509 matches
-
cântecelor” de tinerețe. Scrise sub influența literaturii anacreontice și a curentului arcadic, idilele pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având o imagistică bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de lume, de „alăută”. Nu lipsesc tânguirile la modă, suferințele afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele] ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I. Odobescu, București, 1878, 553-581; ed. îngr. și
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
din lume, o! geniu nalt și mare, Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! Te plânge Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i sburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț național! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în zadar o rogi: "Consacră-mi Creștetul cu-ale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am pornit o rugăminte impetuoasă, în care puneam ultima mea speranță de a-i destinde indiferența și, în fața tânguirilor mele, a adăugat: "Dacă vrei tu", pe un ton lipsit de orice căldură, și acceptarea nu putea să-mi producă nici o mulțumire. A muiat în apă un pes-mete, l-a mușcat la un capăt, apoi l-a pus alături, a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
primul spectacol al lui Tristan și Isolda vibram unul lângă altul. Apoi, o lună, la pian, am descifrat partitura celebră, încercînd să înțeleg sensul fiecărei note, în timp ce Ioana, lângă mine, asculta fără oboseală, fără nici o întrerupere. N-a fost o tânguire a eroilor lui Wagner ca să nu se suprapuie perfect emoției noastre celei mai intime. Excesul pe care îl făceam însă de muzică o obosea până la urmă. Nu-mi dam seama exact cât era de periculos pentru sănătatea ei, și, mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei numai mă amuză și mă face să am și mai multă încredere. - Întotdeauna îți găsești scuze! Într-adevăr este așa? E drept că atunci când o învinovățesc se scuză, găsește la fiecare tânguire a mea o replică, o explicație. Dar au vorbele o importanță așa de mare? N-o văd în același timp cât e de nenorocită și că totul n-a fost decât o încercare să lupte împotriva mea și a vocilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa de mult" și am spus: "Iubito, săraca de tine!" Când, impresionat de farmecele mării, te încumeți să găsești cuvinte care să o sugereze, înșiri imagini. Încerci să găsești echivalențe pentru mișcarea neîntreruptă, scînteiele fiecărui val, jocul culorilor sau pentru tânguirile misterioase ce vin de la fund. Cu puțină sforțare, izbutești să imaginezi, pe apă, la diferite ore, orice fantezie. Joc de fete vesele, palate strălucitoare sau catedrale sumbre, armate pregătind război sau o înmormîntare făcută cu tot alaiul și cu toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
conversația.) Nu găsesc că ai vorbit ceva mai însemnat! - Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei și-o analizezi.R... al meu e emoție transformată în literă. Ascultă ce frumos sună: r... și ce emoționată sunt! r... Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot. - Voiam să discut cu tine despre ce vom aranja mai târziu. - Iar planuri. Lasă să trăim fără să ne mai gândim la ziua demîine. Sunt mereu atâtea surprize! - Nu vreau decât să fii fericită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
subit de un spirit obiectiv de circumstanță, dar cu cele mai slabe argumente de care ești capabil, iei apărarea rivalului, ca să-i dovedești ei cât ești tu de generos și de superior celuilalt. Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată. Un pesimist, față cu viața, e ca un bărbat care ar cere celei mai iubite femei mai mult decât ea poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
față de viață, ne previne gânditorul psiholog, poate fi simulată tocmai pentru a nu ne trăda slăbiciunile. Ibrăileanu înțelege astfel original și modern pesimismul, care și lui i-a fost reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată" (p. 41). Concesiile față de opiniile femeilor ori ale inșilor mediocri,respingerea sincerității (deși criticul conferă acesteia, cum vom vedea, valoare estetică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pădurile dese de munte. Ajunsesem lângă o baltă mare ascunsă de aburi, în mijlocul unei poieni, departe de privirile omului de rând. Era un loc unde se adăpau sălbăticiunile, căci le ghiceam urmele adâncite pretutindeni în jur. Mă chemase acolo o tânguire. Îmi tot părea că aud un scâncet ca de copil. Era greu să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ei frate ca la un mort, ca la o ființă care nu mai exista Încă de pe cînd era În viață ? Avea sens dacă puteai să admiți că modul ei necondiționat de a avea Încredere În el era un soi de tînguire pentru cel mort. Am avut impresia că Înțeleg și de ce n-a vărsat nici măcar o lacrimă cînd a vorbit despre fratele ei la poalele dîmbului, la interval de numai zece minute de la scoaterea sicriului. În camera de zi, plină doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
