753 matches
-
fost sau nu erou? Pă bune. Dacă l-a împușcat la nimereală? Dacă el tocmai vroia să defecheze la inamic? Știi că cât era ei de eroi, da și mai trecea șanțul la nemți? Crezi că nu mi-a povestit tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân? Trecea dincolo la inamic și p’ormă venea și vorbea la megafoane de propagandă să vină și alții, că războiul e pierdut, că nemții le dă mâncare, cafea, ciocolată, unt. Propagandă și la nemți, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma când ne mai ajunsesem și noi? De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe-un bici. Asculta cum pocnește înăbușit. - Am avut și eu un băiat, zâmbi vinovat bătrânul. Nu al meu. Îl înfiasem de la niște neamuri mai de departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul lui. Tac-su era văcarul satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei. - Ce tot vorbești mamă! Mai bine, spune ce făceai dacă nu te vedeam? - Ce să fac?! Dădeam acatist și mă... Unde să mă duc? La tac-tu la cimitir? Sau acolo, la Județeană, unde l-a-mpușcat? Mă duc și acolo. Dar vreau și la biserică. E muzică acolo. Cântă coruri la casetă toată ziua și stau și io și ascult și mă rog. Ca la slujba adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reuși să râdă. Îl strânse de braț. - Ce să mai pățesc? Să mă fure ăia, cum am auzit că spune lumea că fac unii acu’ și să mă ducă în Baltă la Chiru ăla, sau unde m-o duce? La tac-tu să mă ducă, asta da! Asta chiar că aș vrea. Dar așa... Mai bine gândește-te la țoancăna aia. A pus mâna pe tine și până n-o duci în State nu-ți mai dă drumu’. Abia acolo o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ia-ți geamantanul și te duci unde vrei. Că geamparaua asta de s-a lipit de tine o să-ți tragă p-ormă un șuuuuut... Eu nu mai am treabă cu voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu mă mai interesează nimic. O duc numai la singurătate și nedreptate din partea ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
demult. Chiar în anul când m-am născut l-au împușcat. Pe Antonescu l-au împușcat, când treceam într-a doua sau a treia. Am mai citit și eu ziarele la viața mea, să știi. M-a mai prelucrat și tac-tu. Că le avea Sofronică cu istoria de ziceai că-i profesor, nu șăibar. Era abonat și la Magazin istoric, ce crezi. Când a plecat să moară la Revoluția de la Județeană tocmai citea ultimul număr... Am și-acu revistele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai poată rosti, dacă îi pică generalului pe ei. Se opri nervoasă. Se trase furioasă de sub brațul lui. - Ascultă, Silică! Da tu nu zici că m-am săturat de toate aiureleile și balivernele tale? Sunteți la fel de tâmpiți ca și noi. Tac-tu, când s-a dus să-l împuște la Revoluția de la Județeană, avea nu cu mult peste anii tăi d-acuma. Treijdoi avea, când s-a dus la Revoluție. Iar eu eram ca Gina. Dădeam din buci și mă credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu marșrutista ta! Înafară de buci, crezi că mai are ceva în capul ei? Și cum nu vrei să plâng, să mă gândesc la tine și să m-apuce amarul când văd ce gândesc. Ce-am vrut și eu, și tac-tu de s-a dus să moară la revoluție să iasă din tine, și uite unde ai ajuns. Să umbli după răzbunare și să pleci în State cu bărzăuna aia dezbrăcată! - Mamă, încetează! Se uită lumea la noi. În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai ajuns. Să umbli după răzbunare și să pleci în State cu bărzăuna aia dezbrăcată! - Mamă, încetează! Se uită lumea la noi. În plină stradă te-a apucat prelucrarea... - Să se uite, dacă vrea! Ei unde era când a murit tac-tu să apere Revoluția de la Județeană?! Se uită acu’ la mine, că sunt singură și mă încui în casă? Îi doare pă ei că ți-e ție frică de mine, să nu mi se întâmple... Ce să mi se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunt singură și mă încui în casă? Îi doare pă ei că ți-e ție frică de mine, să nu mi se întâmple... Ce să mi se întâmple, dacă mă duc până la popa Ioachim. Tu crezi că se mai ducea tac-tu să apere Revoluția de la Județeană, dacă știa ce-o să-mi faci tu acuma? Cum vrei să mă omori?! Cum îmi aduci coțofana aia în casă să mă stranguleze și să ia ea toate ce-am agonisit cu chinul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nașpa. Dacă o vezi... - Lumânări ai luat la tine? îl întrerupse femeia. - Lumânări? La ce-ți trebuie, doar nu te mai duci la biserică... - S-aprindem acolo, la crucea de la Județeană, unde l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu. Trecem doar pe-acolo! - De unde lumânări la mine? Matale de ce n-ai, dacă ziceai că te ducei la biserică? - Nu merg lumânările după mine. Cumpăr de la biserică. Numai așa e primit acatistul. Cu lumânări de la biserică. Să știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Durostor, Bazargic și Caliarca, de le-am pierdut în ’40, când am pierdut și Basarabia cu Bucovina și mai apoi și bucata aia bună de Ardeal, cu Clujul, o ținea Zbenghea cu România Mare de ziceai că-i moștenirea lui tac-su, făcea șezători folclorice, marșuri cu lozinci. P-aia o știi? „Nu cedăm Ardealul!“ Sau: „Nici o palmă de Pământ românesc!“ Asta cu palma a pus elevii și premilitarii de-au scris-o și sus sus pă deal, la Monument. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
