298 matches
-
Ar fi pierdut copilul, se zicea. Poate în temniță. N-a discutat vreodată așa ceva. Cu ăsta... nu se pune chestiunea. Căsătoriți de vreun an. Prea bătrână. Nici nu cred să fi vrut vreodată copii. — Mie mi-au plăcut decorurile, revine tărăgănat, de undeva din întuneric, regizorul. Simple, stilizate, de bun-gust. Provocatoare, macabre, ca la carnavalurile din Renaștere. Maniera florentinilor... — Ține seamă că aproape nu mai vede, după câte operații a suferit la ochi. A ajutat-o o studentă. Fata se întoarce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cap arăți lunii ! Și coada ! Urechile tale magnifice știu să pecetluiască taina. Mâine e o zi grea, și poimâine. Începe întoarcerea. Cine știe cât de bine ne-am reparat balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dădea spre parcul local. Cât despre tip, i-am dat între cincizeci și șaizeci de ani: avea o față de cal - poate de rasă, dar cam slăbănoagă și șireată - și în loc de accentul scoțian la care mă așteptasem, vorbi în dulcele grai tărăgănat al englezului educat la Oxbridge și în școlile publice. — Ia loc, Owen, ia loc. Era așezat în fața mea, la birou. Doamna Tonks stătea în picioare lângă fereastră. E o chestiune gravă incidentul cu cartea despre familia Winshaw. Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresîndu-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vîrstă, sînteți ca și fetele mele! Ele zîmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra Începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar În locul acesta acum...cîți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... În 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, În sunetele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am rămas, oameni buni? Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să tragi cu pușca în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu tine bunico dacăl urăști atîde mult, ai Îndrăznit tu s-o Întrebi pe cînd ea stătea pe canapea mîngîindu-și pisica. Ea s-a uitat la tine preț de vreo două cilpe, apoi a privit În gol. Cu o voce tărăgănată și ciudată care părea să nu-i aparțină, ea a zis, Nu fiule, era un om minunat. Cu toate că a plecat, ăia cumsecade mereu fac așa. Doar lepădăturile rămîn. Dar pe cei cumsecade care pleacă Întotdeauna Îi urăști mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu desen, lingându-se pe buze, a Întrebat: ― Da’ o gagică așa, la mama ei, În carne și oase, nu ai?... Nu jupuită, ca bărbatul de pe copertă. ― Prin piele nu se vede ce trebuie văzut și știut - a răspuns Gruia, tărăgănat. ― Vouă, doctorilor, ce vă pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi iei pulsul, o mai pipăi pe unde o doare și pe unde n-o doare, da’ abia așteaptă să fie achipuită... O
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ați fi vrut, să alerg cu limba scoasă după taxiul ăla? E apă. Se usucă. Dacă rămân pete, duc hainele la curățat. Nu e un capăt de țară, domnule. Își dădu silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și cine știe de-oi mai apuca Crăciunul, dar mergem din rău în mai rău. Eram flăcău pe vremea bunicului matale, coane Grigoriță, și știu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi rămâie și neom pe toată viața... Of! Sfârși cu un suspin și cu un gest de desperare. Țăranii, care clătinaseră mereu din cap în semn de compătimire, cât a vorbit Pavel, tăceau. Numai după câteva clipe Vasile Zidaru observă tărăgănat și ușurat, parcă i-ar fi luat o piatră de pe inimă: ― Mă miram eu să fi îndrăznit băiețelul să le facă vreun rău! Zeci de glasuri aprobară acuma grăbite și cu diferite apăsări: ― Nu, nu, cum să îndrăznească copilul! Dintre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu vorbesc de început de tot, adică mai dinainte să mă nasc... Costică Ologu clătină din cap, privind neajutorat spre Fane Chioru. Acela tocmai terminase de mâncat și-și lingea degetele. — Fiecare cu nașterea și cu moartea lui, spuse orbul, tărăgănat. Nimeni nu poate să se nască în locul tău. Și mai ales nimeni nu poate să moară în locul tău. Mai e pâine ? Aș mai mânca o felie, unsă cu muștar... — Mai e, spuse Costică, îndepărtând totuși farfuria. Dar e a ăstuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă nășteam copac, n-aveam nevoie să mă reazem de nimic. Și câinii ce altceva puteau să-mi facă decât, cel mult, să se pișe pe mine ? — Dacă ar fi să te iei după câtă frică e pe pământ, spuse tărăgănat orbul, atunci lumea e prea plină de ologi. Eu m-am născut cu frica asta, șopti Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta îl întrista. — Da’ blesteme cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
