1,130 matches
-
Andreev, Ivan Bunin, Valentin Kataev, I. Ilf, Mihail Zoșcenko, Aleksei Tolstoi ș.a. Piesa Anfisa de Leonid Andreev a fost jucată la un teatru bucureștean (1925), iar Teatrul Național din Cernăuți a preluat Lumina lucește în întuneric de Leon Tolstoi (1928). Tălmăcind două dintre cărțile lui Leon Donici (Noul seminar și Floare amară) și scriind despre el, I. a încercat să îl reintegreze în cultura română. Susținută a fost și preocuparea pentru traducerea și cunoașterea unor autori bulgari - Ivan Vazov, Elin Pelin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
sunt republicări după gazetele din Iași sau București, dar grija cu care sunt alese semnalează că în spatele neutralismului politic afișat se ascundea adeziunea la cauza națională. I. Vulcan a tradus din Jókai Mór (nuvela Capul lui Iordachi). S-a mai tălmăcit din Montesquieu și din alți scriitori francezi și germani. At. M. Marienescu și T. Catone colaborau cu folclor cules din Ardeal și Banat. După ziarul bucureștean „Reforma” se retipărește comentariul lui D. Bolintineanu la colecția de poezii populare a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
Anda Lascăr semnează versiunea românească pentru Ora de vizită de B. Fundoianu. Trei poeme de Esenin, Cântă, armonică, Nu mai fui așa, Norii de pe șură, sunt traduse în românește de Ion Caraion și Victor Kernbach. Împreună cu Sașa Wolkonski, Ion Caraion tălmăcește și un Sonet de Rainer Maria Rilke. D. Albulescu traduce din spaniolă Trei dizertații ale iscusitului cavaler Don Quijote de la Mancha, însoțite de ilustrațiile lui G. Tomaziu. George Dan traduce Folklor negru și poeme de Carl Sandburg. Din poezia europeană sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
Aplicățiunea” savantului nostru absolut e de a fi nedezmințit un om de școală nouă, perpetuu în postura de a putea da socoteală de cele mai „mogherne” tendințe culturale și firește, deoarece este, așa cum încă se recomandă, un „hermeneut”, să le tălmăcească în lumina tuturor cărților din toate bibliotecile, inclusiv cea din Alexandria. Și fiindcă azi cota lui Camus e foarte scăzută pe piața pariziană (dar când vedem care sunt de câțiva ani cotele în urcare pe această piață ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și o colaborare fructuoasă în descoperirea și transcrierea textelor.” 7 și Boccaccio și Chaucer s-au aplecat, cu răbdare și pasiune, asupra unor opere antice sau medievale pe care le-au tradus. Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
of The Wife of Bath’s Prologue, în „Chaucer Review”, Penn State of University Press, vol. 31, nr. 3, 1997, p. 260. 97 antipapale): „Eu, n-am aflat și n-am cum înțelege/ Ce număr de bărbați e legiuit./ Poți tălmăci și crede felurit.”288 Verbul „a tălmăci” (to gloss) este aici interesant, deoarece se știe că interpretarea Scripturii revenea în exclusivitate Bisericii, mai exact membrilor clerului. Laicii nu aveau dreptul să emită judecăți personale. Femeia Evului Mediu trebuia să ceară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în „Chaucer Review”, Penn State of University Press, vol. 31, nr. 3, 1997, p. 260. 97 antipapale): „Eu, n-am aflat și n-am cum înțelege/ Ce număr de bărbați e legiuit./ Poți tălmăci și crede felurit.”288 Verbul „a tălmăci” (to gloss) este aici interesant, deoarece se știe că interpretarea Scripturii revenea în exclusivitate Bisericii, mai exact membrilor clerului. Laicii nu aveau dreptul să emită judecăți personale. Femeia Evului Mediu trebuia să ceară permisiunea pentru a învăța, deoarece bărbații erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
emblemă a noului sistem birocratic. „Ca Doamnă Avocat pledant, târgoveața reprezintă agonia, dar și logica unei noi ordini birocratice în societate.” 319 Nu doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața în felul ei ambiguu de a tălmăci, limba este de fapt androgină sau bisexuală, aparținând și fiind în același timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Națiunea” (Cluj), „Junimea literară”, „Datina”, „Societatea de mâine”, „Conștiința românească” (Cluj), „Patria” (Cluj), „Hyperion” (Cluj), „Făt-Frumos” ș.a. În special după numirea la Cluj, G. a fost unul dintre cei mai diligenți traducători ai literaturii engleze. Din Shakespeare, scriitor preferat, a tălmăcit, pe lângă un sonet (1937), piesa Cum vă place (1942) și a revăzut (într-o ediție ce a apărut postum) versiunea lui St. O. Iosif după Romeo și Julieta (1945); de asemenea, a tradus, în 1924, Povești după Shakespeare de Charles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
