572 matches
-
retras, din pricina infirmității locomotorii și a altor boli care au survenit mai târziu, într-o izolare ce nu i-a priit deloc sufletește acestui om atât de sociabil, frecventator asiduu al Capșei, unde petrecea măcar o oră pe zi la taifas cu amicii literari și consuma cantități uriașe de cafea. Izolarea i-a priit, în schimb, literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale și subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai puțin sau deloc cunoscută. Așadar, cel care își compusese masca sfiiciunii și obsecviozității, ca să se amuze pe seama noastră, a lepădat-o de îndată ce a fost „descoperit“ și s-a purtat de atunci cum îi era firea: bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri în sine și cu stări de ursuzlâc, acestea nedurând totuși mult. Dominante în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieșeam din adolescență, erau bonomia, maliția bonomă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iarnă să se plimbe la braț cu mine pe Promenade des Anglais, la Nisa..." Ei, da, bietul Eminescu nici măcar nu visase asemenea onoruri! Și iarăși, trăgându-l de urechi pe N. Iorga: "Eu n-am timp să mă pun la taifas cu acei domni cari, crezând că mă-njosesc, mă compară cu Terente [...] dar când un Nicolae Iorga, ignorând și falșificând, vine și compară pe Chira cu... "Ghiță Cătănuță", iaca, vedeți, îmi cam sare muștarul în nas și încep să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
părea prea absorbit de gravele sale atribuții În acea epocă de reorganizare a armatei noastre sfârtecate, de vreme ce găsea timp și dispoziție să mă oprească din drum pe mine, plutonierul, de la treburile mele, parcă oricum mai absor bante, ca să stăm la taifas pe scările Comandamentului Armatei a II a, pălăvrăgind Îndelung și fară rost pe vagi și inactuale chestii culturale, de care ținea să mi se arate tare preocupat. La fel cum, câțiva ani după război, aveam să-l Întâlnesc, În toiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Când ploua sau era zăpadă, neputându-ne folosi după bunul lor plac, rămâneam în clasă. Adesea doamna ne dădea de copiat din carte "de aici... până aici", dar nu ne corecta niciodată. Dânsa mergea la cancelarie la o cafea, la taifas cu celelalte doamne și uita de noi. De multe ori se întâmpla să vină ora terminării cursurilor și tot singuri eram în clasă. Atunci, un băiat mai isteț, se ducea la cancelarie și întreba: Doamna învățătoare, ce facem? Că s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
două eleve de școală primară și mama lor. Au rămas tare încântate de stâna din Horaiț. Baciul, ca totdeauna, s-a arătat foarte ospitalier și ne-a oferit ce avea mai bun în stână. Când adulții s-au așezat la taifas lângă pirostrii, noi, fetele am ieșit în ocol. Ne ardea de joacă. După ce-am alergat destul și ne-am ascuns pe după stână, am observat că se întorceau ciobanii cu oile, pentru mult, la amiază. Le-am ieșit înainte și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deosebit de interesantă; să gust și să cunosc câte ceva despre arta culinară specifică unui popor care l-au dat omenirii, istoriei pe Simon Bolivar. În cele trei zile cât a rămas tânărul în Lima, am petrecut cel puțin zece ore la taifas despre orașul La Paz, despre bolivieni și, nu în ultimul rând, despre impactul lui Che Guevara în rândurile intelectualilor bolivieni. Ne-am despărțit la plecarea lui spre La Paz. Nu ne-am mai întâlnit niciodată. Presupun că acel tânăr care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vremea adolescenței mele literatura sovietică (nu rusă) dar pe cea franceză pe care o căutam cu lumânarea o citeam și la lampă și chiar la lumânare, când era cazul. Pe Montaigne l-am citit târziu, stând însă parcă la un taifas, prietenește, sincer și jovial, adevărat, mă și uimeau uneori îndreptările și mesajul lui. Am tot vorbit cu el pe îndelete, fără să mă simt prea mic, nu aveam aerul de ucenic ascultător și ocrotit cu grijă, dar eram