323 matches
-
iubit și L-a slujit din tinerețile sale. Sunt martor că nu este zi din an, că-i vară sau iarnă, să nu vină măcar trei oameni la mormântul lui să-i aprindă candela și să ardă lumânări. În timp ce-i tămâiază mormântul fiecare spune o rugăciune către Dumnezeu și către el, pentru că cei mai mulți cred, că este un ales al cerului. Cât ard lumânările fiecare își spune oful și după aceea în pas agale pleacă spre casă. Nu trece mult timp sau
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
i-am mai cunoscut pe Strihan, Șelmaru, Tornea, Radu Popescu. Ultimul, scriind cronică des, cam la fiecare premieră bucureșteană. Acru. Cu carte, dar sec și uscat. Uneori, scăpa cîte-o intuiție surprinzătoare. Om de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul...(era tatăl lui Petru Popescu, marele scenarist de peste Ocean, și soțul Didonei Popescu, actriță modestă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
asta de-acu, de mă pun s-o fac și de-o fi să vină și de-o fi să fie, e cu creieri zburați, cu vieți nenorocite, cu pocnete și zât! N-aveți voi tămâie, câtă ar trebui să tămâiați în urma lor. “ Vicarul porni spre ușă. Goncea îi făcu semn să nu se grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea? Că au apărut niște de-ăștia ciudați, care bagă lumea la idei. Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
românească și el a dat la mexicani lecții de alba-neagra, adică mi-a explicat la fix cât îmi dă, cum îmi dă și ce trebuie să fac să ardă permanent candela la mormântul, cavoul de acum, a lui Macatist, să tămâiez, să stropesc, să fac toate cum este tradiția teologică la noi, că știa că cunosc toate astea că făcusem Facultatea și fusesem tare la folclor, de la chesia aia cu Păstrămaț, cunoșteam dar nu de la el, dar făcusem la Facultate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, și-au abătut privirile de la cortul Domnului, și i-au întors spatele. 7. Au închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele și n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămîie, nici arderi de tot în sfîntul locaș. 8. De aceea mînia Domnului a fost peste Iuda și peste Ierusalim, și i-a făcut de groază, de spaimă și de bătaie de joc, cum vedeți cu ochii voștri. 9. Și din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
la mine: 24. "Așa vorbește Domnul: "Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. 25. Pentru că M-au părăsit și au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mîinilor lor, mînia Mea s-a vărsat asupra acestui loc, și nu se va stinge." 26. Dar să spuneți împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 4. A îndepărtat înălțimile, a sfărîmat stîlpii idolești, a tăiat Astarteele și a sfărîmat în bucăți șarpele de aramă, pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră pînă atunci tămîie înaintea lui: îl numeau Nehuștan. 5. El și-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel, și dintre toți împărații lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
v-a trimis la mine: 16. "Așa vorbește Domnul: "Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele Cărții, pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17. Pentru că M-au părăsit și au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mîinilor lor, mînia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, și nu se va stinge." 18. Dar să spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebați pe Domnul: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
amorul, cu toată nesocotința ce i se impută; cunoaște foloasele lui ca un vameș sau ca un ovreu - arată-i de departe prospectul și plănuiește-n infinit. [34] E un "bold nefericit în om care-l revoltă contra superiorității altora. Tămâiază mai bine pe un Apis de[z]gustător, fără spirit, nedemn, spre a umili pe-un Apoll, care merită tămâie. Merit și calități sunt pentru lume o provocare la duel. [35] Pasiunea are cazuistica ei proprie. [36] Un om în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tău fizic, bha; apoi ajung în mintea ta, kha. Și în acea clipă, când toate lămpile strălucesc, când în vasele rituale, acele situlae tronconice aurite, simpulum-ul, cu lungul lui mâner în formă de cap de șarpe, amestecă vinul aromat, când tămâia arde în cădelnițe, în văzduh se va înălța sunetul sistrelor de bronz și de argint, iar phar-haoui va ține în mână acel seistron de aur, instrumentul isiac pur. Și toate acestea vor învălui în cele din urmă ankh-ul, spiritul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai găsea, se rătăcise. Începuse să plângă. Așa se trezi ea atunci, într-un plâns sfâșietor, care a urmat și după vis. Nu mai trecuse pe la părinții lui George de la