Oliver Goldsmith, J. Gary, Jonathan Swift, și din secolul al XIX-lea, precum Walter Scott, James Thomson, Elisabeth Barrett-Browning, Thomas Percy, William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge, Algernon Charles Swinburne, John Keats (1921, în colaborare cu Teodor A. Naum). A tălmăcit și din John Milton. Din literatura americană, s-a aplecat asupra lui Benjamin Franklin și Henry Longfellow. Volumul Poems (1938), selecție din lirica lui Mihai Eminescu, a fost bine primit în epocă. Oprindu-se asupra literaturii germane, G. a dat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
și franceză (Corneille, Racine, Molière). Merge frecvent la spectacole teatrale, învață să cânte din flaut. Își formează o cultură solidă și multilaterală, întemeiată mai ales pe capodoperele literaturii universale. Studiază, tot acum, franceza, engleza, italiana, latina și greaca. Încă elev, tălmăcește o povestire din Jean Paul, pe care o trimite, în 1857, la „Gazeta Transilvaniei”, însoțind-o de câteva rânduri în care blamează literatura franceză de foileton, dar apreciază literaturile engleză și germană. Tălmăcește de asemenea din scrierile lui Lessing și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
engleza, italiana, latina și greaca. Încă elev, tălmăcește o povestire din Jean Paul, pe care o trimite, în 1857, la „Gazeta Transilvaniei”, însoțind-o de câteva rânduri în care blamează literatura franceză de foileton, dar apreciază literaturile engleză și germană. Tălmăcește de asemenea din scrierile lui Lessing și Klopstock. Termină școala în iulie 1858, fiind clasificat cel dintâi în promoție. După o scurtă vacanță în țară, se înscrie, la 9 noiembrie, ca student în filosofie, la Universitatea din Berlin. Un timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
atitudine esențială; admitea durerea ca factor pozitiv, dar atribuia același rol și plăcerii. Apreciind în mod deosebit arta scriitoricească a lui Schopenhauer, traduce un fragment din Parerga und Paralipomena sub titlul Aforisme asupra înțelepciunii în viață (1890), după ce în 1870 tălmăcise un text mai puțin cunoscut, Despre filosofia la Universitate. O primă versiune, fragmentară, a traducerii aforismelor a apărut în „Convorbiri literare” în 1872, fiind reluată și publicată integral, în aceeași revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Cititor pasionat, bun cunoscător al câtorva limbi, M. s-a încercat și în traduceri. Încă din 1857 trimisese la „Gazeta Transilvaniei” două tălmăciri, care însă nu au fost publicate: una din Charles Dickens, iar cealaltă din Jean Paul. A mai tălmăcit un fragment din partea întâi a lui Faust de Goethe (1870), semnând numai cu inițiala numelui de familie, și o scurtă poezie de Byron (l884). Îndreptate către literatura de factură realistă, preferințele l-au determinat să aleagă și să traducă nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Patria sau Maria?), Fălticeni, 1923; Pe drumuri uitate și sfinte..., Roman, 1928; Femeia lui Ben-Zohar, București, 1934; Clopotele Învierii, București, 1935; La inima Domnului, București, 1938; Coborâri în adânc, București, 1943; O vorbă de-a bunicului, București, f.a. Traduceri: Evanghelia tălmăcită pentru timpul prezent, București, 1937 (în colaborare cu Toma Chiricuță). Repere bibliografice: Păcurariu, Dicț. teolog., 71; Florin Faifer, Pe treptele Altarului, DL, 1998, 29. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
dat numele de „biblie” care, după ce în grecește însemnase „fâșie de papirus”, a ajuns să însemne diminutivul pentru „carte”. Însumând milenii de istorie, de experiență și inspirație, a avut ea însăși propria istorie în cultura și în credința popoarelor, fiind tălmăcită, treptat, în toate limbile pământului. Masiva parte scrisă înaintea apariției învățăturii creștine formează cartea sacră a poporului evreu, a religiei sale. Alcătuirea acesteia s-a desfășurat în timp cam un mileniu, de la o dată greu de precizat. Ea este parțial acceptată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Nicolae Milescu în direcția transpunerii Bibliei în românește să nu ajungă la noi, deși numeroase izvoare informează că acesta a tipărit la Frankfurt traducerea integrală a Vechiului Testament, ba mai mult decât atât, că, aflat la Constantinopol ca agent diplomatic, tălmăcise integral Biblia. Manuscrisul său, se presupune, va fi stat la temelia Bibliei de la București. Biblia de la București sau Biblia lui Șerban Cantacuzino (1688), numită astfel după voievodul care o comandase și care supraveghease redactarea ei (fără a apuca, totuși, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
