30,883 matches
-
ani, de când a vizitat Nixon România, așteptăm să se dea jos zidul. Dar nu se dă jos, ba chiar se înalță și mai mult... Ne tot excită că suntem tari, că suntem noi, că suntem liberi, și după ce ne excită... Tai aerul cu mâna în fața ochilor Zoiei, simulând o lovitură castratoare. Atunci, cum să scriu despre mine? Ce să scriu? Că am douăzeci și opt de ani, și trei ani din douăzeci și opt e un timp lung? Văd că a pus deoparte țigara și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
când nu vine camionul cu lapte, a fost coadă la nimic? Se poate să se joace așa cu o întreagă generație, cu o țară?... Imi vine în minte gestul țeapăn cu care el răspunde la aclamații, îi văd mâna aceea tăind aerul ca și cum ar ciopârți un salam. Și apoi, mâna lui devine mâna ei, ținând crispat bricheta și țigara. Mă opresc. Mă întreb dacă a înțeles ce i-am spus. A înțeles perfect. Imi răspunde: Nu poți să mă faci pe
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
să cadă-ntr-un cristal adînc, Acolo unde bănui c-o să piară Și lacrimile ce degeaba le mai plîng. Nu-mi dărui nici o bucurie-ntreagă? Și eu la rîndu-mi blînd te-am ocrotit, Plimbîndu-te prin vînt și-n roua vagă Tăiată-n lama dulcelui cuțit Ce s-a înfipt și-n spatele meu, greu. Îți simt tristețea de a-mi fi bun Dumnezeu...
Prea multe le-am lăsat în grija Ta... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7494_a_8819]
-
dar dacă tu ai să treci strada ca să cerni în hăuri nisipuri și cenuși care au fost odată ochi și flori și păsări și împărății ca să torni litere de plumb peste emoții și surâsuri și ținuturi imaginare și visuri ca să tai cu securea sunete din cuvinte de carne vie pentru zgripțorul care mă va duce la văzduh curat dar dacă tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
chiar de unde știți că sunteți vii la capătul străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul ce-mi flutura, ca o replică, în mai multe lumi, și un preot nătâng și îndemânatic, ce taie și nu reușește să deslușească nimic în viscerele mele, să le așeze într-o frază pentru mulțimile ce-așteaptă cu disperare îmbunarea gelosului zeu. Trecutul ca un braț retezat mi-a rămas în țărână, va veni poetul și-l va
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
ca și cum aș mânca hârtie. Ipostaze ultime Sunt călătorul căruia i s-a retras drumul de sub picioare; sunt înotătorul căruia i-au secat apele de sub brațe; sunt pasărea căreia i-a dispărut aerul de sub aripi; sunt cuvântul căruia i s-a tăiat limba rostitoare; sunt poetul căruia i s-a spart vasul de zbaterea Daimonului. Ľipătul Sunt întemnițată pe viață între gratii ce se îndesesc în progresie geometrică: lanțuri de celule înmulțite halucinant; cândva, vedeam printre ele câmpiile verzi și albastrul cerului
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
de sinucigași de apartamente ferecate la etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu n-am liniște până când n-o să țâșnească Din tine lumina ca un smoc de vipere gata
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
se-arătau des femeile prindeau contur din propriile mișcări din cântecele înflorate pe câmp și livezi prindeau contur din iubire. La început lucrurile erau lucruri le foloseam pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream cuțitul tăia carnea vițelului sacrificat toporul despica țeasta, arcul potopea săgeți în pieptul vânatului plugul ara pieptenul pieptăna acul cosea oglinda oglindea foloseam lucrurile pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream le împrumutam, le schimbam, le trimiteam
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
unduios să ruleze un diafilm al celor patru mâini transpirate electrice în jocul cu cărți de piele își modelează amprentele după conturul celuilalt intensitatea simțurilor după temperatura sângelui prin zidul din spate a scos capul cel căruia i l-am tăiat amândoi (să nu îndrăznești să te eschivezi - amândoi!) apoi cea căreia i l-am îndesat cu de-a sila: ecouri încălecate grimase răsfrânte una din cealaltă mototolindu-se reciproc și luând locul trăirii din care scăpaseră ființa potrivnică sieși mormăie
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cu care mărunțeam dimineți mucegăite ierni pietroase nu mai pot să diger sufletul mi-l torn în pătrățele și-l dau la congelator pentru un timp doar al tău sunt nebunul în partida celor albe am ceva dușmănos care-i taie pieziș asemenea unui gând intruziv - oprește caravana la marginile orașului dezleagă caii își afundă palmele în noroi steaua lui printre buruieni piranda și țâncii măslinii se revarsă cu mândrie pe-acel walk of fame parcelat luna face pui în salbe
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de partea cealaltă uite: sclipirile galbene ale lui muri torcând deasupra sobei un hamac pentru baubaul tău de iască - doi pui de lună plină pe fundul butoiului hipnotici și ce poduri peste frică n-au reflexii... contratimp în timp ce tu îți tai unghiile eu mi le rod blocul nostru sigur o să se dărâme la următorul cutremur trebuie doar să ne hotărâm de pe acum dacă o să fim acasă și mai ales de ce nu ne vom putea niciodată întâlni în același parc pe timp
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
chipul ce sparge zid după zid și lovește cu veșnicia trupul sleit de strânsoarea absenței suflarea e un dar ce nu poate fi întors decât cu o dragoste pentru fiecare făptură care te caută ea când știe că inima e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe care alunecă soarele și tunelul de timp se lungește odată cu sprintul final te rupi în două și o parte o pui la flori câinii te ascultă și uită să
