807 matches
-
o adevărată „comoară”. Îndrăgind nespus atât răsăritul cât și apusul cu minunata-i paletă coloristică, „într-o vară de poveste” se lasă sedusă de visul în care are „marea la picioare” și calcă „valul liniștit” și ascultă „dorul cum se tânguie” sperând că de undeva din „brațele cerului” va coborî iubirea mult visată. Este prezent în versuri sentimentul iubirii și al tânjirii după găsirea și contopirea sufletelor pereche - sentiment asociat cu cel al neliniștii, al dezamăgirii...Stingerea acestui sentiment tulbură sufletul
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
o piardă și să decadă la starea obișnuită. Trăirea superioară este intensă, fecundă („Căzut sub stea în raze de uitare/ absorb magia clipei efemere”), dar ființa nu poate menține permanent această stare („renunț chiar și la ultimul cuvânt./ S-a tânguit odată sufletul hoinar”). Nu-i rămâne decât să o fixeze în formă poetică, pentru a nu bea din „lacul uitării” și pentru a avea ulterior un suport de anamneză. Tocmai de aceea pare uneori a se afla în dilemă, dacă
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului femeia este un fluier la care bărbații își cântă toate ofurile serile prea pline de dor diminețile prea pline de dragoste. femeia este un fluier răsunând când vesel, când tânguit ea-și cântă așteptările își plânge neiubirile uneori se revarsă în note tumultuoase care îmbrățișează. femeia este un fluier uneori ea rămâne neatinsă de gura bărbatului degetele lui nu o mângâie răsuflarea lui îi este străină o astfel de femeie
FEMEIA ESTE UN FLUIER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359561_a_360890]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
să viseze. pe suflete arse trec funii flămânde.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de Noi! iubite, crezi că ei ne aud? Referință Bibliografică: Iubite, auzi cum se tânguie pământenii? / Clarissa Emanuela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MESAGERUL ÎNGERILOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În fiecare dimineață râul aducea la mal un tânăr înecat Clopotele Bisericii tânguindu-se cu jale până când primarul a dat ordin să fie scoase din cetate Ciocârliile nu se așezau niciodată pe ramurile copacilor uscați Orașul vechi se surpase din cauza prea multor galerii de cârtițe Fiecare umbră împrumută ceva din vanitatea stăpânului umbra
MESAGERUL ÎNGERILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360463_a_361792]
-
hotărâtă, Regina Maria nu a participat numai la viața culturală a țării ci i-a atins și rănile, i-a șters șiroaiele de sânge, i-a străbătut tranșeele fronturilor, i-a îngrijit și îmbărbătat soldații zdrobiți de schije, i-a tânguit morții, i-a presărat jerbe sub cruci, i-a ajutat săracii doborâți în prăpastia mizeriei, făcând acte de binefacere. Războiul a fost întâia crudă mâhnire a Reginei Maria. A participat activ pe front, printre ostașii de pe câmpurile de luptă, care
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
lui Eliade șI Mihai Viteazu, Eminescu fu elogiat de fostul său prieten, Dimitrie August Laurian, care venise între timp și de studentul botoșenean, Calmuschi. Profund mișcat, Calmuschi se adresa direct poetului cu un discurs lung cu o voce care se tânguia, amintind de toate suferințele poetului. După frumoasa lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârni un murmur de admirație în toată mulțimea. Calmuschi vorbise întradevăr ca un mare orator! De a Universitate, carul mortuar, a luat-o
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
fața, Cum se scaldă floarea în parfum, Nu mai sună ceasul dimineața, Scoală-te degrabă și la drum! Am fost o viață întreagă navetist, Vine oare, nu vine mașina? Cineva îmi spune că sunt trist Și-n ochii mei se tânguie lumina... Dar nu-i adevărat nimic, în toate Mi-e martor Poezia și-i de-ajuns, Izvoarele îmi sunt nestâmpărate Și taina lor își caută răspuns. Tot limpede le va rămâne glasul, Cum limpede e vinul din podrum, Dar nu
NU MAI SUNĂ CEASUL DIMINEAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360595_a_361924]
-
I. IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
I. IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumină ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
viseze. pe suflete arse trec funii flamande.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de Noi! iubite, crezi că ei ne aud? Citește mai mult iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri,la colțuri de viață încercănate-n albastru?povară dimineților goalele apleacă tâmplele în albii secategene de plumb pun gratii vederii îngustelumina ia urma pașilor îngropați în stâncă.și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
S-a așezat pe marginea patului; și-a acoperit fața cu mâinile și începu să plângă. - Diana, ce se întâmplă cu tine? Te-am lăsat fericită, alături de Lucas. - Cum este cu putință să mi se întâmple una ca asta? se tângui ea. - Dar ce s-a întâmplat? De ce plângi? - Lucas este căsătorit! Doamne, și ce impresie frumoasă mi-a făcut! Acum o să cred că toți bărbații care artă bine și care îmi fac curte, sunt însurați! Poți să mai ai încredere