numai eu dau la filantropie?! Cine i-a vârât chestiile astea în cap? Să facă ce vrea acolo, la București, sau unde-o vrea să stea. Nu i-a ajuns Sudica, unde l-am făcut om? Vrea și aici... Dar tac-su cum a murit? La coada vacii! Dar madam Pancratz, care l-a înfiat și a vrut să-l facă om, cum a murit?! N-a luat-o damblaua la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bunicu-su a fost doctor și a murit la Iași, în războiul din nouă sute șaișpe, când a fost cu tifosul, l-a luat epidemia și pe el și n-a mai avut cine să-l scape, l-a făcut erou, iar tac-su, Wintris bătrânul, era specialist la nervi, cunoscut și la București, îmi povestea Macaist că odinioară, pă vremea lui Dej, când era cu lupta de clasă și cu dușmanii burgheji și imperialiști, care trimitea spioni și sabotori peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăia care îi adormea să spună ce averi avea și le lua partidul agoniseala și mai lua și securitatea, că Wintris ăl bătrân era chemat și la anchete la securitate, era specialist, cum nu mai era p’atunci, îl trimisese tac-su, eroul de la tifos, să învețe la Viena, da nimeni nu se mai uita la ăia de făcea reclamații ce le făcuse Wintris, că făcea și Ceaușescu poate așa ceva, în alt chip, oricum lui Wintris ăl bătrân nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că o fura ăia, da tot la Târgoviște i-au făcut-o și lui Ceaușescu și tot în decembrie, cinș’pe ani mai încolo, ce mai poți să zici de potriveala asta, îl pusese pă Wintris director și a murit tac-su acolo, după ce l-a ținut acolo la sanatoriu, pă mușama l-a ținut, jos pă ciment, până a murit, doi ani a trăit Wintris ăl bătrân cu ochii la tavan, ca o pedeapsă și pentru fiu-su, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a ținut, jos pă ciment, până a murit, doi ani a trăit Wintris ăl bătrân cu ochii la tavan, ca o pedeapsă și pentru fiu-su, care n-avea nici o vină săracu, dar de câte ori venea la spital îl vedea pă tac-su și poate era mai cu atenție la ce avea de făcut, adică să nu se lăcomească prea mult și să ajute poporul și de-asta a făcut Wintris ce-a făcut mai pe urmă de-a luat el sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
autoritatea unei poete oțelite sub zodia nefastă a Proletcultismului: Veronica Porumbacu. După două ședințe de încălzire, învățăcelul își ridiculizează maestra. La șaptesprezece ani, încasează cel mai teribil cap în gură pe care destinul putea să i-l dea: moartea lui tac-su. Din care sărmanul Cristian nu-și mai revine, până când nu-și pierde, pe rând, și parcă în dușmănie: căminul (fiindcă, între timp, se căsătorește), școala, bietele înclinații muzicale, casa în care locuiau... - Adică nevastă-sa, bășinoasa, îl părăsește? exclamă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mi-am dat seama atunci că, dacă eu sânt într-a patra, tu nu aveai șanse mai mari decât s-o fi luat p-a-ntîia... În mai puțin de-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deschise vreo câteva cafenele. Orașul avea toate vitrinele aprinse. Focul lor aluneca pe trotuarele lucioase. Lângă bursă dădură și de ceilalți. Jucau biliard. 181 Salonul, vopsit în ulei, negru de tutun, plin. Căldura dinăuntru le încălzi oasele. Florea își potrivea tacul și, când îi văzu, lovi bilele albe în grabă. Într-un colt, Sandu-Mînă-mică bea cu ucenicul. Gheorghe le-a făcut din ochi: Nu știm, nu ne cunoaștem!" La mesele din jur se juca table sau stos și chelnerii cărau cafele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e-n toată Craiova? - Sunt mulți, dar unul singur pozează pe mălai, Îl cunoaște Floarea lui Ghiță, e un fel de prieten cu el Mi-a dat adresa. Că toți ceilalți iau bani, și de unde să am? Că dacă trăia Tac’tu ... Dacă n-o vrea mălai, întoarcem dilgența - și-acasă. - Și cu mine cum rămâne? - Așa, bine, la curci - văzuși că le lăsași în salcâm, Abia te-așteaptă. Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cătușe de țeava caloriferului. „Asta v-au dat, fă, acolo, la țărăniști“, auzi cu urechile țiuindu-i de palme, „aur și valută ? Asta v-au dat ca să dați foc și să aruncați cu bombe ?“. „Eu n-am aruncat...“ „Da’ cine, tac-tu, legionaru’ Dar ea nu mai răspunsese și tăcuse așa multă vreme, căci își scosese verigheta și o ținea în gură, s-o ferească. Luă lănțișorul și îl descurcă. Deschise medalionul pe care îl cum părase anume pentru a pune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi mai aduc aminte. Poa’ să mă duc odată pe-acolo pe unde m-am născut, să întreb pe careva, poate știe de la străbunică-su. — Io nici nu știu pe cine să întreb, se dumiri Chisăliță. — Cum pe cine ? Pe tac-tu ori pe mă-ta, spuse Isaia. Apoi, cu o solidaritate lesne de înțeles : Sau pe popa care te-a botezat... — Păi, după cum m-am născut io, căută Chisăliță să-și amintească, cred că taică-meu a fost un pod
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc, pupilele îi căzură înapoi între pleoape, precum prunele- perechi câștigătoare la jocurile de noroc la manetă. Bunelu țopăi hohotind, iar ceilalți se prăpădiră de râs. Priviră, apoi, chiar și ei mirați, la spectacolul următor. Era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]