6,005 matches
-
impuse ... legile nescrise ale aventurierilor. Noroiul gros iți înghite tălpile ... te cuprinde ca o mlaștină înfometată. Lanțurile regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca un film vechi, întrerupt de tehnica primitivă alb-negru, culorile străbat printre scene. Îngenunchezi secerat de durere
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Calator_camelia_constantin_1358849122.html [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
profetul Isaia. El a făcut fapte netrebnice înaintea Domnului, neținând cont de poruncile Sale. Vina lui ar fi fost mult mai mică dacă ar fi comis toate acestea în nume propriu dar prin demnitatea sa de uns al Domnului, a târât după sine și poporul afundându-l într-o rătăcire fără margini, păcătuind mult mai mult decât păgânii pe care Domnul Dumnezeu i-a izgonit din calea lor la ieșirea din pământul Egiptului. Astfel a încurajat vrăjitoria, ghicitul, cultul morților, a
MISTERUL RUGĂCIUNII LUI MANASE de ION UNTARU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Misterul_rugaciunii_lui_manase.html [Corola-blog/BlogPost/341316_a_342645]
-
sângerează Călcând peste ele... Se știe când vine căci iarba privește Cu ochii de stele. Se umflă spațiul în proptelele vântului, Pâlpâie frunza în ritmul cântului De îngeri care piaptănă lumina blând, Când timpul este arat de fiecare gând. Ceasu-și târăște trena amintirii Clipă de clipă. Picurând misterul Poartă un zâmbet trist, în colțul gurii, Soarele învârtind spre sine cerul. Curg atâtea ploi, la vadul toamnei, în pământ! Îmi prind clipita în ochiul norului deschis. Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1446549443.html [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
de-alternativa evadării în șuvoi Din noianul de fantasme adunate între noi Și, pierdută fără vină, deschid ochii cu aplomb, Studiez înmărmurită încăperea ca un romb. Îți simt izul de aloe și-mi dau seama c-a fost vis, Mă târăsc încet din iadul care îmi părea promis. Răscolită de furtuna unui timp imaginar, Las fantasmele morbide în al minții buzunar. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: CARAVANA ÎNDOIELII... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CARAVANA ÎNDOIELII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1466237387.html [Corola-blog/BlogPost/375384_a_376713]
-
suporte, numai până la glezne, de mai multe ori la rând. Mai târziu avea să-mi mulțumească pentru întinerirea circulației, zicea el și, care l-a pus pe picioare. Acasă primesc vizita unui cumătru, care se jeluiește că nevastă-sa este târâtă fără voia ei într-un proces de calomnie cu vecina. Ca martor. - Auzi domnu' Sebastian, nu are nevastă-mea ce face și se duce într-o zi pe la cumnată-sa Lilica, dar nimerește când nu trebuia. Că tocmai o chemase
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_7.html [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
plictisului metafizic. Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne silabele la orice descompunere a voinței - cu care umplem golul tragediei înnobilate de strâmbăturile Cerului. Ascult ora surpată în mine, martor asasin al trupului de suflet cu care mă târăsc sub gura cerului, rostit meticulos pe verbul gestului împăturit în pașii începutului. Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre, ca și cum ... Citește mai mult La început am gândit lucrurile alcătuind propoziții pline de interjecții. A fost
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
plictisului metafizic.Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne silabele la orice descompunere a voinței - cu care umplem golul tragediei înnobilate de strâmbăturile Cerului.*** Ascult ora surpată în mine, martor asasin al trupului de suflet cu care mă târăsc sub gura cerului, rostit meticulos pe verbul gestului împăturit în pașii începutului. Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre, ca și cum ... XIV. GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 536 din 19
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
spiralată, pragul trecându-se fără să ne dăm seama, parcurgând lumi. Bine scris! Filosofic și în același timp acceibil. Sunetul cugetului, ca al ploii, întrerupt de grozăvia fulgerului, apoi, iar ploaia! „Nu aruncați cu pietre” - recunosc pe cel ce se târăște prin întunericul tunelului în căutarea luminii, mânat de dorința cunoașterii și amintindu-și parfumul atingerii. Vrea să se descâlcească, să aleagă ița realului de cea a gândului, a amintirii, a iubirii de semen, a adevărului acestei lumi. „Nu dați cu
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1476972056.html [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi ne târam încet pe zidul lunecos al amintirilor într-un balet nesfârșit. Referință Bibliografică: pe zidul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pe_zidul.html [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
-Adio! - rosti bărbatul forțându-se să-și ascundă emoția plecării. Femeia îl privi cum cobora scările. Dintr-o dată o sfârșeală i-a cuprins trupul. Era goală. Goală în suflet, nu mai putea nici să se ridice în picioare. S-a târât cu mare greutate până la bucătărie. Singura speranță era Dumnezeu. El va ști de-acum ce se va întâmpla cu ea și cu fiica rămasă fără sprijinul și dragostea de tată. Ce-i va spune fetei când se va trezi? Cum
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Ce_uneste_dumnezeu_nu_poate_desface_omul_.html [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