față de dinastia noastră. Asta m-a învățat o lecție importantă. Voiam să-l cunsoc pe acest bărbat. Dacă puteam, i l-aș fi prezentat lui Tung Chih. Cererea mea de a îl întâlni pe Robert Hart a fost mai întâi tărăgănată, apoi amânată și în cele din urmă refuzată. Curtea a votat în unanimitate că ar fi o insultă pentru China dacă eu „mă coboram“ să mă întâlnesc cu el. Aveau să treacă mai mult de patru decenii înainte de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sex și soare" pe care o va celebra unul dintre iubiții săi, Serge Gainsbourg. B.B. este în așa măsură sex-simbolul și emblema modernității amoroase, încât o întreagă generație de fete se recunoaște în ea, imitându-i dezinvoltura și felul puțin tărăgănat de a vorbi. Fără voia ei, actrița lansează moda balerinilor și a jupoanelor înfoiate pe sub rochiile cadrilate din bumbac, a zulufilor și a ochilor machiați cu negru. Alături de personajele din filmul lui Marcel Carné Les Tricheurs și de încă foarte
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
parcă din copaci; Emma își simțea inima cum începe iar să-i bată, și sîngele alergîndu-i prin trup ca un fluviu de lapte. Atunci, departe de tot, dincolo de pădure, auzi pe celelalte coline un țipăt nedeslușit și prelung, o voce tărăgănată, și Emma o asculta, tăcută, îmbinîndu-se, ca o muzică, cu ultimele tresăriri ale nervilor ei zbuciumați. Cu țigara de foi între dinți, Rodolphe dregea cu briceagul unul dintre cele două frîuri, care se rupsese. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 85
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi fixă (cazul lui Étienne în descrierea precedentă) sau mobilă: (57) Dacă, intrînd în Verrières, călătorul întreabă cine e proprietarul frumoasei fabrici de cuie care-i asurzește pe cei ce trec pe strada mare, i se răspunde cu o voce tărăgănată: "De! E a domnului primar". Oricît de puțin ar zăbovi călătorul pe strada asta mare din Verrières care urcă la Doubs pînă către vîrful colinei, pun rămășag o sută contra unu că va vedea ivindu-se un bărbat înalt, cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
neam nu l-a mîngîiat cu vorbe și nu l-a cinstit cu băutură și mîncare. Supărat ,,cînd sufletul și mintea se vor veșteji am să-l rog pe sfinția Onxa, ca împreună cu orientalul Gomtaro să-mi cînte duios și tărăgănat, să fiu gata pregătit în camera mea ca OM și să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu”. Această legătură istori- că între neamul nostru și cei din Orient arată că au existat schimburi de informații între cultura geților și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în toate momentele esențiale ale vieții: naștere, nuntă, moarte. Etimologic, hora provine de la grecescul horos, hará (bucurie), harein (a fi vesel) 121 și există sub forma unor variante lingvistice diferite, în funcție de regiunile etnografice. În Transilvania, horea este numele unui cântec tărăgănat, în sistem "parlando rubato" (asimetric), iar, în Maramureș și Oaș, hora lungă denumește cântecul liber, cu sonorități ciudate, sughițate, "cu noduri". În ținutul Pădurenilor și în Țara Hațegului, hora se numește brâu, în sud-vestul Transilvaniei, în Mărginime, danț, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmărește acest dialectalism în basme stângaci prelucrate. George Dorul Dumitrescu ne-a dat câteva icoane umoristice ale Basarabiei, cu ronțăiri de semințe și idile în limbaj tărăgănat ("Să nu pleci, Mieșu... Tăt, absălut tăt fac!"). B. Jordan a scris pagini de documentație romanțată în stil Cezar Petrescu asupra învățămîntului normal și primar, în mediu basarabean, hahol și găgăuț. PAVEL DAN Un puternic prozator în linia lui Slavici
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
D&G, o bluză casual, care efectiv știu că a costat-o cinci sute de lire și un inel cu diamant atît de uriaș că mă mir sincer că e-n stare să ridice brațul. — Bună ziua. Are vocea răgușită și tărăgănată și un accent Mockney. — Ați venit să vedeți casa? — Da! Imediat Îmi dau seama că am fost prea ambalată. — Adică... mda. Îmi iau iute și expresia detașată adecvată. — Ne-am gîndit să aruncăm o privire. — Fabia Paschali. Strînsoarea mîinii ei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]