472 matches
-
O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tău! Mai bine să-mi spui de ce iei în de... iei peste picior noua orânduire. Eu nu prea am timp să iau în derâdere orânduirea . Îmi văd de treburile mele. Atunci de ce ai vorbit în contra primarului înainte de alegeri? „Auzi dumneata! Târâie ogheală aista era primar înainte de alegeri!” Care primar? Cel vechi sau cel care nu era încă primar? 120 N-o fă pe prostu’ cu mine! Nu ești tu Toaibă Toader? Eu oi fi dacă spuneți dumneavoastră. Ești din nou impertinent
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul tranșează fără echivoc: ...e o porcărie să se spună / că bătrânețea aduce înțelepciunea așteptată. Iar argumentele vin imediat: ...mă târâi de la o zi la alta / într-un trup străin / fără să mă părăsească obsesia / că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a întâmpinat ea cu glas moale. ― Bună dimineața, Sevastițo. Da’ de unde vii la ora asta, așa încărcată? ― Apâi, conașule, m-o trimăs părintili sî aduc niști curechi din grădinî, cî vre sî-l pui’ la murat. Șî iaca cî aghe mă târâi. ― Vrei să te ajut? - am întrebat-o, întinzând mâinile spre papornița cu varză. ―Ei, da’ ghini ț-a șâde matali, conașule, cu ditai papornița cu curechi în spati. Lasî cî o duc eu șî când m-a vide Zâna mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
logice. Dar aici nu știi dacă mai are rost să mergi pentru a ajunge în același punct în care te afli. Asta te tulbură. Ridici din umeri și-ți spui că e totuna, poate, dacă rămâi pe loc sau îți târâi picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-î-i-n-e. Există "mîine"? Pe un cerc nu există decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
argint și cum băiatul avea mai multe mașini la dispoziție și o casă foarte mare nu i-a fost greu să devină șef de bandă. Se jucau de-a caii. Își legau pardesiele la brîu și le lăsau să se tîrÎie pe jos ca o coadă de care să se poată atîrna călărețul. Cel cu pardesiul legat la brîu Începea să alerge și cel care chipurile era călare Îl urma Îndeaproape strigînd: mai repede! la dreapta! la stînga!, pînă ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hotărăște a primi fără nicio condiție pacea dictată de Traian. El vine în persoană înaintea împăratului, însoțit de doi mari demnitari ai curții sale, și cade în genunchi la picioarele Romanului. Din dărătul lor o mulțime nenumărată de popor se târâie în genunchi implorând iertarea învingătorului. Pacea impusă de Traian și primită de Decebal stipulă că «regele dac, să înapoiască toate armele, mașinile și meșterii primiți de la Romani, să predea dezertorii, să dărâme toate cetățile, să părăsească toate cuceririle făcute în afară de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Rima îl susținea mergînd de-a lungul drumului. O ura. își dorea să se întindă pe jos și să doarmă, așa că-și mască pașii tîrșîiți într-un mers liber și se gîndi cu răutate: „O să se sature repede să mă tîrîie după ea“, dar Rima nu se plînse și menținu ritmul multă vreme. în cele din urmă, simțindu-și capul gol, Lanark se prefăcu că fredonează un cîntec. Ea se opri și strigă: — O, Lanark, hai să fim prieteni! Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui și-i dădeau îngrijiri departe de ochii oricărui intrus. După ce chirurgul semnă externarea, fratele antrenorului îi ceru o persoană de ajutor pentru următoarele zile: — Îl așteaptă o femeie care abia a născut și o mamă în vârstă, care își târâie tălpile dintr-o cameră într-alta. Ne-ar trebui o infirmieră, măcar pentru o săptămână, până când Nasser o să-și pună piciorul operat pe pământ. — Cum să nu! Am pe cineva potrivit: Shahla e exact ce vă trebuie! Doctorul o chemă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia aceea știa totul despre el. Povești vechi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sînteți". Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scop. — Care? Să te înhăitezi cu femei pierdute? Doamna Reilly se ridică anevoie de pe mormântul lui Rex. Nu ești numa’ nebun, Ignatius. Ești și zgârcit. Chiar crezi că acest Claude roué* umblă după însurătoare? bolborosi Ignatius, schimbând subiectul. O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mama lor a făcut o asemenea nebunie. Acum vezi cum o duci pe Trixie la doctorul lui Lenny. Cu recunoașterea ei și cu certificatul doctorului, Abelman nu mai are nici o șansă de a câștiga procesul. E de ajuns să o târâi până la tribunal ca să o vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe moarte), ori toate chesturile din Italia ar fi sărit să-l prindă. Dar era posibil ca Agliè să se fi coborât la un joc atât de sordid? Ce câștiga de aici? Trebuia luat de guler smintitul ăla bătrân, numai târâindu-l pe el la chestură ar fi putut ieși din istoria aceea. Luase un taxi și se dusese la micul hotel particular de lângă piața Piola. Ferestre Închise, iar pe poarta de la intrare afișul unei agenții imobiliare: DE ÎNCHIRIAT. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
faptul că trebuie să dau masa sâmbăta - da, împart alimentele -, nu fac altă activitate decât dacă un coleg e bolnav și trebuie să-l ajut sau, eu știu, și-a rupt unu’ piciorul. Nu pot să stau să văd că târâie pe jos fiindcă eu n-am voie să muncesc sâmbăta. Chiar Biblia-mi spune că, în situația asta, comit un păcat mai mare dacă nu ajut omul respectiv. Și chiar dacă... deși e oarecare restricție, că dacă eu vinerea îmi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și du-l pe plajă. Dan Îl ridică pe Tom și-l așază pe umeri. — Haidem, domnule T. Ce-ai zice să mergem amîndoi pe plajă și să construim un castel de nisip? — Daaa! strigă Tom. Grozavă idee, tati! Își tîrÎie bagajul În dormitorul lui ca să-și scoată costumul de baie și să se schimbe. Băieții se duc la nisip, iar eu o așez pe Millie cea somnoroasă În pătuțul pe care l-am adus cu noi. Nu a dormit după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dintre oameni îl făcea pe Teja să desconsidere complet trupul și hainele. De unde și profunda transformare interioară pe care a suferit-o. Nu se mai credea om, ci duh întemnițat de demoni în spurcăciunea cărnii, într-un înveliș care se târâia vlăguit spre o descompunere eliberatoare. Acesta era un păcat grozav, căci Cel Atotputernic crease trupul ca pe o teacă a sufletului. Chiar și lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sau indieni, care grăbesc pasul, ascunzându-se În umbra protectoare a unui camion. Strada e largă, iar numerele caselor nu pot fi citite În lumina galbenă a lampioanelor. Agenții trec pe lângă mașinile parcate În dreptul containerelor și pe lângă un ucenic care târâie În stradă doi saci negri plini cu resturile unui restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu-ți mai este pronunțat. Te evită ca pe un lepros. Singurătatea pe care Roma ți-o dăruiește când ești Înfrânt e grandioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe lângă bustul decapitat al unui martir al Republicii Romane, Sasha Își spuse că orașul acesta Îi aparținea acum și lui. Cea mai potrivită cale de a poseda un oraș era să-ți consumi În el propriile speranțe și să-ți târâi prin el propriile dureri. O, Roma, cu sobrietatea ta atât de măreață și atât de primitoare... Sufletul tău atât de nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nici nu-și amintește cum o chema. Sau unde o fi, nu știe. Plecase. Agentul principal Își dorește ca ea să fie plecată atât de departe, Încât să numai poată fi găsită. De pe scări se ivește un brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat, trece pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spune, aruncînd priviri de control spre ușă. Mă-nțelegi ce spun ? — Ăă, da, spune Nick. Adică, Într-un mediu de piață modern, cred că trebuie să aspirăm spre... Îhm... fuziunea dintre strategie și o viziune progresistă... Doamne, ce se mai tîrÎie computerul ăsta azi... Tare mi-e că, În clipa În care o să intre Jack Harper, o să mă găsească uitîndu-mă În computer ca vițica la poarta nouă. Știu ce-am să fac. Am să fiu persoana care se duce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva minute, în Cosmos această vitează este nesemnificativă. Suntem ca niște melci leneși, care se târâie în infinitul cosmic. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. În raport cu ea pare că nu avansăm defel. Pe ecranul computerului din fața mea identific steaua cu pricina, Proxima Centauri din constelația Centaurul
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]