1,173 matches
-
răsunând în aulă, a cutremurat atât de mult, încât a reverberat încă multă vreme în conștiința foștilor colegi și studenți. Același moment s-a repetat și în Capitală, la Uniunea Scriitorilor. De fiecare dată, se confesează Veronica Balaj, îi dau târcoale tristețile aproape de netămăduit, când îi revin în memorie vocile lui Mircea Eliade, primită în dar de la colegul Petru Cârdu de la Radio Novi Sad, cea a lui Damian Ureche sau cea a lui Ștefan Augustin Doinaș. Odată mai mult și-a
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Sărac-tinerelul meu?...Patru ’ș’doi de ani avea,... XI. SĂRMANĂ ȚARĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. SĂRMANĂ ȚARĂ de Nicolaie DINCĂ La Răsărit bat lupi flămânzi Iar la Apus tâlhari bolânzi, Îți dau târcoale vulpi și corbi, În piețe-ți strigă surzi și orbi, Bătrâni și tineri exaltați De forțe-oculte agitați, Amestecați cu trădători Cu inamicii plătitori; Se-amestecă români curați Și bine-intenționați Cu prădători și complotiști, Cu zbiri străini, cu antihriști, Cu promotorii
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
rău. Sărmană țara mea, iar ești La o răscruce de povești; Iar ești scuipată și hulită De toți dușmanii de elită; Oculta antiromânească ... Citește mai mult SĂRMANĂ ȚARĂde Nicolaie DINCĂLa Răsărit bat lupi flămânziIar la Apus tâlhari bolânzi,Îți dau târcoale vulpi și corbi,În piețe-ți strigă surzi și orbi,Bătrâni și tineri exaltațiDe forțe-oculte agitați,Amestecați cu trădătoriCu inamicii plătitori;Se-amestecă români curațiși bine-intenționațiCu prădători și complotiști,Cu zbiri străini, cu antihriști,Cu promotorii de minciuni,Cu ctitori
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
moarte, deși nu avusese prea multe tangențe cu cei de aici, fiindcă prințesa inimii sale îl sufocase cu dragostea sa. Chipul său se schimbase căpătând culoarea gheții, dar cu toate acestea parcă devenise și mai atrăgător. Vampiricele îi cam dădeau târcoale și-i zâmbeau binevoitoare, dar el nu avea ochi decât pentru prințesa lui. Referință Bibliografică: VI. FIICA LUI DRACULA (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
Chiar mi-era foame! Drept e, n-am văzut canonul tău și basta! -Bine, bine, sonoriză abia ținându-și firea Sandu, care fierbea tot de indignare și c-adusese în discuție starea deplorabilă a gurii sale. Complexul vinovăției îi da târcoale. Parc-o și auzea pe Mona: băutura, țigările ți-au tarat dentiția! Ce să mai zic de ciocolată?! Nu pomenea nimic de vârstă! Săraca! Jos pălăria! Avea dreptate! Și tot așa, cu gândul la vinovăția ce-l exceda, întinse alert
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
putut spune cu certitudine în ce anume consta realul. Și versurile pe care credea că le uitase demult, îi reveniră spontan în memorie: ,,amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini...”. Se strădui să-și alunge starea de neplăcere ce îi dădea târcoale, concentrându-se la ceea ce era în jurul său. Și privind spre dreapta, observă o cunoștință care îi zâmbi și apoi, cu o figură devenită gravă, o întrebă dacă știa că în acea dimineață murise domnul Stoian. Vestea, deși nu era neașteptată
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
nou cutia și a privit pisicuțul care doar de câteva ore ieșise la lumina zilei. Era maroniu cu alb și la fel ca mama lui, cu pete albe pe botic. Abia se mișca în cutiuță, iar mamă-sa ne dădea târcoale, mieunând după el. L-am dus în noul lor cămin, amenajat lângă fereastra din bucătărie, pentru a nu ne încurca în treburile gospodărești. Acum Norica cea de atunci, sau Nori cum o mai alint eu, se pregătește să dea viață
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
arătam, nici nu-mi mai amintesc ce minciună le-am îndrugat, dar cum nici eu nu o credeam, ei nici atât, așa că în câteva zile m-am refăcut și a trecut și prima mea întâlnire cu moartea care îmi tot dădea târcoale de când m-am născut, însă ursitoarele îmi hărăzise să am parte și de alte încercări. Referință Bibliografică: Cele patru intalniri cu moartea. / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