dispus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în Iașul meu pe care oricum îl iubeam necondiționat, uneori inconștient mă bucuram la regăsirea puținelor valori uitate. Nici nu visam că eseurile montaignene aveau să mă influențeze, mult mai târziu, decisiv și iremediabil. Vă mărturisesc că la reluarea lecturii, taifasul nostru a luat amploare, în sensul că mai mult vorbea Montaigne și eu tăceam, uneori încercând timid să deschid gura pentru a-l contrazice măcar în părțile secundare ale întinsei lui cunoașteri. Nicio șansă. Acum însă, după atâția ani de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu, aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând să-l vadă și prin spusele lui Creangă, să viziteze vechile biserici Sf. Sava, Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amplifică nostalgii pentru o istorie trecută, inimitabilă. În spațiile înconjurate de nuci bătrâni, tei înfloriți, castani și tufe de liliac, de amintiri și sunetul clopotelor ce învăluie amurgul după vecernii, ieșenii încă își fac timp de lecturi, de cunoaștere, de taifas. O plimbare de la Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu și Obeliscul lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului iubitor de discuții asupra esenței lucrurilor și spiritului artei sub aripa proteguitoare a naturii. Nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noastre. 77 E atâta Busuioc în firea mea câtă victorie e în Nicolae. Doamne, ce frumos ar fi să fie așa! Vă invit la o busuioacă de Bohotin pentru a ni se dezlega mai bine limbile. La un ceas de taifas uns cu o asemenea binecuvântată licoare se poate drege și busuiocul (aflu recent că expresia asta este greșită, nu busuiocul este dres, el drege apa, sfințind-o). Nicolae e un nume augural și devoțional antic, de la Nikolas, un compus care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de departe. Ediție îngrijită de Al. Dobrescu, 2008. IFTIMI, Sorin. Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene. Iași, Editura Doxologia, 2014. ILISEI, Grigore. Cu George Lesnea prin veac. Iași, Editura Moldova, 1996; Divanuri duminicale. Interviuri mărturisitoare. Iași, Editura Polirom, 2001; Convorbiri, taifasuri, divanuri, portrete. Iași, Editura Doxologia, 2015. ILUCĂ, Vasile. Iași șoapte din ziduri. Iași, Editura Eurocart, 1998; Iașii lui Eminescu, Editura Helios, 2003; Junimiștii la ei acasă. Iași, Editura Pim, 2004; Ce nu știm despre Iași. Editura Pim, edițiile 2006, 2007
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Între altele, Șucuran vrea să-i întoarcă politețea lui Dan și să-i trimită, la întoarcerea mea, un pui! Focul ardea în vatră, tătăroaicele mi-au cedat locul, s-au așezat pe rogojini de papură și am pus de-un taifas prin tălmaci: a trebuit să povestesc tot: plecarea ta, starea mea sufletească. Din când în când, Menaru mă întrerupea: „Să dai Dumnezeu să meargă bine la ea. Serghil Cara-Căz frumos, cap - cap - deștept la ea, mult deștept, draga!“ Apoi adresându
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să se scape într-un fel și de acesta. Îl prigonește, până ce pândarul, exasperat, se hotărăște foarte rece, să ucidă pe primar. Amintirea mortului (poate tată?) mai plutește între ei, mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are de a face și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas cu un bătrân meșter, exemplul strategiilor creatorilor de modă. Majoritatea acestor „geniali creatori”, care fac parte azi din elita europeană a zonei numită haute-couture, se adaptează cererilor pieței, modei - ei Înșiși servitorii ei! -, gusturilor generațiilor, al fabricanților de materiale etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Marcus mi-a spus că a cules vreo două caiete cu anecdote de la șerban Cioculescu, dintre cele pe care criticul n-a putut să le bage în Memorii: unele-s politice, altele pornografice. „Cioculescu simțea - a adăugat drept explicație - nevoia taifasului”. „știți - m-a făcut atent profesorul -, sînt popoare care nu simt