între femeile care se purtau domol de colo-colo, vorbeau moale și trăgănat, se certau ori se tânguiau fără întrerupere. Plângea pentru o rochie, pentru o bluză, pentru o păreche de botine, se certa cu maică-sa Rifca și amândouă porneau tânguiri nesfârșite când Leiba Sanis intra în casă, tăcut, bocănind rar cu cizmele uriașe. La anul nou, la Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau uitate năcazurile; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefurile aveau o putere neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți cu pietre copiii ovreilor. Veneau în goană, spăriați, se opreau și se întorceau în loc înjurând; apoi se răspândeau prin casele scunde, cu lacrimi și tânguiri. Și femeile și bătrânii blăstămau pe străini, pe goi, și-și aminteau de toate chinurile din urmă, de cele pe care le apucaseră și de cele pe care uneori, sara, la focurile iernii, cărturarii le murmurau de pe cărți, cu glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile grefierului, câte timbre trebuiesc, câtă muncă este de făcut; omul se scărpina în cap, iar Bucșan sta cu ochii la pândă. Pentru scris, iaca, înțelege-te cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și rea, și era în stare să le rupă cu ghiarele și să le muște cu dinții. E nebună! ziceau femeile dând din cap. E adevărat nebună! Îi trebuie frânghie și sopon, altceva nimic nu-i trebuie... Sanis, sara, asculta tânguirile nevestei și da tăcut din cap. Aștepta o vreme, se uita pe sub sprâncene într-o parte, și se ducea tropăind la prietinul lui, Făluță. —Haie! tatu-tău se supără! strigă într-un rând Rifca. —Poate să se supere. Toată lumea vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tine... Fata își înăbuși glasul răgușit în palme: Am să mă duc după dânsul! Am să mă duc să-l caut!... Mâni mă duc să-l caut... Fără el nu pot să trăiesc... Și maică-sa își urmă și ea tânguirea, căutându-și iar călțunul: —...Așa om ticălos să deie Dumnezeu să crăpe!... Ce are el cu noi? Ce are cu fata noastră!... Haie, tu ai să ne vâri în mormânt! Mai bine fugeam de-aici... Mai bine ne duceam acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o cu ochi rotunzi. Ce-ai făcut tu? Cum ai putut să greșești așa... Ce-ai făcut tu, Haie? Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se. N-avea somn, și-n juru-i fierbeau vecinătățile. Se gândi o vreme la întâmplări din copilărie, la viața petrecută pe lângă străini. Nici de tată, nici de mamă nu-și aducea aminte, și parcă-i cântau în suflet unele din tânguirile vântului, cu păreri de rău jalnice. Pe urmă cugetă la dragostea lui - și iar parcă văzu la căpătâi pe Marghiolița humelnicului. - Pe la spate, prin păretele de stuh, vântul răzbea în câteva locuri cu pulberea măruntă a omătului, și pe deasupra tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șopti în sfârșit, cu disperare și hotărâre, Natalița. —Așa! grăi cucoana și-și plecă nasul fin întăi în jos, apoi și-l ridică în sus, c-un zâmbet ușurel. Am înțeles!... Și începu să asculte mai liniștită toate durerile și tânguirile femeilor, privind pe gânduri trupurile și fețele lor ruinate de vreme. Ea, să ne facă nouă asemenea nacaz și asemenea afront! sfârși Natalița. Ea, o țărancă crescută la jitărie... urâtă și proastă... să se puie cu noi!... Nu-i nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au izbândit astfel a aduce haremului împărătesc o marfă mai puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o odraslă de patricieni de la Veneția. Copila aceasta a stârnit mare răzmeriță în gineceu. Avea ochi verzi aprigi, minte ageră; lacrimile și tânguirile i-au contenit curând. A început a privi cu luare-aminte în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de perete și s-a aplecat să mă vadă. —Hei, micuțo. A întins piciorul să mă atingă. — Cum a fost săptămâna asta? — Oh, știi tu, am zis. La tine? —Cam la fel. Ne-am așezat cu toții în cerc, au început tânguirile de violoncel și mai multe persoane au primit mesaje, dar n-a fost nici unul pentru mine. Apoi Leisl a zis rar: —Anna... văd iar băiețelul blond. Receptez inițiala J. —Pentru că se numește JJ. —Vrea mult să vorbească cu tine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
povestit-o, nu-i așa? Era spre sfârșitul anului 896. Toate drumurile ce duceau spre Vega erau de acum în mâinile castilienilor, iar proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei nu mai erau punctate decât de șuierul ghiulelelor și tânguirile bocitoarelor; în grădinile publice, sute de nevoiași în zdrențe, lipsiți de cele necesare înaintea iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]