479 matches
-
Când eu te văd, Bogdano, îmi pai o vrăjitoare Ce-ncheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum s-ar pune brumă pe discul lui de aur, Precum albește geamul când suflă în fereastră... De zece luni acuma își târâie viața, De zece luni acuma cu tine sunt părtaș L-această fărdelege ce nici nu trebuia Ca netedă cărarea să-mi fie... BOGDANA Una-i una, Dar două sunt mai multe. Ascultă-mă! Ce-mi pasă De craiul și de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă Eu scormolesc în minte-mi a gândurilor lavă. Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi pintre anii-mi nefasta arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic, Viața-mi cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu ele știrea nimicniciei mele. La
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că dar n-a intrat zilele-n sac, ce n-aduce ziua de azi aduce vremea cârpită cu hârțoage vechi de mână de răzăș. Mergi înainte, Vulpe. (vornicului) Ia sama, vornice, prea-mi are multe judecăți. Să nu fie vreun târâie brâu, să-și bată joc de noi. De câți ani te judeci, Vulpe? [ȘTEFAN VULPE] Apoi am vrut-o, judecata, o duc M[ăria] Ta. [VODĂ] Numa să te alegi cu ceva, Vulpe fătul meu. {EminescuOpVIII 373} FRAGMENTARIUM LA COMEDII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Zvonuri mândrei toamne dragi, Care trec de-a lung de munte Pin pădurea cea de fagi. {EminescuOpVIII 423} DIALOG ÎNTRE DIOGEN ȘI ALEXANDRU CEL MARE de Pr. von Bodenstedt ALEXANDRU (se pleacă la gura polobocului și strigă) Diogen! DIOGEN (se târâie în brânci somnoros și-și freacă ochii) Cine mă cheamă? ALEXANDRU Eu, Alexandru. DIOGEN (ridicîndu-se încet) Ce dorești? ALEXANDRU De ce n-ai vrut să vii la mine când am trimes să te cheme? DIOGEN Pentru că de la palatul tău pîn' la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânul tău cel sfânt după cursul timpului său. Cursul timpului... cuvânt greu, cuvânt ponderos... pradă timpului - cerșetorul, pradă timpului - regele... și într-o mână de țărână ardea odată un geniu... (se-nfășoară-n manta) Azi mi se pare că se târâie timpul încet. Doamne Dumnezeule, pe când eu hrănesc fără măsură melancolia mea, asupra bietului Felice planează încă" A fi sau a nu fi"... Ei, ei! aș fi trebuit să-ntreb chiar până acuma cum i-a mers, cum a fost primit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o mărgică de sticlă care nu era nici pe departe perfect rotundă, ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am încercat să introduc stilul de cercetare teatrală, dar nu a mers decât o bucată de vreme. La scurt timp i-a luat caracterul pe dinainte pe unii dintre actori; nu am avut puterea să renunț la ei și am târâit-o așa, din spectacol în spectacol, cu convingerea mea și doar a mea că munca actorului cu sine și implicarea lui socială sunt deziderate reale ale teatrului acestui început de veac. Ei - sau mai exact unii dintre ei, cei mai mulți - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a mai deranjat nimeni de atunci... Acum noaptea se lăbărța peste mine și cuvintele lui Silvestru îmi sunau în urechi ca un gong izbit cu un ciocan de fier. O pantomimă, ce fel de pantomimă, Doamne, eu care abia mă târâi pe picioare! A venit brusc o lumină și m-am liniștit. Am înțeles că Valentin era un fel de mesager, că trebuia să mă salvez, că se dorea asta, dar că mult mai important era să mă bat cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
decît să joace teatru după un scenariu ticluit de Bătrîn îi vor mai cădea în mîini? Cum mai merg afacerile lui Milițică și ale lui Timișoara în ultima vreme, care, dacă e să te iei după ce spun ei, abia se tîrîie? Cît de tare e implicat Părințelul în toate astea? Lua plicul, îl lipea de masă cu fața în jos și îl netezea de cîteva ori cu dosul palmei. Apoi îl întorcea pe partea care îl interesa și îi cerceta cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru a primi elevii în noul an școlar. A umblat apoi o zi întreagă cu tot felul de treburi. Abia către seară a ajuns la primărie. Petrache se întorsese de puțină vreme. Atâta-s de ud, Petrache, încât abia îmi târâi bulendrele de pe mine. Așa murat n-am fost decât atunci când ploua pe front... Câtă vreme o fi trecut de atunci? a deschis vorba Costăchel de cum a dat cu ochii de Petrache. Stai să socotesc... Iaca ar cam fi vreo douăzeci
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Unde altundeva? Frumoasă poveste, n-am ce spune - a rostit Petrache. După o vreme, Petrache s-a ridicat, gemând ca sub o grea povară. Amu’ măi Costache, hai să mai bem o gură de apă și pe urmă ne-om târâi până acasă... abia îmi mai mișc picioarele iestea umflate. Uite în ce hal m-o adus blestemații iștia de bolșăvici! Luceafărul mamei lor! Nu mai înjura, Petrache. Îți răcești gura degeaba. Pe aiștia nu-i poți da jos decât cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
