3,383 matches
-
groasă. Stăteam acolo, în groapa aia, și dintr-o dată mi s-a părut că ăștia nu sunt colegii mei și mi s-a făcut frică. În vara aia stătusem vreo lună la Bușteni și, după acea lună, când a venit taică-miu să mă vadă, stătea ca vițelul și se uita la mine, bă ce lung ești! Sau, cum zicea bunica-mea, ce mult ești! Gogu, care fusese un pitic toată viața lui, crescuse acum mai înalt decât mine, Belișcă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se lăuda că are nu mai puțin de trei bunici. Îi explicam că așa ceva e absolut imposibil într-o societate care nu tolerează bigamia, mă rog, nu cu cuvintele astea mă exprimam, dar ideea nu era departe. Bunicul din partea lui taică-miu a murit atunci când taică-miu avea 9 ani, așa că nici el nu l-a cunoscut prea bine. Ce-și mai amintește tatăl meu despre el e că era un fumător înrăit, că se scula noaptea și fuma în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai puțin de trei bunici. Îi explicam că așa ceva e absolut imposibil într-o societate care nu tolerează bigamia, mă rog, nu cu cuvintele astea mă exprimam, dar ideea nu era departe. Bunicul din partea lui taică-miu a murit atunci când taică-miu avea 9 ani, așa că nici el nu l-a cunoscut prea bine. Ce-și mai amintește tatăl meu despre el e că era un fumător înrăit, că se scula noaptea și fuma în gura sobei, după care se trântea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nimic! Bunică-mea s-a măritat oarecum obligată cu el pe la 16 ani, deși ea cunoscuse la horă un alt băiat care, din păcate, avea dezavantajul de a fi olecuță mai țigănos și de a avea ceva mai puțin pământ. Taică-miu își mai aduce aminte o bătaie primită și cam atât. Așa că, ce-ai putea să scrii despre toate lucrurile astea? Despre cenzura bunică-mii, atunci când vorbește despre cel ce a fost bărbatul ei. De fapt, își dă drumul amintirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Tăticu. Pentru femeile din Bănești, atunci când se referă la tatăl lor, acesta devine infantilizant tăticu. Sau, și mai deplasat, tătelu. Pentru bărbați, relația nu e aceeași. Tatăl e ăl bătrân sau tata, simplu și cinstit, ori, bătându-se pe burtă, taică-miu. O chestie simpatică s-a întâmplat în cazul străbunicului meu, om serios, care a trăit 100 de ani. Fiicele lui, printre care și bunică-mea, trebuiau sa aibă grijă de el. Împliniseră cel puțin 70 de ani atunci. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sfert din el s-a făcut praf. Și am ajuns acasă cu un bici mai puțin și plin de sfoară, cu hainele îmbâcsite, impregnate de folmotoci de sfoară. Sfoara de Manila parcă era celebra sau poate memoria mă înșala. Și taică-miu a trebuit să-mi faca alt bici, mai mare, care zace și acum în pod. Până să învăț să-l mânuiesc, am făcut exerciții de unul singur în fundul grădinii și am ieșit după o săptămână triumfător, însoțit de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sufletul atâția ani! Simona a îmbrățișat-o pe mama sa, toată un ghem de suferină, și așa, înlănțuite, au plâns un timp până când, trezită din visare cu ochii deschiși, mama glăsui: Să ne spălăm pe ochi, să nu ne găsească taică-tu ca două curci plouate. A doua zi Simona a plecat spre noul ei post în învățământ. Tatăl ei nu știa ce să-i mai pună în valiză. I-a adus până și un șirag de covrigi proapeți presărați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe Răducu, nepoțelul tău. E un băiețel așa de frumos și de deștept! Nici el nu a avut bucuria de a-și cunoaște bunica, măicuța mea fără seamăn în lume. Soarta mea, bună măicuță, ar fi fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
