311 matches
-
n-a izbutit la Dorohoi cauza e numai estrema energie a alegătorilor, gata de a arunca pe fereastră atât pe ciracul partidului roșu, cât și pe d. Brătianu însuși. În huiduituri și în șuierături d. Brătianu a trebuit să ia tălpășița din Dorohoi, din Bacău și din alte orașe ale Moldovei. Cine-și aduce aminte de falsificarea listelor electorale, de trecerea unor postulanți comuni în listele colegiului întîi și al doilea, de schimbările în funcțiuni administrative și judecătorești după avizul acestor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cine (adică cine din el) o să mai bea paharul ăla și să... acea femeie? Avea dreptate!" "Sigur, mi-a răspuns Nineta, când bei nu te mai gândești la nimic și te simți bine, iar când faci dragoste moartea își ia tălpășița." "Ei, eu m-am gândit la moarte, am reluat, dar în mine, în măruntaiele mele, am simțit o slăbiciune, un leșin, la gândul că n-aș mai fi. Da, mi-am spus că pe la treizeci de ani o să mă sinucid
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din prietenii mei face parte din consiliul director al poștei. „Am avut șase șefi în ultimii zece ani”, mi-a mărturisit el odată. „Cînd apare o persoană nouă pe care nu o simpatizez, pur și simplu aștept să-și ia tălpășița și sper ca următorul să fie mai bun”. Am auzit zeci de relatări despre persoane care din cauza frustării au sfîrșit prin a-și da demisia, pentru ca după trei luni să afle că fostul lor șef a plecat să lucreze în
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sunase deșteptarea. La început observațiile sale aveau un caracter pragmatic, așa cum îi stă bine unei fete cu picioarele pe pămînt. Dacă găinile sînt călcate, scăpăm la oușoare, gîndea fata. În gospodăriile țărănești găinile făceau ouă doar cînd iarna își lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
egipteni au devenit colegi cu soția mea la Facultatea de Biologie. Ne vizitam deseori și mergeam la iarbă verde cu familiile noastre. Prin Marocul anilor '74 Fratelui meu Victor strict autentic Din Oran pornesc spre Safi cînd noaptea își lua tălpășița. Aveam 1300 km de parcurs pînă la cochetul port marocan de pe malul Atlanticului. La 650 km era orașul Fez, vechea capitală imperială a Marocului, ținta primei etape. Fiatul 850 nu făcea nazuri la căldura excesivă din Africa și se angrena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-și alimentează odrasla. Mamă, ce bîrdihan are! O egretă se așază pe un copăcel vecin cu cuibușorul. Cercetează atent împrejurimile. Femela de cuci sare la bătaie și agasează egreta. Ce joc periculos au angajat! În final, egreta își ia tălpășița. Este condusă, mai bine-zis escortată, pînă în zona îndepărtată. Obosiți, își reiau datoria de părinți admirabili. Pe lîngă gardul viu trece un animal. Lunecă, pur și simplu. Este mare. Mai mare ca o pisică și mai mic decît un cîine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
evolutiv, cu alte simțuri, al 6-lea de pildă, care la noi e mult atenuat... E puțin lucru, ca pe această cale, o bacterie să Împărtășească doar prin „simpatie“ soarta alteia, agresate? Sau ca insectele unei specii să-și ia tălpășița dintr’un loc doar pentru că vreo câțiva congeneri au fost arși acolo? Sau ca un câine să „știe“ cu ce gânduri ne apropiem de el? Reacții tot mai puțin evidente spre om, care nu mai reacționează nicidecum... Și Întorc placa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aruncând În aer jeturi Înalte 447 Formarea acestui munte este Învăluită În mister, legendele maorilor vorbind de cearta a doi munți Îndrăgostiți, Muntele Egmond (Taranaki) și muntele Tongariro, pentru favoarea unui munte-doamnă, Pihanga. Taranaki a pierdut și și-a luat tălpășița spre sud vest, tăind În drum defileul râului Wanganui (Descoperiți minunile lumii, p. 264). 448 Cicatricele muntelui sunt datorate vulcanului care erupe periodic, dând naștere unor râuri de nămol și pietre numite lahar (ibidem, p. 265). 