumos cum îs frumoase zilele de var... eu singur numai nu cugetam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de cugetare și simțire care-mi obosea capul, astfel încît simțeam că mi-e somn înainte de toate. Naturile cele tari dorm mult înainte de o catastrofă - eu cred că ele dorm mult și adânc și după o catastrofă, căci nimic nu tâmpește și nu face nesimțitor pe un om decât astfel de spectacole teribile. Ajuns în culmea unui deal, prin care stanele de piatră sta risipite asemenea oilor albe, dorminde cu argintia lor lână în lumina albă a lunei, eu mă coborâi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era sântă, ca să zic așa - se cunoștea că-n inimă se stinsăse orce lumesc. - Cum vezi, zisei eu întunecat, strîngîndu-i mâna cu putere într-a mea! Cum vezi. - Nu te mai credeam capabil de - a-ți iubi poporul, așa te tâmpise amorul pentru o femeie nedemnă de tine, zise el înfășurînd picioarele în obiele albe de lână și trăgând peste ele opinca cea roșcată de piele de vițel. - A nu-mi iubi poporul, zisei eu c-un zâmbet amar, poate că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de piatră se-ntoarse ca-ntr-o țâțână... el țușni iute cu lumânarea pin crăpă tura deschisă și se trezi, cu lumînarea-n mână, asupra unei scări ce ducea în jos... El întoarse păretele la loc... și coborî scările ce sunau tâmpit sub pași... un aer bolnav îi îngreuia pieptul... Ajunse în o suterană mare... De jur împrejur erau boltiri în muri în care erau statue de piatră... chipuri de cavaleri îmbrăcați în fier... ce se uitau cu ochii lor răci de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]