7,229 matches
-
o distruge însă. O primă plăcere stîrnită la lectură este dată de curgerea vioaie a frazelor - firească, ne vom zice, căci, la urma urmei, cea care le notează (bătrînul pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar nu mai puțin nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
an la Londra s-au decernat premiile literare Whitbread Award. Spre deosebire de mai spilcuitul și mai cunoscutul Booker Prize, Whitbread este, măcar în intenții, un premiu de popularitate. Un premiu acordat acelor cărți presupuse a tăia răsuflarea cititorului, citite în orele tîrzii ale nopții, ferfenițite de atîtea mîini prin care au trecut. Cărți care plac, înainte de orice. Este, totodată, un premiu respectabil, decis de un juriu în alcătuirea căruia nu intră doar alți scriitori, sau jurnaliști culturali, ci și profesori universitari, academicieni
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Dilthey, Cassirer, Wölfflin, Simmel, prin care descoperă, cel dintîi la noi, noile orizonturi oferite de disciplină morfologiei culturii, gata să le și experimenteze (vezi admirabila sinteză despre Eminescu, la comemorarea a 50 de ani de la moarte, ba chiar unele capitole tîrzii din Istoria literaturii, precum cel dedicat lui Ibrăileanu). Treptat, vederile lui Călinescu se aliniază curentelor moderne de idei pe plan european, capătă o forță de iradiere și cuprindere cu mult peste nivelul literatorilor din jur. Cine, în locul său, să imaginăm
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
unei apariții în substanță. Or, prin natura ei spirituală profundă și prin începuturile ei istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin confesional Orientului sculptură este o achiziție tîrzie și ea suporta permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox au încercat-o, de pildă, Mestrovici și
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
erau cei de acum treizeci de ani. Există totuși cîteva deosebiri. Spre deosebire de ceea ce se întîmplă cu cîteva decenii în urmă, cînd pentru cei mai mulți din generația mea mersul de Paști la biserică era mai mult un pretext de întîlnire la ore tîrzii, tinerii pe care i-am văzut la Înviere veniseră țintit la biserică. Nu ca să vadă și să fie văzuți, ci pentru a lua parte la slujbă. Grupurile de băieți și fete nu-și mai făceau simțită prezența, cele mai multe, se pulverizau
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
la minimum rolul influentelor străine în evoluția romanei. Din perspectiva specialistului în lingvistică romanica, e și normal să fie preferată, de cîte ori e posibil, explicația unor transformări semantice sau formale prin tendințe de evoluție lingvistică manifestate încă din latină tîrzie, sau cel puțin în evoluția ulterioară a limbilor romanice. Chiar dacă în cazurile de detaliu discuția despre influențele non-romanice, despre rolul substratului sau al superstratului nu e definitiv închisă, poziția teoretică de ansamblu e coerentă și convingătoare. Expunerea clară, vivace, la
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
dădeau tonul unei personalități, permiteau insului social o rapidă și integratoare înșurubare în lumea intereselor lui. Semn, în același timp, ca înseși interesele evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la pragul izvoarelor. Nu mai au însă deloc caracterul revelatoriu și câteodată jubilant al viselor de junețe, pas către o primăvară interioară, o renaștere în taină pregătită de către organele ce
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
dreptatea lui evidență . Pe planul formal, logic formal, al discuției, îl învingi. După aceea însă, ra minînd singur cu tine, îți pare rău că l-ai bătut și începi în sinea ta să-i dai dreptate, chiar și avînd remușcări, tîrzii. Adversarul tău n-a putut să-ți facă față, din inferioritate (intelectuală ). Prin urmare, esti conștient că beneficiezi de o victorie falsă, numai tu știind sigur că e falsă, celălalt avînd mai mult o certitudine sentimentală, emotiva... Încep să cred
