312 matches
-
eu nu puteam face nimic să împiedic aceste schimbări din viața mea. Am ținut cont de avertismentul mahărilor de la Metropolitană și nu mi-am băgat nasul în investigația lor, dar mă întrebam tot timpul dacă domnul Foc și-a luat tălpășița premeditat sau accidental. I-am verificat contul bancar, am găsit un sold de opt sute de dolari, fără retrageri recente, iar când am aflat că mandatul de urmărire generală pe tot teritoriul Statelor Unite și al Mexicului, emis pentru Lee și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi răspundea nimeni, a doua intrare prin efracție urma să aibă loc după numai zece minute de mers cu mașina. Am format numărul. Telefonul lui Fritz Vogel a sunat de douăzeci și cinci de ori. Am închis lumina și mi-am luat tălpășița. Căsuța de lemn a lui Vogel senior era cufundată în întuneric. Am oprit mașina vizavi de ea. Am rămas o vreme la volan și am refăcut în memorie planul casei, cunoscut de la vizita mea precedentă. Mi-am amintit de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc și eu azvârlit de pe un pod, m-am gândit că era mai bine s-o șterg. Mi-am luat tălpășița și m-am făcut vânzător de limonadă... (Aici intervenea o pauză. Era momentul critic, când Călugărul se pregătea să se întoarcă din poveste în realitatea imediată. Ceea ce se întâmpla în diverse feluri.) Dar, apropo, nu-mi aduc aminte să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei trupul. Și nu-l cerea pentru mai târziu. Contractul era imediat. Faust era invitat s-o urmeze și să se culce cu ea. Și ce bărbat refuză o femeie frumoasă? Lângă unul dintre acești Fauști, care și-a luat tălpășița de cum a observat urmările contractului, Mefista a rămas cu burta mare. A încercat să se sinucidă, dar n-a avut curaj să înghită somniferele pe care le pregătise. Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care făceau glume deșucheate, cupluri care se pipăiau pe față, sub ochii celorlalți, și care erau, uneori, de același sex. Iar când Jukovski Încercă, după o seară stropită din belșug cu alcool, să Îl sărute pe gură, Henry Își luă tălpășița și nu se mai Întoarse niciodată. La Paris nici nu-i trecuse prin minte că Jukovski ar fi putut fi pederast și se Întrebă neliniștit acum dacă existase În comportarea lui ceva care să fi Încurajat o astfel de bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși, de-a bușilea, din pânza de ape, rece precum gheața. Se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am procopsit c-o bronșită... Așa c-am mai slăbit-o cu devotamentul... Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului se benoclează la el. Bătu talpa papucului de dușumeaua cămăruței sale din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e că pică întotdeauna la țanc... E un semn că o melodramă n-a fost atât de ieftină, dacă în momentul în care te pregătești să te amuzi mai copios pe socoteala ei... observi că melodrama și-a și luat tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky. Conversară despre copleșitoarea superioritate a tehnicilor de propulsie, dezvăluite în demonstrațiile de balet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmărea, stăpânită dacă nu și de-o ușoară mulțumire adiată, că, uite tocmai băietanul de la dânșii din cartier, ce-și înjghebase stilul ăsta neobișnuit de viață, n-o fentase, o dăduse în asemenea chip, încît neobișnuitul nu-și luase încă tălpășița de la ei, erupsese și se procopsiseră și c-un izvor. - Am dat drumul la apă caldă la oameni, Dorule! Nu i-am mai ascultat... Mi-am vârât picioarele în instrucțiunile lor. Și de două zile, nu numai jumatea aia reglementată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți tălpășița. Nu care cumva să-ți pierzi firea! Tu chiar te crezi Modesty Blaise, nu? Am trântit cu putere ușa de la intrare, care probabil că a văzut stele verzi. Capitolul douăzeci și cincitc "Capitolul douăzeci și cinci" — Pur și simplu nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe treabă cu pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înapoi în bucătărie. —Ticălosule, în cutiile alea erau... scrisorile și fotografiile mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Jean Rostand avea dreptate: „(...) în ceea ce privește geneza speciilor, geneza vieții la urma urmei, forțele care au construit natura sunt astăzi absente din natură“ (Le Figaro littéraire, 20 aprilie 1957). Duhul însuși care a construit omul pare, însă, că și-a luat tălpășița din lume. Ce diferență este între faimosul doctor Mengele și acest pastor „cosmic“, care prin optimismul lui științific nu face decât să-și mascheze neputința de a pătrunde sau accepta durerea, suferința, mila? Mai bine te întorci către opera senină