poate, nu a fost să avem. E și asta o stea În felul ei, o Meccă aiuritoare”, Îmi scrie poetul. „Mama are dese crize de nervi, pe lângă accesele de anghină pectorală. Nu poate merge decât susținută de ambele mâini, abia târâie picioarele. Deși mai este mult până la Întoarcerea voastră, numărăm deja lunile”, citesc În scrisoarea de acasă. „Wir haben Sie nach Ihrer Lesung in der DAAD Galerie angesprochen und von unsere Gruppe erzählt, die sie sich einmal monatlich in einer Kneipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te târâi spre casă, lumea ce Îți iese În cale se dă În lături și, fără să scoți un cuvânt, primești jetul murdar al unui camion care trece printr-o băltoacă În mare viteză. Tocmai azi să te tăvălească În noroi, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
România, a participat la Întrunirea de la Moscova a conducătorilor de partid și de stat din Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, Ungaria, România și U.R.S.S. A fost adoptată declarația: „Să se pună capăt agresiunii Împotriva poporului vietnamez”. Trenul personal se târâie În silă prin noaptea acestui sfârșit de an. Numeri stațiile, cum numără vietnamezii avioanele americane doborâte, Feldioara, Augustin, Cața, Racoș, Ormeniș și de aici Încolo urci la Paloș Ardeal. Ai fost chemat la un Revelion la Rupea, cu magnetofonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai veninos, lucrul să ți-l zăbovești!” Ai divorțat de soacră, deci și de nevastă, nu mai ești slugă la sas. O să pleci când vrei tu, nu târâit de alții, când o să vrea „mușchii tăi”. Și nu mai peci niciodată. Pleci doar la Sighișoara și cu Lotoțki, prietenul tău, luați la picior cetățile țărănești de pe Târnave. Pinii Mariei Tereza suflă spre voi aerul tare al Îndoielii filozofice. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viitor, fără nici un Dumnezeu... Cum i s-a mai răsucit mintea sărmanului Milică, de nu-l mai recunoști. Ce poate să facă o femeie din omul cu scaun la cap pe care-l știai, Rafaele, de șapte ani de când o târâiți împreună prin oficiile astea, tocmai ca să cădeți de acord că Dumnezeu încă se mai îndură să țină lumea doar datorită copiilor ăstora, și uite-l acum... Și-acuma ce să mă fac, Milică-tată, dacă io, unu, de la fără familie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceva tupeu și imaginație ca să-ți scoți pe chestia asta în jur de două sute de mii în câteva ceasuri, fără să te întrebuințezi cine știe ce. Și-a format clientela Mărgărit al meu, s-a rodat afacerea, n-are decât s-o târâie așa tot restul verii. E asigurat pentru aproape trei luni. Doar dacă, Doamne ferește, n-ar apărea între timp un veritabil paznic piscicol angajat de patronul bălții, care să-i dea peste cap scamatoria asta deșteaptă. — Ce-mi place de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce vorbești bre, dă-ți seama, și mai dă-le dracului de legi, că numai legi aveți în cap, de-o să se-aleagă prafu’ cu atâtea scumpiri, și dă-ți seama, rahat cu perje. În loc să aivă grijă d-un copil, târâie javra-n lanț dupe el. Ditamai huiduma de câine cât un vițel... Nu te gândești cât mănâncă ăsta? Te rupe la buzunar, dom’le, s-a smintit lumea definitiv de când cu democrația. S-a dat drumu’ la avorturi, de crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pornirea de a-l întrerupe ca să-l contrazică. — Piedica și greutatea, crucea, se află în om. Omul e, de fapt, crucea pe care o duce. El trebuie să ia aminte la el însuși ca să poată duce crucea. Nu s-o târâie. Deja o târâie când începe să se plângă că-i e greu, când se văicărește sau își muncește mintea cu tot felul de planuri și strategii, care pasămite l-ar scăpa de greutate. Omul se tot amăgește că într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l întrerupe ca să-l contrazică. — Piedica și greutatea, crucea, se află în om. Omul e, de fapt, crucea pe care o duce. El trebuie să ia aminte la el însuși ca să poată duce crucea. Nu s-o târâie. Deja o târâie când începe să se plângă că-i e greu, când se văicărește sau își muncește mintea cu tot felul de planuri și strategii, care pasămite l-ar scăpa de greutate. Omul se tot amăgește că într-o bună zi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cap, ca un semn și o amintire... Mărgărit îl vede că s-a înfierbântat în ultimul hal, și de la ce? Doar că i-a spus să aibă grijă cu casa, că are o familie, o cruce pe care s-o târâie ori s-o ducă după el, ce mai contează? El e atent la vorbe și se împiedică de vorbe ca nerodul, când moartea-i cât capra pă capul nostru. Auzi ce-l frământă pă el, tot filozofii de doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
filozofii de doi bani. Cică omul, da’ mai dă-l dracului de om, că până la urmă-și merită soarta. — N-ar trebui ca omul să se amăgească făcându-și griji. Greutățile care-l apasă, fie că le duce ori le târâie, fie că le păcălește ori le ocolește, sunt totuna. Ba dac-ai sta nepăsător. Dacă n-ai fi în stare să te lupți, atuncea ce s-ar alege? Rafael nu-l aude pe Mărgărit. Habar n-are, de cât l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]