597 matches
-
sate depopulate, pământuri lăsate în paragină, bătrâni care-și plâng neputințele, iar cei buni de muncă sunt exportați în toate colțurile lumii, pentru un pumn de gologani, ca goy de povară. Revoluția, de fapt a fost pusă la cale de tăvălugul Noii Ordini Mondiale, pentru aducerea României în pragul falimentului economic, moral, cultural, demografic și pentru includerea ei în rețeaua globalizării. După ce populația de origine română, se va micșora destul de mult, până a nu mai conta ca factor de decizie, iar
ROMÂNIA, ȚARA TA ROMÂNE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343919_a_345248]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VÂNĂTOAREA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului VÂNĂTOREA Când luna se rezemase în cornu-i în vârful teiului bătrân din coastă, cu frunza, tăvălug, între copite mistreții coboară la balta albastră. Grăsunii se pierd în lanul de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
se amestecă printre lucruri, încearcă jocul „de-a prinselea”, dar trișează, se retrage în vârful picioarelor, înainte de a fi prins în plasa devoratoare a întâmplărilor. Cine ar putea spune că e ușor să te sustragi realității care te soarbe, în tăvălugul ei, ca într-o tornadă, ca într-o revărsare de ape peste blândețea câmpiei abia înverzite? Odată „aruncat” în lume, trebuie să înduri povara „stâncii” rostogolite spre vârful muntelui, asemenea lui Sisif. Dar orice început are și un sfârșit. „În
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului POEMA CITITORULUI MEU În zodia mea de vers S-a prăvălit o lună și un cer, un univers, S-au prăvălit în lacrimi de descânt, Toate nefericirile de pe pământ. În roi, puhoi și tăvălug de sine, Fărâme dintru mine înspre ține, În tanguirea-mi din a ta trăire, Mireasa îndoliata lângă ucisul mire. Nu știu să pot sa-ntorc destine Chiar dacă știu și simt că este bine, Trăiesc în respiratia-mi sacadata Ca si cum as
POEMA CITITORULUI MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342961_a_344290]
-
nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?! *** LĂNCIERII PRIMĂVERII cu lăncile de flori împung spre ceruri să se destupe Taina Învierii: de peste tot - din orice colț de leruri fulger' lumina albă - lăncierii! e-o devastare - prigonire-a iernii cu tăvălugul razelor de flori - severă putrezire - fărăviermii fără slin de metamorfoză: doar zori! tăios - văpaia luptei-incendiază pământ și cer - șubred și mucegai: rămâne-n viață cine-a cerșit viață și-a scăpărat pricini în contra beznei și-a complotat să fie - pe
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
magetic câmp, Cohorte aburite de mierea ce-i în stup. Prostia asurzește cu glasul dur și rece, Trezirea din dormire a gloatei prea flămămde Și din înalte funcții corupte și ingrate, Imunitatea se cumpără, se vinde... Prostia-n avalanșâ ca tăvălug astupă Istorii, idealuri și adevăruri simple, Că haosul e starea, Ce scaldă în suspans prostimea. Prostia cu minciuna-n liberul consens A generat taifunuri și apig genocid, Ce a ucis din fașe ca fiind proscriși Savanți, poeți, artiști! Metafora prostiei
CUVÂNTUL CARE UCIDE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343052_a_344381]
-
umor. În conștiința noastă publică, numele lui Mircea Vulcănescu nu are nici pe departe ecoul celor ale lui Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic sau Mircea Eliade, membri ai aceleeași mari familii spirituale. Poate că dacă ar fi fugit dinaintea tăvălugului comunist, ori măcar ar fi supraviețuit închisorii, Mircea Vulcănescu și-ar fi împlinit o parte din proiecte și ar fi prețuit așa cum merită. Mircea Vulcănescu s-a născut pe 3 martie 1904, la București, în familia unui inspector financiar. Clasele
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
ochiului într - un neant de pulberi curbate în jurul unor goluri lipsite de esența mișcării explozia, anulase durata oricărui repaos al formelor. înspăimântătoare liniște! doar suflul spasmodic al vantului cosmic surprins de rugozitatea opacitații ce o străbătea în rafale fierbinți antrena tăvălugii de smog deasupra unei civilizații anulate de neînfrânarea necuviinței. foșnetul lui tulbura cu unde de harpă trecerea prin fiecare inel al materiei dezumanizate. .................................................. iubindu-se numai pe ei viața i-a învins cu legile ordonate de roata mișcării. timpul lor
ÎN CALEA LACTEE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344136_a_345465]
-
nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?! *** LĂNCIERII PRIMĂVERII cu lăncile de flori împung spre ceruri să se destupe Taina Învierii: de peste tot - din orice colț de leruri fulger' lumina albă - lăncierii! e-o devastare - prigonire-a iernii cu tăvălugul razelor de flori - severă putrezire - fărăviermii fără slin de metamorfoză: doar zori! tăios - văpaia luptei-incendiază pământ și cer - șubred și mucegai: rămâne-n viață cine-a cerșit viață și-a scăpărat pricini în contra beznei și-a complotat să fie - pe
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
puțină compătimire. Nu mi-ar fi plăcut să fi fost milă. Am detestat acest sentiment din fragedă copilărie când încă nu realizasem ce înseamnă să fii un copil orfan. - Tovarășa profesoară, nu fiți supărată. Așa este în viață. Trece uneori tăvălugul peste noi, ne cam rănește, dar trebuie să ne ridicăm și să ne continuăm drumul cu mai multă hotărâre. Timpul are grijă să le rezolve pe toate. Veți vedea că totul va fi bine. - Pentru cine ? - Pentru dumneavoastră și pentru