449 A fost denumit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe nimeni. Nu, nu, dar de astă dată e altceva, trebuie să respecți alegerea bietei bătrâne, viața ei, fiul ei, plicticosul ei bătrân soț drag, casa ei drăguță. Las-o în pace, Charles. Nu-i de mirare că-și ia tălpășița de câte ori te vede. — Nu înțelegi. Într-adevăr, cum ar fi putut să înțeleagă? Multe din cele ce-mi spunea erau lucruri rezonabile, mai rezonabile chiar decât își dădea ea singură seama. Dar omitea un singur lucru: natura absolută a legăturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ieși înainte, a o lua razna etc.), numerale (a tăia firul în patru etc.). Cunosc o deosebită frecvență, în structura locuțiunilor, pronumele și prepozițiile: a o lua la sănătoasa, a da în seamă, a-și aduce aminte, a-și lua tălpășița, a o face de oaie, a face pe mortul în păpușoi, a da în clocot, a o pune de mămăligă, a-și pierde mințile etc. Locuțiunile se deosebesc de expresiile verbale prin solidaritatea mai accentuată, sub aspect lexical, a elementelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a șterge putina, a da bir cu fugiții, a da ortul popii, a o lua la sănătoasa etc. Caracterul subiectiv este foarte adesea determinat de însoțirea verbului cu un pronume reflexiv în dativ: a-și pierde echilibrul, a-și lua tălpășița, a-și lua nasul la purtare, a-și lua zborul, a-și lua lumea-n cap, a-și face de cap etc. în cele mai multe dintre aceste locuțiuni, pronumele reflexiv, în dativ, este, ca în structura verbelor pronominale, obligator. În altele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masă, așternuturile și tot mobilierul regal și au plecat în mare grabă, lăsând trupul regelui aproape gol pe podea... Fiecare dintre ei, asemeni unei păsări de pradă a luat ce a putut din podoabele regale și și-a luat imediat tălpășița cu prada" (103). Corpul regelui astfel abandonat, inițial nimeni - nici măcar familia sa - nu voia să-și asume responsabilitatea înmormântării. În sfârșit, un cavaler s-a apropiat și a fost de acord să plătească pentru aceasta, dar atunci când trupul umflat al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că, în limite rezonabile, competiția este un motor al progresului economic, desigur, însă, doar în condițiile în care există cu adevărat o piață a muncii, nu ca în România, unde președintele însuși ne spune verde-n față să ne luăm tălpășița din țară pentru că nu avem unde munci. Totuși, ce se întâmplă este absolut halucinant. Nici în comunism și, îndrăznesc să spun, nici în timpul frământărilor sociale din perioada interbelică nu exista așa ceva. "Curbele de sacrificiu", atunci, au ținut șase luni și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
statutului lor de intelectuali: arhitect pe cont propriu și apoi cu firmă, bugetar într-un institut și apoi întreprinzător de proiecte de cercetare. Alții au emigrat, s-au lipit de burse în străinătate sau pur și simplu și-au luat tălpășița și s-au susținut cu forțe proprii pe cursul studiilor în afară. Perseverentul producător de clătite s-a întors după mai mulți ani, alții s-au stabilit prin alte țări, nu fără a se ancora transnațional prin renovarea sau construcția
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fete. Cu acest prilej am constatat - ceea ce am verificat și ulterior - că româncele din protipendada orașelor noastre de vest vorbeau între ele, când se întâlneau, ungurește, obicei care a încetat doar atunci când românii lor au fost nevoiți să-și ia tălpășița împreună cu ele din Oradea și Satu Mare, în urma arbitrajului de la Viena. La balul de a doua zi seara, la care a participat o mulțime de lume (între care zeci de perechi tinere), în toalete de gală - bărbații în frac -, sărmana mea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aduce la cunoștință că, potrivit legii, trebuia ori s-o ia în căsătorie pe fată, ori să-i plătească daune în valoare de 500 de lire sterline. Fiindu-i imposibil să achite această sumă uriașă, tânărul încearcă să-și ia tălpășița, dar familia fetei îl aduce de guler înapoi. Constrâns de evenimente și silit de rudele fetei, trebuie în cele din urmă s-o ia de nevastă pe cea care se dovedește a fi "cea mai nesuferită și mai anostă creatură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vocea schimbată", remarcă tânăra. Glasul bărbatului se transformase din cauza mâniei, se simțea în el dezamăgirea. Pentru o domnișoară ca ea, situația devenea primejdioasă. Se făcuse târziu, iar Simone nu avea niciun mijloc