Mă frământă niște gânduri. Îmi doresc o viață mai bună pentru feciorul sau fiica noastră, să nu trudească asemenea nouă la munca agricolă, ci să ajungă la școlile înalte din țară, zise femeia scăpând un oftat. - Și mie îmi dau târcoale gânduri mărețe. - Acum câteva săptămâni cine se gândea că vom avea parte de o asemenea schimbare în satul nostru? Societatea a evoluat, iar noi suntem obligați să ținem pasul cu ea. - Am auzit de la domnul inginer, care coordonează lucrările, că
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
piept inima-mi saltă a neliniști perfide. Și-mi făgăduiesc gardianul clădirii să mă fac, benevol să veghez ce mișcări dincolo de pereți se petrec. Hotărârea e luată. Odată noaptea lăsată, trec la faptă. Cu durere în suflet escaladez hoțește gardul. Târcoale de fur dau casei în smolita și greaua tăcere de-afară. Înăuntrul mustește de sonuri, iar ce văd și ce-aud mă-nfioară! Pălării împenate, jobene cernite, paltoane, demiuri, scurteici, taioare, vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
Îi pasă rugăciunii ce-ngroapă-a ei plecare, ecoului din clopot... îi pasă...bate mut... dar nouă nu ne pasă? pentru că: Doare!...doare! Îi pasă cucuvelei că de o lună strigă, Îi pasă chiar și morții ce dă de mult târcoale, ne pasă chiar și nouă și asta ne obligă la a lăsa în lume un nume...jos la poale... de munte sau de cruce, de pom sau de cuvânt ce va rămâne veșnic subscris pe-acest pământ. Tăișului din coasă
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
oamenilor departe, la sute sau mii de kilometri distanță de casă. E un spectacol la care eu nu plătesc bilet, ca la teatru, desi mă simt extraordinar că spectator”... A doua zi, eram cu Mihai în Tirol. Împreună am dat târcoale mâncărurilor tradiționale din apropierea Alpilor. N-am scăpat carnatul alb tirolez, în care se pune rășina de brad, acompaniat strălucit cu rachiu de fructe de pădure servit în pară scobita. N-am ratat nici mușchiul de porc uscat la vânt, sub
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să bată, dintr-odată, drumurile, departe de bârlog? Cred că iscodește. Diseară, vor fi dublate gărzile; vor împușca, după prima somație, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se schimbau: orbita răului Îl ducea spre Încrucișarea cu o autoritate egală cu a lui. El Însuși purta toate Însemnele funcției. Apoi le ordonă soldaților să mărșăluiască spre Santa Maria Novella. Voia ca spionii lui Acquasparta, care cu siguranță dădeau târcoale, să aibă timp să Îi anunțe sosirea. Parcurse cu repeziciune strada care separa locuința lui de nunțiatură. La fiecare pas, vacarmul și gloata sporeau, ca și când toți locuitorii Florenței și-ar fi dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
concura la alegerea unui membru al Consiliului celor O Sută valora mult, În termenii schimburilor de favoruri. Dar mai apoi Începuse să Îi alunge urât pe primii care veneau să Încaseze rodul investiției, iar deasupra capului său prinseseră să dea târcoale corbii nenorocirii. De acum, era pentru el din ce În ce mai dificil să obțină un Împrumut, chiar recurgând la garanțiile fratelui său Francesco. Străbătu cu Încetineală o bucată de stradă, până ce se opri dinaintea prăvăliei lui messer Domenico, un mic schimbător de valută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinți ?! În mașină era plăcut, aerul condiționat avea proprietăți odorifice, pe care nu le sesizasem de la Început. M-am relaxat, lăsând la o parte orice gând privitor la prezent, trecut sau viitor. O dulce toropeală a prins să-mi dea târcoale și cred că am ațipit puțin - câteva minute, probabil. Eram convins de asta pentru că, atunci când am deschis ochii, am realizat că Încă nu intrasem În Paris. Pentru rigoare, m-am uitat, totuși, la ceas - gest aproape mecanic, cu care, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i Învețe minte pe dușmani, oricine ar fi ei și oriunde s-ar afla. Mai e cazul să precizez că șarjam și Încercam să fiu ironic ca să nu mă las cuprins de starea de nesiguranță care Îmi dădea iarăși târcoale? Unde o fi plecat Eveline? Nu contează. Oricum, undeva În afara Centrului, după toate probabilitățile. O fi de bine? După cum arăta persoana când a luat startul, parcă nu prea s-ar zice. De bine sau de ne-bine, important era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Episodul 45 DESPRE UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE LOTRII SECOLULUI AL XVII-LEA în fața unei mărturisiri atât de la locul ei și, în general, în fața întregii comportări peste așteptări a lotrilor, cei doi călugări își reveniră total din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi Metodiu cu glas binevoitor - că dacă v-aș numi „fraților” atunci când aș începe o vorbă cu domniile-voastre, mi-aș călca nu în puțină măsură pe cuget și simțiri. O jenă firească mă oprește să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăcuste, tăierea bruscă a unor capete, fumăritul, alunecările de teren, mazilirea, fuga în codru. Un ienicer căzând în noroi, cu abdomenul despicat în fața Vienei, murmura numele lui Allah întrucât n-avea cum să știe că senzațiile stranii care-i dădeau târcoale nu sunt decât rezultatul firesc al unei incizii fără precedent prin peritoneu. Vezi tu, dragul meu prieten - spuse Barzovie-vodă către Broanteș, după ce amândoi își mai veniră în fire - fără voia ta ai fost martorul unei întâmplări pe care, când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiu despre al cărui tată aveți un lapsus. Nu-i nimic: cert este că el, fiul, există, existența lui fiind probată, printre altele, și de fireștile nevoi ale vârstei care l-au făcut în cele din urmă să-i dea târcoale fetei jupânului Macek. Un târcol azi, un târcol mâni, astfel că nu mai e nimic de făcut. în afară, desigur, de acel act lăsat de Domnul pe pământ prin care explicabilele necesități ale omului sunt înlocuite de necesitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine să mă joc „de-a genunchiul” - urmă povestea sa căpitanul Tresoro, apropiindu-se vertiginos de fundul farfuriei. La înmormântarea lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu nasul în batiste, verișoare de-ale lui, acum niște hoaște bătrâne și ele, cu care pe vremea tinereții străbunicul se juca din priviri, curtezane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteptau acolo, frumos încolonați, de pe la orele trei. Era frumoasă. Părinții, bucurându-se la început de râvna ei de a citi, prinseră să se îngrijoreze într-o vreme, căci Amada n-avea ochi pentru lumea din jur, ce începuse a da târcoale burduhănosului palat, excepționalei zestre și nurilor fetei. Și se întâmplă ceea ce se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada crescu, se împlini, arătând ca proaspăt scoasă de sub tipar, o mândrețe de fată. Dar ei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câțiva ani, așteptând să se schimbe guvernul sau să se stingă amintirea celor întâmplate. Bătrânii tribului Kel-Talgimus îi lăudară hotărârea, conștienți că nici un membru al Poporului Vălului n-ar fi trăit în pace atât timp cât umbra lui Sayah ar fi dat târcoale prin apropiere, așa că le-au pus la dispoziție douăzeci dintre cele mai rezistente cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo va trebui să facă față unei bătălii grele, dar începea să aibă o idee clară despre cum avea s-o plănuiască. — Doar nu l-a înghițit pământul. — Păi, așa s-ar părea. Ultima oară când l-au văzut dădea târcoale pe lângă Antonov-ul ăla care a decolat acum o oră, deci îmi închipui că ar trebui să fie în zbor spre Libia. — Și nimeni nu l-a văzut când a urcat? Bruno Serafian ridică din umeri, dând de înțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]