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
cățelele de rasă ronțăiau oasele calde, fierbinți - linse până în măduva lor farfuriile nopții de smoală - hârtia se înmuiase era o cocă banală, devenise mâncare, cuvintele erau supe sorbite la două guri imaginare. Mă despieptănai cu furculița, pe mijlocul capului îmi tăiai cu cuțitul o cărare fierbinte. Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece era de prost gust - să-ți las numărul de telefon pe un șervețel era o impolitețe ... Mâna ta mă tăia cu precizie, adunam între coapse lingouri
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
cu furculița, pe mijlocul capului îmi tăiai cu cuțitul o cărare fierbinte. Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece era de prost gust - să-ți las numărul de telefon pe un șervețel era o impolitețe ... Mâna ta mă tăia cu precizie, adunam între coapse lingouri de ceață, pofta devenise tornadă. Executam figuri impuse - patinatoare beată de gheață! Măndița Măndița scutură covoarele invers. Aruncă praful în sus, pentru că în jos stă cineva care face scandal. Praful urcă mereu atât de
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
abia plantat, adorm epuizată printre seve milenare. Dorm dreaptă ca soldatul în picioare. Și doar din respirare, copacul jupuit mi se alungește la picioare, desfoiat Ah ... ce mânere ... ce capac" rabdă tăierea cu-mpăcare, mi se transformă, iar, în pat. TĂIAT ȘI CUSUT Tăiat și cusut, cusut și tăiat. Dogoarea infirmierei peste răni aplecată. Mort proaspăt înviat, căutat pe dinăuntru ca peștele de icre, ca sepia de perle pe dinăuntru căutat de tine cel nou în miezul ființei mele nou încrustat
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
dinăuntru căutat de tine cel nou în miezul ființei mele nou încrustat. Uitat între mațe un bisturiu și cusătura deasupra închisă - doar la aplecări cu durere-ți simt prezența încinsă - cusut și tăiat - rana, gestul, cuvântul - plaga supurândă. Cusut și tăiat. Cum să mă întorc acasă, când acasă este un lighean cu lături argintate ... când cel ce spune este auzit doar de afară, când cordonul ombilical a devenit o sfoară înnodată de gât, când toate obiectele au firi zburătoare?! Fierul de
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
tristeți. Prins în pologul recii dimineți, Oh, patul va pluti cu noi, doi fleți, De-abia dezmeticiți din perne moi, Cînd visele sînt încă de oloi Si se preling, lăsînd pete în perne, Drept semn al giugiulirilor eterne. Cuțitul va tăia pîinea anume În mari felii de-amor unse cu spume. Si din dulap vor izbucni iar îngeri Preacurioși de calde-ni-le- atingeri...
E-o dezvelire-a lucrurilor simple... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8007_a_9332]
-
în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să mă oprească și să-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Sînt thanatic de erotic ce sînt. Moartea mea-i lascivă și năbădăioasă. Mă sărută și mă giugiulește. Mă mușcă de ceafă, ca o pisică pe puii ei. Apoi se joacă și ea cu mine. E ca o felină, care-mi taie felii de vînătăi pe pielea mea. Și carnea mi se strînge și mi se-nspăimîntă. E un joc tragic, grotesc. din el n-ai cum cîștiga. N-ai cum ieși. Nici măcar nu știu de ce m-am băgat în jocul ăsta . Ce
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
păcat. Multă vreme m-a intrigat această curioasă și îndelung repetată interdicție a Mamei. Până în ziua în care am descoperit că Atropos, cea mai bătrână și mai afurisită dintre cele trei Parce, se folosea de această fatidică unealtă pentru a tăia firul vieții. Iar o foarfecă deschisă era, evident, o invitație făcută teribilei Parce, de care nu puteau scăpa nici zeii. Evrika!, am exclamat: iată un mit al Antichității care a traversat Balcanii până în Dacia, unde s-a împământenit și s-
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
apoi la spălatul veselor și al rufelor, căci abia după încă doi ani se ajungea la adevărata ucenicie. Dar din prima zi i s-a spus și răs-spus că e "păcat" să lași o foarfecă deschisă. O asemenea foarfecă putea tăia ușor niște degete fragile sau, căzând de pe masă, putea răni un picior, de obicei desculț. Și, întrucât era o vreme în care Decalogul mai era încă respectat, cuvântul "păcat" avea o mare forță disuasivă. Madam Șura, patroana atelierului, femeie bună
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
ruptă-n poale, la gât, la mâneci, doar la piept e-ntreagă, cum chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
lui dreaptă, s-o strîngă și să-mi spună: - Uite, șamane, hai să facem un pact. Că după ce ieșim naibii de-aici mergem la colțu' străzii și-așteptăm. Și-apoi l-a privit pe barman și a adăugat: Auzi, ia taie tu aici! - Stai, i-am spus, tocmai cînd barmanul își îndrepta mîna lui dreaptă, cu palma întinsă, spre mîinile noastre drepte, stai să-nțeleg mai întîi ce așteptăm. - Ei, rahat. Așteptăm asta... îndrăgostirea, mi-a zis prietenul meu. Că ne
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
lipsește, șamane, nu? Așteptăm, asta facem. Iar eu, nu știu de ce, chiar nu-mi dau seama de ce, am dat din cap că da, în cazul ăsta da, fără discuție, accept pactul. Și i-am făcut semn barmanului că poate să taie strîngerea noastră de mînă. Dar pe cînd ăla și-a întins mîna lui dreaptă spre mîinile noastre drepte, prietenul meu l-a oprit din nou, printr-un gest cu mîna stîngă, ceea ce l-a făcut pe barman să-și dea
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]