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură[ Bătătură = teren bătătorit în fața casei țărănești, unde, de regulă, nu se cultivă nimic, ogradă. (DEX)], iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm, care se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Gomboș. Cu înțelepciune și maturitate, se întreprinde o aleasă pledoarie în favoarea Ortodoxiei, a cunoașterii suferințelor martirice și minunatelor jertfe de sânge, dătătoare de viață. Dintotdeauna, poporul român a existat sub soare, datorită acestei acerbe adevărate credințe, de neclintit în fața tuturor tăvălugurilor istoriei - realitate extrem de bine punctata și erudit redata în lucrarea de față, ca de altfel, în toate scrierile ce-i poartă semnătură. Stelian Gomboș este un cavaler al cuvântului. Un cuvant ce poate pătrunde pe neștiutele căi, până la despărțitura dintre
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ, ÎN COLECŢIA CREDO A EDITURII ARMONII CULTURALE: STELIAN GOMBOŞ – ARMONII SACRE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ (ESEU ISTORICO-TEOLOGIC) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 627 din 18 sept [Corola-blog/BlogPost/343616_a_344945]
-
ea plânge;Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte...... XIX. CE MAI IMPORTAM?, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. O revoluție sau ce-o fi fost, Un mare tăvălug pe biată țară Și nu știu dacă a avut un rost Pentru atâtea rele ce urmară. Au apărut cu ,,Steaua sus răsare”, Dar au uitat de Bunul Dumnezeu, Ne-au dat credinta-n care n-au crezare Și fiecare s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
crezut un zeu. Ne-au dărâmat și fabrici, si uzine, Ca depășite, prea muncitorești. Le-au dus, fier vechi, în cele țări străine Să nu avem produse românești. Citește mai mult O revoluție sau ce-o fi fost,Un mare tăvălug pe biată taraȘi nu știu dacă a avut un rostPentru atâtea rele ce urmara.Au apărut cu ,,Steaua sus răsare”, Dar au uitat de Bunul Dumnezeu,Ne-au dat credinta-n care n-au crezareSi fiecare s-a crezut un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe, ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul ... * * * Stăteam
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
matca, lăfăindu-se cam lacom și amenințător către maluri. Spre amurg cerul se-mbunginase grozav, iar noaptea părelnică ne trimisese la căldura sobei devreme. Tocmai pusesem sticlă pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână, și-o imploram cu lacrimi să rămână. -Nu pot să stau, însă, te rog, învață să trăiești clipa cât o-ntreagă viață și-ai să-nțelegi, sub timpul tăvălug, iubirea-i ca o ardere pe rug, iar restul doar o lungă așteptare în care orice vis spre ziuă moare. Și-n timp ce firul magic mi-l scurta de mine tot mai mult se-ndepărta lăsându-mă femeia de-
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
pare acum un sat ceva mai mare. Comunicarea cu cei de acasă, ca și cu cei de pretutindeni, acum nu mai e o problemă. Astăzi avem o altă Românie în afara granițelor cu care ne aflăm într-o strânsă legătură. Deși tăvălugul prefacerilor a schimbat viața noastră, căci în lupta pentru adaptare e nevoie uneori să decupezi părți însemnate din viața ta, încât dupa un timp, nu mai ești tu cel care ai fost, eu totuși am lăsat relatările așa cum le-am
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Istorie și patologie socială români de consum și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale și Imponderabilitatea Mioriței Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană În poziție de drepți toată lumea așteaptă să răsară soarele pe undeva Însă pentru prima dată în istoria condiției umane soarele ezită Oare o fi uitat
ISTERIADA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381089_a_382418]
-
Simțeam că-mi arde fața, transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
se deplasa acum mult mai ușor la vale, împingând practic cu bara din față zăpada din fața ei! In urma mea, rămânea o cărare lată și adâncă în zăpada groasă de mai bine de jumătate de metru: Montero, era ca un tăvălug mare alb, înghețat, venind parcă de pe o altă lume! La volan, concentrat la maximum, țineam direcția înainte și abia vedeam prin parbrizul pe care ștergătoarele înghețate, nu-l mai puteau curăța: Am condus în acest infern mai bine de o
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Citește mai mult Cel mai frumos tango din lume...- Irina
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
sticlei...nisipul din clepsidra noastrăse scurge impasibil.Cercuri noi se deschid.Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgărece zace în stare latentă.La o ușoară adiere,privire sau șoaptă a minții,se va rostogoli în abisul mlaștinilordin meadrele Styxului,un tăvălug ce va târîprin focul patimii,în ceață și umbre,amintiri calde,lumina si zâmbetul,spre a uitării lui Lethe...Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo.... XIX. ALITERATIA TIMPULUI..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr.
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură[ Bătătură = teren bătătorit în fața casei țărănești, unde, de regulă, nu se cultivă nimic, ogradă. (DEX)], iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm, care se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
tineri, este mobilizat și chemat sub arme, să-și apere țara, luptând pe frontul din Ungaria. Comentarea unor secvențe din biografia personajului principal oferă scriitorului posibilitatea de a-l conecta pe cititor la evenimentele politice ale perioadei imediat următoare trecerii tăvălugului primei conflagrații mondiale, fără a se insista prea mult pe coordonata istorică, doar atât cât să se creeze atmosfera potrivită epocii, pe fundalul căreia se proiectează viața personală și social-obștească a dascălului Ion Găvănescu și a numeroasei sale familii. Satul
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]