-mă! - Stai pe loc! Consideră-te de acum prizonier! La coborârea de pe orbită, am să te predau autorităților. - Cine sunt autoritățile tale? O ceată de femei nebune care mă vor proslăvi de îndată ce mă vor zări, apoi îmi vor cerși Sămânța, târându-se în coate și genunchi! Thora știa că bărbatul avea dreptate, dar undeva, într-un colț al minții sale, știa și că a exista înafara Legii era greșit. Ea apăra Legea și tocmai de aceea era cea mai bună cercetașă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1419565416.html [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face ... Citește mai mult Iată cum s-a întâmplat,Când dovleacul cel umflatA dorit și
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
puneaStăpânul, când o-ngrijea.Iar dovleacul, cum se știe,Pe jos e normal să fie,Însă-acesta s-a fălit,Sus de tot el s-a suit.Supărat, gândi așa:„- De ce ea pe sus să stea?Eu, săracul, de când știu,Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat,Privea mândru c-a urcatMult mai sus decât eraVia, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face... XXX. GOSPODINA LACOMĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Cândva
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
boieri mai tineri ai sfatului domnesc și câțiva viteji de vază, porniră din ținutul munților spre colinele Marelui Râu. După două zile, sub dogoarea și arșița nemiloasă a soarelui, pătrunseră în principatul Dunărenilor. Nici nu puseră bine piciorul pe acel târâm că o ceată de călăreți apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta cerului vin în întâmpinarea noastră. Sunt trimișii lui Vlad să ne însoțească la cetatea de scaun. În
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Iar bărbații trebuie să nu bea nimic tărie timp de șase luni, dar trebuie să bea vin, înaintea actului sexual, altfel ei nu vor da naștere copiilor de sex masculin. Apoi, la aceeași pagină, ni se spune că țigăncile își târăsc bărbații morți de beți acasă de la cîrciumă, plângându-se cu gură mare că romii beau tipul greșit de băutură, deși în familie este nevoie de un moștenitor de sex măsculin. Deci, femeile se scuză public de incapacitatea lor de a
CĂTĂLINA TESĂR A SCRIS UN ARTICOL OFENSATOR EDITAT DE YARON MATRAS de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1497560595.html [Corola-blog/BlogPost/381508_a_382837]
-
pus înainte viața, suferința, dar și moartea Dar și-nvierea prin IISUS, așa cum revelează Cartea ! A sfârșit ca Mucenic, în Egipt (Alexandria) Chiar în ziua Învierii, când da Împărtășania... Păgânii ce-l slujeau pe Nero, cu funiile l-au legat Târându-l pe drum, pe pietre, în chinuri viața i-au luat... În Slujire pentru DOMNUL, toată viața și-a-nchinat, Celui ce-A venit din Ceruri și la Cer, S-A Înălțat ! De-aceea-n ziua "duășcinci", din luna aprilie Cinstim pe cel care
SF.AP.ȘI EVG.MARCU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1430110199.html [Corola-blog/BlogPost/373888_a_375217]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1339 din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului Luna își odihnește obrazul pe Limba Română. Ea își unduie sunetele ca niște pene de egretă. Limba târâtă la Roma odată cu Decebal, aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre pietre tăcute , și-a întors fața mandră către schitul lui Dumnezeu, munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele cuvintelor romanești caută harul în somnul gliei încălțate
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1409471090.html [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
am trezit pe malul celălat al Donului cu hainele făcute scoarță pe mine, înghețaseră, calul s-a dus spre apus cu hamurile târâș și eu am căzut acolo mai mult mort. Aveam temperatură, aici mor, mă gândeam eu, m-am târât până în apropiere de un colhoz și m-am întins pe niște paie. Și visam, doamneeee, ce de vise îmi treceau prin cap...eram copil stăteam la umbra nucului cu bătrâna, vara, căldură mare, îmi era foame, o străg pe bătrâna
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1471167141.html [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
cap și o luau razna. Mergeau ce mergeau și cădeau ca găinile bolnave de holeră prin nămeții de zăpadă. Cu Durică fusesem coleg de școală primară. Îl dăduse mă-sa la școală la 9 ani că eram cam bleg și târa ușor un picior. Eu nu știn de ce nu-l reformaseră, ce făcea Mareșalul cu Durică, nici arma în mână nu putea s-o țină corect. Vântul se întețise, bucăți de fier de pe acoperiș făceau un zgomot asurzitor în bătaia crivățului
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1471167141.html [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
Scriitori > ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Atunci când ne vom trezi la acest răspuns, ne vom apropia de Lumină. Până atunci va trebui să ne mai târâm în neputința întunecimii neromânească, gândindu-ne la nevoia de „reacție” a retoricii culturii, prin ochiul vigilent al genezei, astfel încât să ștergem orice „manifestare bruscă” a perpetuării politicii prin incultură. Ochiul genezei, este „Intelectualul”, care spune Mircea Eliade, „nu se bagă
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
respira Terra din nevoia de hrană spirituală a Culturii? Rațiunea a suferit mutații ontologige detractoare și mulțumirea căutarea de sine și nu ai cui să-i mai spui: Ascultă cum respiră Cerul; ascultă cum respiră Terra, în timp ce se-ntinde incendiul târând verdele din frunza-i ce naufragiază la orizontul firii; vocea aurului negru e întărită-n sfârșire și nici nu ne putem închipui cât de mulți sunt sclavii ce așteaptă să fie dezrobiți de fericire. Pe un vid stingher s-ar
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
pas cu pas în devenirea lor. Dialogul cu alter ego-ul: „depărtarea de unde izvorăște imensa tăcere roșie incendiată a soarelui nu suntem liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
cu alter ego-ul: „depărtarea de unde izvorăște imensa tăcere roșie incendiată a soarelui nu suntem liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]