Paști, când au mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări și au împărțit pachete. Aceștia au invitat-o la masă. Frusina a răspuns invitației și, din vorbă în vorbă, Geta o întrebă de ce nu mai iese la horă, duminica. - Hora mea, este sfânta Liturghie de duminică, îmi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ocupă el pe numita scară În vârful căreia regii Își exercită menirea. Așa se face că blazonul, livreaua servitorimii, Însoțitoarea Doamnei, părul lung, girueta din vârful turlei, tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la biserică și tămâia pentru mirosit, numele precedat de particulă, panglicile, diademele, falsele alunițe, rujul, coroanele, Încălțările cu vârful Întors, toca oficialilor, mantia lungă, romburile alb-albastre de pe blazon, purpura veșmintelor, pintenii etc., toate au devenit, rând pe rând, Însemnele materiale ale porției de repaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el repertoriul Învierii, „cu toate troparili, coane, pă toate le știu, că nașu’ a fost popa ăl dă la noi din țigănie și m-a luat candelar la el, să-mi dea meserie, da’ nu mi-a mers, nu profesez tămâia, îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială și busuioace, o facem aci, are coana Măndica și un ou să ciocnim și de-o pască să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de credincioși, purtători ai luminii învierii și tămâiat de preotul slujitor, cu tămâia dreptei credințe: „Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat tristă de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adusă apoi la zi, adăugîndu-se, de pildă, superioritatea spaniolilor față de indienii din Lumea Nouă și concluzia firească ce rezulta din această stare de lucruri : „Cine va nega că folosirea prafului de pușcă împotriva păgînilor înseamnă să-i oferi lui Dumnezeu tămîie ?”, se va întreba retoric un conchistador. Mult mai tîrziu, fără să mai întrebe ceva, un președinte american va fi convins că știe care este „axa Răului” ce străbate lumea și îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lingușește pe călău, nu pe judecător. Încăierarea valorilor autentice dă senzația de incest. Răutatea mizează întotdeauna pe sprijinul dezinteresat al multor colaboratori. Femeile își ascund cu atâta spaimă vârsta, de parcă bărbații ar avea carbon 14 în priviri. Vrea să fie tămâiat ca să - i mai dispară putoarea. Bețivii sunt siguri că transformă mahmureala în filozofie. Și viciile au în vizor tot fericirea. Principalul produs al invidiei este sterilitatea. Diferențele dintre oameni sunt arbitrate mai mult de vicii, decât de calități. Marea voluptate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În continuare, sunt înșirate toate mănăstirile din Moldova, închinate, arătându-se și ce cantitate de untdelemn și tămâie trebuie să dea pe o lună fiecare. La sfârșit, se arată: “Fac pe lună: 47 ocă de untdelemn și câte 100 dramuri tămâie”. “Dumneata, vel vistiernice, să dai acest untdelemn, tămâie, ce arată mai sus, începând de la ghenarie și ți s-a ține dumitale în samă”. ― Deși porunca e anonimă, eu cred că vine din a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat voievod
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de toate. Am discutat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de toate. Am discutat frumos aproape o oră. A doua zi ne-am pregătit de înmormântare. Când am ajuns la cimitir, mașina
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pungă cu foarte multă tămâie în ea, cred că cel puțin o jumătate de kilogram era. Mai avem și acum din ea. Mulțumim și acelui preot și tuturor care ne-au ajutat. Înălțător. Următoarele trei zile ne-am dus să tămâiem și să amenajăm mormântul. Părinții au cumpărat niște copăcei frumoși. La cap - a observat tata - era un alun. N-am subliniat până acum, dar a venit timpul să spun că cimitirul arată ca un mare parc - putem spune chiar pădure
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de iubire. Oriunde vei fi sau vom fi, îți vom mulțumi mereu și te vom iubi, Isabella. A doua zi ne-am urcat în mașină și ne-am luat rămas bun de la Linz. Ne-am oprit la cimitir, unde am tămâiat pentru a treia oară, apoi am luat drumul întoarcerii acasă. Seara ne-am oprit să dormim la o pensiune. Eram deja acasă, pe teritoriu românesc. Și în acea zi am simțit cu toții fenomenul care planează aproape fizic asupra țării noastre
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte, vremea se măsoară Cu trudnicile tale oseminte, Și veacul care curge peste țară Începe din cenușa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne tămâiezi cu marea ta tăcere... Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]