probabil de sfârșitul pe care și-l simțea aproape... Mona rămase lângă patul lui, sărutându-i mereu mâna și rostind fără înterupere cuvinte prin care îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă mai mult decât pe mama ei. Își reproșa că i-a sfâșiat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând...”. Printre cântăreți, Alexandra îl văzu și pe primul ei învățător. Purta un steag în mâini și cânta din toată inima și din tot sufletul „Hristos a Înviat!”. Îl întrebă pe taică-său despre acesta și află că, între timp, primul ei învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și îi zise: - Hristos a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare a tatei, care era singură și avea nevoie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata un fel al lui de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceste lucruri, și apoi, știam că este păcat să te legi cu astfel de persoane. Nu mă gândeam la aceasta și gata. Într-o iarnă, ni se termină făina, moara din satul nostru nu lucra și, pentru a face făină, taică-tu plecase cu alți oameni din sat tocmai la Cărbuna, numai acolo era moară și se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu vezi câți bani fac tractoriștii în colhoz? Ce n-au ei? Fă-te și tu tractorist și vei trăi ca împăratul. Caută-ți o fată bună și din oameni gospodari, însoară-te și vezi-ți de viață, îi zise taică-său. Dumitru nu cedase, plecase la Chișinău cu prietenul său. Concursul era foarte strâns, șaptesprezece candidați pentru un loc. Dumitru era foarte deștept. Primul examen îl susținuse bine, prietenul său, însă, căzuse. Dacă acesta nu mai putu să se prezinte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Bejenaru, Gheorghiță Simionescu-Zamoi, Mihai Cimpoieșu, Vasile Oaidă, Dorin Lucan și eu. Eram atât de îndrăgostiți de acest joc, încât ne antrenam și suplimentar în curtea Ocolului Silvic, sub conducerea prietenului nostru Gicu Tănăsan, care ne oferea bomboane sau ciocolată de la taică-su, stelist înfocat, din postura de șef de Ocol Silvic Vama. Pauzele dintre competiții erau caracterizate de jocuri interesante între cele două parohii, de Sus și de Jos, în care este împărțită administrativ-religios comuna, cât și de confruntările dintre români
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iert! Nu pot! - Olga mea dragă, toată viața ai făcut tot ce ai vrut tu. Ai fost o fire liberă. Nu te-am oprit de la nici o acțiune, deși uneori m-au înspăimântat pornirile tale neînfrânate. În privința aceasta îi semeni lui taică-tău. Te-ai condus și te conduci după instinct. Te-am sfătuit de multe ori, încerc să o fac și de această dată, deși s-ar putea ca nici acum să nu-mi urmezi sfatul. Ca mamă, aș vrea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vrea și o casă. Ce să-mi mai doresc? - Te-a îmbrobodit de tot! Și așa tu ai fost mereu o îmbrobodită, acum ți-a acoperit și mintea. Dacă te simți bine așa...! Dar în ceea ce privește casa, o să vezi că și taică-tu o să aibă rezerve. - Vom mai vedea! Nu începem chiar de mâine să ne ocupăm de casa asta despre care tu spui că ne ar aduce atâtea probleme. S-ar putea chiar să nu să se realizeze planul nostru, deocamdată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez zăbavă pe la cele teatre? Sau om găsi, cu timpul și fo’ doi cinstiți, că altfel ne dispare entuziasmul & pasiunea, teatroloaga taichii, și murim cu toții de foame !... Aflu că la festivalul Ibsen din Norvegia, s-a propus o Hedda Gabler...lesbiană! Știu că marele Bergman propusese o eroină...gravidă. Nu m-ar mira ca Hedda să ajungă, În viitoare montări, alpinistă, ori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frățiorul cel mic și aiurit. Ei și ce? Eu n-aș putea să am cumva resurse ascunse de genul celor care îl caracterizează pe frate-miu? Ba aș putea, dar nu știu cât de convingător ar suna o asemenea supoziție în fața lui taică-miu. Ca de obicei, cu cât stăteam mai mult să analizez problema pe toate părțile, cu atât se înmulțeau dilemele, sporindu-mi nehotărârea. O nehotărâre care tindea să se amplifice până la dimensiunile unui blocaj total, menit să aneantizeze orice acțiune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i mai plânge tu, că știu eu un caz de-ți stă mintea-n loc de cât de perverși sunt. Ia fii atentă! "Un fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros', nenicuță, vine la taică-miu c-un ulcer operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu' director în sus, domnu' director în jos. Ăsta, moșu-banditu', s-a cam înverzit la față când a văzut că bătrânu' meu s-a prins de făcătură. Și dă-i și jelește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]