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
exclusiv individualiste, înfățișînd un reziduu colectiv. La antipodul aristocratului din naștere, poetul e un plebeu din naștere. Biografia pare a-i fi favorizat conștientizarea unui asemenea profil. Copilăria și adolescență nescutite de traume, inca insuficient cunoscute, tinerețea aventuroasa, așezarea gospodăreasca tîrzie s-au conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Z. Ornea Românul este o specie literară tîrzie în orice cultură și cum literatura noastră a aparut tocmai spre mijlocul secolului trecut, românul își poate revendică adevărată naștere după al doilea război mondial, înflorind efectiv în interbelic. Sigur, îi putem detecta începuturile tocmai în secolul al XVIII-lea
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
că are nevoie geo-politic și de noi. Anul trecut, apropo de stabilitatea internă a României, s-au întîmplat două mineriade și tot soiul de alte mișcări, mai mult sau mai puțin sindicale, relativ violente, la care se adaugă și reacții tîrzii, de tip "Nu ne vindem țara", produse la întreprinderi privatizate. Puterea a avut doar de pierdut voturi adoptînd o atitudine limpede - atît cît era posibil - față de toate aceste mișcări sindicale. A pierdut, de asemenea, și din cauză că măsurile reformatoare, cîte au
O altă Românie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17419_a_18744]
-
funcționeze, cu o precaritate ănduiosătoare. Un batran de neuitat este Vladimir Procopiu, din Că de fiecare dată. Prozatorul ne invită să pătrundem ămpreună cu el, nevăzuți, ăn cameră an care Vladimir Procopiu, pensionar, urmărește de unul singur, la o oră târzie de noapte, buletinul meteorologic la televizor: Faptul că aproape an toată Europa va fi soare avu darul să-l liniștească, deși, la drept vorbind, trebuia să se ducă oricum. Doar undeva, prin nordul Franței, pluteau câțiva norișori leșinați de ploaie
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
în postura, pe deplin justificată, de Ambasador al României în Portugalia. Începând din anul 1987, dl. Zamfir se lansează și pe orbită creației beletristice, cu românul Poveste de iarnă. În anii '90 publică alte două române - Acasă (1992) și Educație târzie (1998) -, ambele apărute la Editură Cartea Românească. Mă voi opri asupra acestor din urmă volume, căci ele mi se par reprezentative pentru o anume redefinire a poziției auctoriale în anii din urmă. Un deceniu marcat de impactul mediilor audio-vizuale, față de
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
închis ochii ca să nu mai vadă ce-i faci, care scâncește melodios, pana cand finalul împins cât mai departe sosește. Partea de jos a corpului, smucita cu furie, contrazice aerul angelic al fetei acoperite de o roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu se lașase oare, la vremea lui, sedus de Doamna Bovary?). Ceea ce
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
cu timbre filatelice, o scrisoare anonimă trimisă cui trebuie va curma viața pașnicului funcționar. an realitate tiran domestic - forțase prin șantaj mâna viitoarei soții - el ași asigura venituri ascunse prin trafic de timbre rare. Crimă ăndelung pregătită, răzbunare la rece, târzie, ca an Năpasta. Tur de forță, desigur, ansa un dublet la textul matein, cu străpungerea tainei. Sarcina celor doi exegeți mateini - Radu Albala și Alexandru George - continuatori ai ultimului episod din Sub pecetea tainei, a fost, la alegere, mai ușoară
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
de tip paternalist ai ămpiedică să accepte că discernământul nu se termină la ei. Probabil că nu peste mult timp tot acest scandal al manualelor alternative ai va face pe mulți să roșească sau să compună o literatura a justificărilor târzii, daca nu cumva, vom fi, ca de atâtea ori până acum, martori la exprimarea unor mici păreri de rău, ăn numele dreptului de a mai și greși din când an când.