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rele spuneau că datorită nurilor ducea o viață îmbelșugată și lipsită de griji. În camerele dispuse separat, cum era și firesc, locuiau mai mulți chiriași care, cu toată criza acută de locuințe, din cauza condițiilor insalubre oferite de proprietăreasă, își luau tălpășița la prima ocazie. Două din cele patru camere cu fața la răsărit și la mormanele de hârburi de care doamna Dan nu voia să se despartă nici moartă, la un moment dat, au fost închiriate de patru tineri, doi ofițeri și doi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Îți Închipui că-n țara asta mai Îndrăznește cineva să crîcnească? Foștii, cum zic ei, și-au cam lăsat oasele prin Închisori și cei ce reprezentau o valoare și ar fi avut Într-adevăr ceva de spus și-au luat tălpășița. De ce crezi că asistăm la exodul ăsta? Se scufundă corabia, domnule, cine are stofă de sinucigaș rămîne aici și tace, cine nu, se mută pe altă planetă. Auzi, bomba mea cu efect Întîrziat! Iluzii, mon cher, iluzii. Păi sigur, scepticismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare foarte rară pe care noi o numim „fugă“... — Cum? — „Fugă.“ Oamenii care suferă de ea exact asta fac; își iau tălpășița, fug. De viețile lor, de identitățile lor, de toți și toate. Făcu un gest care voia să spună „dispărut din senin“. — Pleacă pur și simplu. Înainte să continuăm, ești sigur că nu ai simțit dorința de-a face așa ceva? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Păi, de aia! Că jocul acesta nu era făcut să câștige amărâtul, care punea până la urmă și cei zece lei de pâine. Albaneagra se numea jocul acela, (Joc? Vorbă să fie...). A trecut timpul, țiganii și-au luat măsuța și tălpășița spre alte țări mai pline de euroi, dar jocul cu pricina nu a trecut în uitare. Din zbor, a fost înfiat (fără acte în regulă, dar ce contează!), de unii șarlatani politici, care acum îl joacă de mai mare dragul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
iarnă. Răscoala minerilor fusese zdrobită. Începuse vânătoarea de vinovați - se studiau casetele cu înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză cu țoale și cărți - la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala și ne-am potolit încolăcirile. I-am șoptit: - Ai scăpat de Edy... poți să nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trimit și-o dedicație! Unul amestecat rău de tot: - Pe mine să mă prindeți amândoi din toate părțile sensibile, dar de una mai tare! Și-au continuat tot așa întărâtați. Puțin busculat, muștruluit și cu părul zburlit și-a luat tălpășița cu filmul plin cu poze. A doua zi articolul era gata publicat în ziarul studențesc de mare tiraj, desigur nu chiar așa ci în stilul ușor democratic nerespectând adevărul; gașca grămadă la Decan, exmatriculată din toate facultățile și căminele studențești
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe: “David starostia de neguțitori, și Tudori cămănariul cu Dumitrașco brașoveanu și alți negustori, vr’o treidzeci de oameni” care s-au pus chezași pentru Enachi și l-au scos din închisoare. Numai că Enachi, drept recunoștință, și-a luat tălpășița plecând “la Rașcov, în Țara Căzăceascî”. Ce să facă bieții chezași? S-au dus la casa lui Enechi și spun ei: “am luat haine și arginturi și vii de a lui Enachi, ce am găsit, de li-am vîndut și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi că necuratul și-o luat tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al treilea...deodată îl văd!!!...Era mititel-mititel și ședea agățat cu capul în jos de o stinghie...Se legăna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că cineva ți-a spionat casa tot timpul cât noi eram la tine? ― Nu mă Îndoiesc. ― Ce te face să fii atât de sigur? ― Nu uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit, avându-vă pe voi la „bord”. Deci și-a notat În minte pe fiecare din cei ce au urcat În trăsuri. Pe care sigur Îi cunoaște. Că pe tata Toader și pe mama Maranda nu-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă tăcerea, dar numai după ce scoase din buzunarul drept al impermeabilului un pachet de țigări, mototolit corespunzător, și își aprinse o altă țigară, cu o brichetă care se dovedi binevoitoare abia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă. - Nu. Nu acum. Nu din nou. De ce, Magicianule? De ce? - Fiindcă ești un iepure. Iepurii nu pot avea momente de liniște. Iepurii fac pe ei de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]