lui Victor Hugo (Baladele, în „Albina românească”, și Dervișul, din ciclul Orientalelor, în „Curier de ambe sexe”), a mai tradus sau a imitat din G.-M. Legouvé, Ch.-H. Millevoye, L. Dufilhol, J. Delille. Folosindu-se de intermediare franțuzești, a tălmăcit versuri din literatura germană și engleză: S. Gessner (Potopul), H. von Levitschnig (Floarea florărița româncă), Byron (Oscar d’Alva), Thomas Moore (Melodiile irlandeze), Young (prima Noapte) - unele publicate, altele nu. Din rusește a transpus din Derjavin, Jukovski, Pușkin (Șalul negru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
nu. Din rusește a transpus din Derjavin, Jukovski, Pușkin (Șalul negru, Cârjaliul, La Maria) și împreună cu Al. Donici, din Antioh Cantemir (Satire și alte poetice compuneri, 1844) și din A. F. Veltman (povestirea haiducească Tunsul, iscălită Radul Curălescu). A mai tălmăcit din Alphonse Karr și Edmond About. Într-un fragment de memorial din „Propășirea”, Călătoria arabului patriarh Macarie de la Alep la Moscova, e pus la contribuție un text rusesc al lui P. Saveliev. Fragmente atingătoare de istoria Moldovei, trase din istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
muzical, C. este cu deosebire cunoscut ca traducător. Apariția traducerii primului volum, Swann, din ciclul În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust (1945) a fost apreciată ca un eveniment. Al doilea volum, aflat în șpalt, ca și alte opt volume tălmăcite de C. vor fi reluate de Eugenia Cioculescu, soția sa, care continuă de la Albertine și finalizează transpunerea în românește a romanului lui Proust. Dat fiind că o parte din traducerea făcută de C. s-a pierdut, Eugenia Cioculescu a făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
un capitol deosebit de important în paginile revistei, au adus în atenția cititorilor nume de prim rang, de la cele ale scriitorilor antici până la moderni, parnasieni și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu transpunea Serenadă de Paul Verlaine. Alți colaboratori: Ion Agârbiceanu, Sextil Pușcariu, Vasile Savel, D. N. Ciotori, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
că nu oricine are competența să pătrundă tainele trecutului, nici chiar istoricul cel mai bine pregătit, bazat pe documentație sigură. Competențele erau ierarhizate după o logică a ilogicului. Poetul era un privilegiat. El se bucura de înzestrarea suprafirească de a tălmăci tainele trecutului, ca ales al muzelor, doar contemplînd frînturile de documente care ne-au parvenit din negura vremurilor. Ideile se cunosc, nu de la Platon, ci din Știința nouă a lui Giambatistta Vico. Încă se credea că primii istorici au fost
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
istorie ș.a), ceea ce îi dă în vileag diletantismul. A scris și câteva proze (istorisirea naivă Cuibul cocoveicilor, înrâurită de N. Gane, și Cei de pe urmă osândiți la moarte). Împreună cu H. Tiktin începuse un dicționar român-francez-german. Cunoscător al limbii grecești, tălmăcește în 1879 cartea a patra din Istoria lui Herodot, însoțind-o cu o „precuvântare” și cu o schiță biografică și literară. În „precuvântare” profesorul, care recurge la vechea limbă românească, mărturisește că a sacrificat limpezimea textului în favoarea unei cât mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
conținute. De asemenea, interpretul trebuie să conștientizeze riscul ce îl implică această structură intens repetitivă a formei de discurs, în scopul de a evita crearea unor reprezentări sonore monotone. Astfel, devine esențial rolul interpretului de a pătrunde și de a tălmăci sensul real al imaginilor conceptuale, precum și harul său de a investi rafinament și fantezie în diversitatea modalităților de atac utilizate sau în variația unei multitudini de planuri dinamice, integrate aceluiași spațiu general, de altfel, extrem de redus (pp - p). Cel de-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
relaxare progresivă, de încetinire și risipire până la dispariție. Asistăm la imaginea sonoră a unei dilatări temporale, în care motivului-generator i se suprapune prezența pedalei armonice a sunetului do din registrul grav, simbol al suspendării. Tablourile stilizate și pline de semnificații tălmăcite de revelația debussystă nu ar putea fi recreate de interpretări calitative fără aportul vital ce îl constituie acele expresii adiționale inedite ale vocabularului său. Spirit meticulos și atent la detalii, Debbusy vine în întâmpinarea interpreților muzicii sale, facilitându-le procesul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]