de apărare în afara fugii. Așa că și-a luat tălpășița și, "tot auzindu-l în urma mea cum mă făcea în toate felurile", a reușit să prindă ultimul metrou. "Îmi dădeam seama că scăpasem ca prin urechile acului; cu toate acestea, eram mulțumită că săvârșisem un gest cu-adevărat gratuit". Într-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc/ Blegotrop și hipospad tălpășița pentru iad/ Uite-așa cum e și nu, nimeni altul nu-i făcu./ Și se-ncrâncenă de-i spui omul prost cu mâna lui” („Marșul cu prolog al Împlinirilor revoluționare”). Pentru că prostia și codoșia se simt bine alături de comunism, poezia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
legătura telefonică cu „Europa liberă”, este arestat la ieșirea din serviciu și bătut de securiști să spună cum s-a putut vorbi cu „Șopârlița”. În după-amiaza zile de 22 decembrie 1989, securistul de pază din fața casei familiei Tăcu Își ia tălpășița. Legătură telefonică cu lumea se restabilește În regim de normalitate (constituționalitate). Moartea din Salvare, de fapt efectul unui asasinat? Alexandru Tăcu este convins că fiul său a fost asasinat. După decembrie 1989, a făcut numeroase demersuri pentru redeschiderea unei anchete
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
miji ochiul mai mare decât celălalt, care strălucea ciudat dincolo de genele apropiate: Vede acul cu ochii unei mistice, și totodată nu-l vede!" Cele două fete se priviră în albul ochilor. "Ei da, ideile se prăbușesc, se degradează, își iau tălpășița, se transformă în contrariul lor..." O furie înăbușită o făcu pe Gabriela să se împotrivească. Replică adresându-se poate ei înseși: "Dar o idee în care nu crezi până la ascetism, ce preț mai are?" Vocea i-a fost acoperită de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
capul o ghioagă mânuită cu Îndemânare, de sare țeasta făcută țăndări În toate părțile... Am plecat să văd ce se petrece aici, În casa mea, unde ți-ai adăpostit comoara cea de preț, ripostă sec Adalbrecht. Voiai să-și ia tălpășița? Am ajuns tocmai la timp ca s-o Împiedic, așa că În loc de rânjete batjocoritoare ar trebui să-mi mulțumești, prietene Eglord. — Prea târziu! Conrad e pe urmele mele. Chiamă-ți oamenii, pune-i la posturi, Închide porțile și ridică podul. Hai să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
goană. — Acuma pleci, fir-ar mă-ta să fie ! îl înjură Pribeagu. Cam toți bărbații din bar se ridică nervoși pentru a-i pune la punct pe cei trei nebuni care îi luaseră apărarea. Ceilalți, speriați de scandal, își iau tălpășița. Barmanul se ascunde sub tejgheaua barului. Gândind că nu e timp de taclale și de strategii sofisticate, iar dacă nu acționează rapid o pot încasa zdravăn, Cristi trage imediat scaunul de sub el și-l aruncă spre gașca rămasă, de vreo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să fie atentă. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea, i-am asigurat pe Alleni că așteptam cu nerăbdare să ne vedem duminică seara și i-am înapoiat aparatul digital lui Jayne. Știam că nu era foarte înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai bolii: bolnavul și, pentru că multe boli se datorează unor mici invadatori, agentul patogen. Adică, să aibă o natură similară ambilor. El, principiul activ, trebuie recunoscut de organismul bolnav ca nepericulos, dar și de către agentul patogen, ca mesaj săși ia tălpășița... Și așa ajungem la izotopi. Nu trebuie să ne Îngrozim. Izotopul nu e neapărat radioactiv, deci periculos. Doar unii sunt, dar nu despre aceia e vorba. E vorba de izotopi ai carbonului, oxigenului, hidrogenului, azotului, mai puțin ai altor elemente
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tratatului de interzicere a armei chimice; de altfel, nici nu dispun de o altă armă. Spre deosebire de om, o folosesc Însă cu “umanism”. Prin ea, planta nu ucide, ci dă doar avertismente sau, dacă vreți, mesajul ca intrusul să-și ia tălpășița. Animalele, care luptă și ele, nu atât pentru un loc sub Soare, cât pentru terenul de vânătoare ori păscut, duc “umanismul” mai departe. Ele emit doar mesaje de avertizare, chiar și de atracție, de asemenea cu suport chimic, marcând teritoriul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]