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
scriptură", trecînd în revistă cele mai importante tălmăciri românești ale veacului și ale Noului Testament, ale Vieților Sfinților. Aici stăruie asupra ideii că am avut și noi o epocă de Renaștere, mai putin fecunda decît în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru Movila). Apoi se ocupă de marii cronicari moldoveni ("Ureche este un om de stil latin, un om de strict stil latin"), de N. Milescu, Istrate Logofătul
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de stil. Cel mai interesant din toate ar fi putut fi Zile de lagăr (Socec, 1945), subintitulat român, în
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
tărîmuri îndepărtate, ca un drog simbolist și post-simbolist, pe filiera Minulescu-Tonegaru, nu fără pigmentul satiric al carui echivoc vizează atît condiția existențiala, cît și conștiința metodologiei expresive, a recuzitei utilizate cu o plenară luciditate, în ciuda patetismului inclus: "La o oră tîrzie din noapte pe cînd tocmai încetasem lucrul/ la ăTratatul despre lașitatea lumii de la origini/ pînă în prezența și urmăream pe internet/ cele mai negre știri cînd tocmai aflasem că în Costă Rîca/ criminalitatea printre elefanții albi crescuse îngrijorător/ că un
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
doar sfârșitul unei lumi și nașterea alteia, dar și hâda drecrepitudine și moartea acesteia și iarăși nașterea unei lumi noi. Ceea ce mă îndrituiește, ba chiar mă obligă să mă pronunț asupra a ce va veni a triumful iliescian sau resurecția târzie a Convenției, o democrație originală sau una de tip european. Bătută pe loc ori rapp-ul. Așa că zic: știu și eu?
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
chiar realistă, spre a se răzgândi, încă o dată, si a alege definitiv înaltă stilizare abstractă din capodopere? Ar fi să ne închipuim că Eminescu ar fi scris, înainte de 1866, o Glossă și un Luceafăr mai naive, dar comparabile cu cele tîrzii, făcînd apoi pasul înapoi la poezia în maniera Alecsandri-Bolintineanu de la Familia, ca să le rescrie, în fine, cu tot geniul pe cele dinții. Absurd. Istoria literaturii, ca și a artei, nu cunoaște o astfel de curbă creatoare. Nu pot încheia fără
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri Tușea înghețul în genunchii lunii, și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , cu un sărut te-am colindat, scârțâi într-un cântec din tine căzut. tulpina ierbii se făcuse țurțur, O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, la cotul nopții șuie, atârnat. oftând într-un val prelins pe obrazul cerului
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de 1,83 milioane de euro. A fost un an electoral (alegeri prezidențiale), iar audiențele și interesul publicului au fost pe măsură. Publicitarii n-au ratat ocazia să plaseze reclame acolo unde se face rating, chiar și la o oră târzie din noapte. Audiențele anuale ale programului au explodat de la an la an. Dacă în 2005 „În gura presei" a avut o medie de 6.000 de telespectatori pe minut, la nivel urban, în anul următor media a crescut de cinci
Câți bani a produs Mircea Badea pentru Dan Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/25121_a_26446]
-
aceasta ca rezident, ”neutralizeze”. care am vrut să mă angajez, am căutat un servici unde aș putea Din păcate, informațiile aduse curriculum-ul vitae bogat pe care îl sta atât la cald cât și la ocean. de mine au fost târzii, adică după ce aveam nu era luat în serios, eu Promisiunile de posturi care mi se s-a hotărât ca procesul să nu se mai venind dintr-o țară comunistă. Este făcuseră înainte erau la pământ rejudece, părțile ajungând la un
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
s-au născut din situații conflictuale. Prokofiev și Balanchine, de exemplu, au avut o serie de dispute în timp ce lucrau la Fiul risipitor (1929), ultima creație a erei Diaghilev pentru care Georges Rouault a contribuit cu decoruri pictate în stilul său târziu, inspirat de arta vitraliului.. Rezultatul a fost însă o capodoperă care continuă să fie frecvent montată și astăzi. Pentru cineva care a fost convins că baletul reprezintă cadrul cel mai propice pentru o sinteză a artelor, Diaghilev a avut surprinzător
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]