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
în mâini și s‑a întors spre băieți, îndreptându‑și spatele voinic. S‑a uitat lung la ei. Gabriel săpa cu spor, înaintând vitejește cu prășitul pe două rânduri odată. Gavrilă se lăsase pe vine și se prefăcea că plânge, tânguindu‑se fără cuvinte în timp ce privea furiș să vadă ce va face taică‑său. Acesta i‑a mai privit vreme de câteva secunde și a strigat la ei: - Ia veniți amândoi la mine! Hai, fuga! nu se aude? A strigat el
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În spicele-nnoptării se tânguie culoarea, Iar zarea gârbovită își mistuie savoarea. Se spulberă tăcerea peste uitate plângeri Și-n genele durerii e zbatere de îngeri. CURGE-N FIBRE RĂSĂRITUL De ce plângi când azuriul îți zâmbește pe-ndelete, Iar tentații nelipsite sunt topite-n zări discrete
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină, ispășit în praf și sudoare. Nici prin gând nu-i trecea s-abandoneze. În vale, clopotele satului tânguiau mereu - sumbru. Printre dealuri, moartea-și pierduse rostul. Devenise o petrecere banală. N-o mai detesta, pur și simplu o ignora. Ca și Primăvara, nici el n-avea timp de ea. Căruțele scârțâiau dureros pe drum. Toți se grăbeau spre
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
George Vladutescu, supranumit datorită vârstei și „cel bătrân“, si subsemnatul, boboc. O jumatate de oră fusese îndeajuns ca să ne cunoaștem, eram doar olteni. Era oră 12 fix și încă nu puteam adormi. Deodată, „părintele“, neavând ce face, începu să se tânguie: „Noi nu dormim, fraților, și mâine avem olimpiada!“ Toți știam că olimpiada se va ține vineri, sau aproape toți, căci la auzul acestor cuvinte, Călin, ce părea că moțăie profund sări că ars din pat: „Mâine e? Și eu care
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
candelă pâlpâie pe masă. O bătaie scurtă în geam m-a făcut să tresar. O ramură chinuită de furtună a izbit în sticlă. Se așterne întunericul, frigul pătrunde nemilos. Tu nu ești! Lumini și umbre se joacă pe pereți. Saxofonul tânguie un cântec de dor, ritmurile inundă insinuant încăperea. Prin ce dimensiuni călătorești suflet cald de copil chinuit? Ce minuni sau povești pline de sunete magice ne vei aduce din tărâmurile vrăjite, știute doar de tine și îngeri? Îți este mai
UNDE EŞTI? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340753_a_342082]
-
în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerul Ceară peste gând - petale, Tainele din tot misterul. Tremurând, catre plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășita din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - reduta, Peste umeri
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
ta exprimând atâta spaimă? Ce s-a întâmplat? - Frate Noam, sunt un om ruinat... Am pierdut tot !! - Cum așa? Nu-mi vine să cred !! - Nici mie, doar că acum am realizat : eu și familia mea suntem în mare primejdie, se tânguia Dagan. - Dar, spune-mi odată, ce s-a întâmplat?! zise Noam foarte contrariat de înfățișarea prietenului său. - Vai, vai! Ce mă fac? Pirații mi-au atacat corabia de pe Marea Roșie, mi-au furat-o, cu toate bogățiile încărcate în ea, cu
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
prietenului său. - Vai, vai! Ce mă fac? Pirații mi-au atacat corabia de pe Marea Roșie, mi-au furat-o, cu toate bogățiile încărcate în ea, cu mirodenii, cu oameni, cu tot! Vai! Ce nenorocire pe capul meu! Ce mă fac?! se tânguia Dagan fără contenire. - Dar, spune-mi odată, cum a fost posibil așa ceva? Unde erau oamenii tăi înarmați de pe corabie? - Oamenii mei? Poți să te pui cu pirații? Ei cu asta se ocupă! Au atacat corabia cam lângă țărmul Yemenului, iar
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > O TOAMNĂ-A EVADAT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mai plouă gândul frunzei în palma toamnei reci Un strop de îndoială-n coroana ce-o alungă; Se tânguie copacul, semințele-i sunt seci Și-un singur amănunt mai zăbovește-n dungă. Se-adună laolaltă zburlite crengi golașe: (Au mare adunare, la sediul lor central) Și-au apretat în grabă, cămăși și gulerașe Și ce alarmă falsă și ce
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
de altfel, întreaga operă: „O cruce singură urcă dealul,/ din când în când odihnindu-se,/ nimeni în jur,/ singurătatea doar,/ cu apă și văzduh botezată,/ în urma ei vine/ cu o ramură de izmă în mână;// din norii cerului/ coboară rugăciunea tânguindu-se,/ cu mielul în brațe;// prin iarba cuprinsă de friguri,/ omul pășește rar/ după paharul/ înaintea lui îndepărtându-se”. O poezie de originală senzualitate, profundă, interesantă, incitantă, cu o imagistică suprarealistă, surprinzătoare, fermecătoare, trimițându-ne mai mereu la taifas cu
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.” Matei 2,16 26 Decembrie 2011 Un Prunc plângând la pieptul Maicii Sale Și umbrele se tânguie pe văi, Din Rama se aude glas de jale- “Rahela, unde sunt copiii tăi?” Copiii de doi ani și mai în jos, Precum a fost porunca cea bolnavă, În fiecare e-un Iisus Hristos Ucis atunci și înălțat în slavă
UN PRUNC PLÂNGÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341477_a_342806]