această nevoie; nici pe cea a plimbatului. Sau care nu reacționează cum reacționăm noi la bancuri”. Cîndva, le-a cerut unor extremorientali să-i spună barem o anecdotă specifică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu atât mai mult cu cât intervenția ome- noasă, rațiunea nu au niciun efect asupra actorilor direct implicați. Ultimul episod este și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noaptea se transforma în dormitor. În fața celor trei camere se afla o sală, care putea fi închisă de un brâu de lemn sau fără nici un adaos, ceea ce permitea proprietarilor și oaspeților mai puțin simandicoși să se așeze pe prispă, la taifas.(foto 12) Acest tip de case au fost construite începând cu secolul al XVIII-lea. În Drumul Carului se mai găsesc încă trei sau patru, dintre care una se pare că are peste două sute de ani. Este într-o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor;numai arhivar la propria arhivă, nu. și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu. M-am născut la Dobrinești, dobrâi = bun, așezarea oamenilor buni, buni pentru treabă și mult mai buni pentru a trage mâța de coadă. În Nicorești Târg problema stătea puțin mai altfel, fiindcă altfel nu-mi explic de ce aveam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cetățean hotărât să ude pereții, să-i lăstărească cu ce a mai rămas din băutura servită alături, la restaurantul lui Cernogorenco, dar el, de colo, zice: Ce căutați aici? I-am răspuns pe șart ce și cum, că timp de taifas aveam mai mult decât trebuie, la care el a zis: Sunt profesorul Bolanțov, directorul școlii normale și vă invit să veniți să dormiți împreună cu elevii. Sunteți curați? N-aveți paraziți? N-aveam.Aveam doar lacrimi în ochi. Pentru suflet bun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de feroviar, uleiul de rapiță, materie primă la felinarele de la gară. La nalangâte veneau în puhoi musafirii: Ignatie Cravcenco și fiii, preotul Țurcanu și tot așa. Musafirii veneau și cu materia primă dar și cu vinul atât de necesar taifasului. Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem membrii fondatori ai Societății Pedagogice “Foamea”. Peste drum de casa gazdei locuia predicatorul unei secte ai cărei membri erau numiți molocani (de la moloko - lapte, în rusește). și iată-l în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aparenței. Ferice de noi, că trăim Într’o zonă temperată, iar nu la ecuator unde, Într’adevăr nimic nu se schimbă (oare?) și unde n’am avea răgazul unor concluzii, fie și parțiale. Și, cu acest preambul, vom sta la taifas, toată iarna. Dacă, bineînțeles, ceva neprevăzut, dar specific anotimpului, nu ne va tulbura - scuze pentru repetiție - taifasul. Tulbura, pentru că totuși natura nu doarme... Și, dacă tot e frig, să ne Încălzim iluzoriu, chiar dacă motivul necesită din nou scuze: căci e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nimic nu se schimbă (oare?) și unde n’am avea răgazul unor concluzii, fie și parțiale. Și, cu acest preambul, vom sta la taifas, toată iarna. Dacă, bineînțeles, ceva neprevăzut, dar specific anotimpului, nu ne va tulbura - scuze pentru repetiție - taifasul. Tulbura, pentru că totuși natura nu doarme... Și, dacă tot e frig, să ne Încălzim iluzoriu, chiar dacă motivul necesită din nou scuze: căci e un pachet de țigări, anume “Camel”. Vom vedea acolo nisip, palmieri, o cămilă, iar unii spun că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ai stării entropice a mediului. Relațiile lor particulare cu mediul, ce necesită o analiză anume, le fac mai puțin dependente de acesta. Însuși procesul de entropizare, propriu Însăși naturii, de fapt motorul evoluției, adică a esenței Vieții, creează subiecte de taifas pentru multă vreme, iar aceasta fie și numai pentru a ne găsi locul cuvenit În natură, pentru a evita nefericita postură a nucii din perete. “Radiosfera”, 9 decembrie 1996, ora 12,26 109. Invadatori, vegetali și nu numai Astăzi am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]