1,658 matches
-
scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în maiou și chiloți și frunzele, mai tăioase decît niște pînze de bomfaier, tăiau pielea femeii și sîngele curgea de peste tot. De-aș ajunge mai repede la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă, expunîndu-mă valurilor care-mi intrau În nări, izbuteam uneori să mai prind cu un colț de retină această rază. Nu-mi mai amintesc cum Îmi reușea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuvinte: „...Se acordă asistentului universitar Toaibă T. Gruia gradul de lector universitar, cu cinci voturi <pentruă... Nici unul Împotrivă”... „Asta Înseamnă că nici profesorul pe care l-am rugat să repete Întrebarea nu a fost Împotrivă? Și eu, după privirea lui tăioasă din acel moment, l-am pus În rândul oponenților promovării mele”... Furat de aceste gânduri. nici nu și-a dat seama când a luat sfârșit lectura... A realizat acest fapt doar când profesorul s-a ridicat și s-a Îndreptat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de dușmanii regimului..., zise el. Dar poate fi socotit dușman al regimului un om care toată viața sa a fost alături de partid?... Oricine poate deveni dușman al regimului, chiar dacă o vreme a fost alături de partid! declară Gheorghiu-Dej pe un ton tăios, iar masca de om blajin și cumsecade de pe chipul său dispăru. Uite, Guță Tătărăscu... L-am ținut lângă noi până când ne-am dat seama că lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor! se apără el revenindu-și din surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
greutate lichidul răcoros după care adoarme. Iată că se apropie vizita, vizita din dimineața celei de a patra zi după intervenție. Gesturile, atitudinea profesorul Grand sunt de data asta altele decât ale reputatului neurochirurg cu privire glacială și cu replici tăioase. Aplecat cu duioșie asupra pacientei, o cheamă cu glas aproape rugător : Doamna Dora ! Suntem aici, cu dumneavoastră, și rezultatele analizelor prescrise de tânărul meu coleg sunt bune. Nu s-a găsit stafilococul la care se gândise cu îndreptățită teamă. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre evoluția lui Justin. Răspunsul de la capătul firului se lasă așteptat. Picături de apă cad cu un zgomot sec din păr și de pe hainele ude. Așteptarea pare un veac, iar vocea care în sfârșit îi răspunde este politicoasă, dar rece, tăioasă ca lama bisturiului : "Justin Grand ? Spuneți că sunteți tatăl lui ? Profesorul Grand ? Ciudat ! Nu am avut prilejul să vorbim până acum... Evoluția ? Se poate spune mai curând regresul, domnule profesor. Lipsa de afecțiune este și ea vinovată de alterarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe amândoi. Imaginea chipul ei când ne-a zărit... Mă doare până la cea din urmă fibră a ființei mele. Nu am recunoscut-o pe iubitoarea, pe vesela mea copilă. Un chip străin, rece. O voce și mai rece decât chipul. Tăioasă... Mă dor și acum rănile de atunci. "Ce căutați aici ? Luați cheia studioului meu și așteptați-mă acolo !" Băiatul, pe care nici azi nu știu cum îl cheamă, nu a intervenit în nici un fel. A luat-o de mână și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
real mi se păru și faptul că mă trezii în apartamentul altcuiva. Ghici al cui? Se poate să mă fi ridicat încet, să fi observat apartamentul, cu un aer plăcut masculin. Și se poate să fi văzut o sabie ascuțită. Tăioasă. Să o fi atins încet. Și să fi apărut el. Și să-i fi pus acea sabie la gât. 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City ul. Orașul era superb în acea noapte. Deasupra cerul senin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fel de iluzie și, astfel, moralul ei căzu și se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult își mai înveninase sufletul și mult prea greu izbutise, mai apoi și treptat, să-și liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
resimțit invidia și neînțelegerea fără ca pentru aceasta să piardă conștiința de sine. Trebuie să recunosc totuși, că îmi pare dificil a manifesta detașare fața situația deplorabilă a Bisericii și a teologiei. Lângă ura profană este și cea sacră. Unele cuvinte tăioase ar fi putut provoca diviziuni. Vreo glumă amuzantă a fost percepută ca sarcasm. Însă totdeauna am evitat defăimarea altor persoane. Chiar și când nu au recunoscut catolicitatea principiilor mele, când au pus la îndoială credința mea în Cristos și mi-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cel despre care crezi că te iubește pe tine și numai pe tine și care ți-a repetat de multe ori acest lucru? La început nu simți nimic, ca atunci când ți-ai retezat din greșeală degetul cu un cuțit foarte tăios... Simți apoi că îngheți, că se face o liniște de moarte în jurul tău, ca după o bombă atomică, ceva asemănător..., că totul se face țăndări..., cioburi..., că nimic nu mai poate fi reparat. Apoi începi să raționezi, să cauți scuze
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l reamintesc pe G.Dimisianu. O constantă politețe îl oprește pe critic de la accentele tăioase, îi interzice sarcasmele, pînă la a-l împiedica uneori de la formularea vreunei rezerve față de cîțiva autori cu un trecut nu tocmai inocent (Valeriu Anania, C. }oiu, Dan Ciachir etc.). Un cod al unor frumoase maniere "de modă veche", un bonton
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
cu șefii de cenaclu pe care aceștia îi cunoșteau, profesorul a ridicat brusc ștacheta exigențelor. Mărturia autorului Orbitor-ului merită consemnată: "Îmi amintesc câteva ședințe desfășurate destul de asemănător celor din alte cenacluri. O deosebire evidentă era însă tonul uneori extrem de tăios al lui Mircea Martin. Manolescu mai strâmba din nas la câte cineva, dar foarte rar. Croh era diplomatic și tolerant. În schimb mentorul Universitasului a executat, sub ochii mei, câțiva autori cu o ferocitate neobișnuită. Și pe bună dreptate. Unde
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
cu toate acestea actul critic de luciditatea confruntărilor de valoare și de exactitatea observațiilor care le conferă durabilitatea". Luciditatea a fost subliniată și de Șerban Cioculescu: "Calitatea principală a lui Mihail Sebastian a fost luciditatea, dublată de expresia rapidă, directă, tăioasă ca o lamă de Toledo. Criticul nu ocolea dificultățile". Și tot Șerban Cioculescu făcea următoarele aprecieri legate de stilul criticii sale: "Scrisul lui Mihail Sebastian nu evită stilul zis gazetăresc, stil vorbit, cu fața la public, într-o vreme când critica literară
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
păduchi ca și el. În trenuri însă, chiar dacă i se oferea locul în compartiment, stătea la capătul vagonului pe valiza lui de lemn, să nu le dea păduchi și altora. A ajuns la Medgidia într-o zi cu un vînt tăios, de tremurau și caii celor doi birjari care așteptau la gară. Unul dintre ei era Șukuri pe care îl știa de păduchios dinainte să plece la armată. S-a urcat lîngă el pe capră. Tătarul nu l-a recunoscut și
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
ales, nu publică - în schimb, fac o critică verbală cum nu se poate mai pertinentă, care sudează grupuri, configurează reacții similare. Sesiunile științifice dedicate lui Eminescu au și această configurație, definită la Vaslui în anul 2005, sub ochiul rece și tăios al d-lui Theodor Codreanu, unul dintre intransigenții apărători ai lui Eminescu, propusă ca alternativă la intoxicația de presă - și acceptată astfel. Acest "Eminescu verbal", ca să-i zicem astfel, strânge destul de multă lume în bibliotecile județene sau în sălile teatrelor
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]