5,450 matches
-
adevărata înțelegere sau adevărată revoltă. Nu milă, fiindcă milă singură vine și se duce și nu e de folos, ci un mod diferit de a concepe lumea, viața, de a vedea și a percepe viața în sensurile ei cele mai tainice, si de a rîde de viață asta, de a rîde în ea cu ea de binele și de răul ei, așa cum știe el să facă fie și cu atîta cruzime..." Iubirea joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
permanent de privirile pustiitoare ale celor din jur și sub amenințarea permanentă că acest pustiu îi va înlănțui într-o zi și pe ei înșiși, sînt apariții de-a dreptul miraculoase, erupții motivate abisal pentru salvarea cine știe căror echilibre tainice ale lumii, altfel gata să se surpe iremediabil. Aceștia din urmă, amestec bizar de utopie, convingere, naivitate, credință, devotament, consecvență, curaj, speranță și bucurie - totul ambalat într-o absență fundamentală, aceea a instinctului de conservare - se manifestă exclusiv, pentru că misiunile
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. L.V.: Câmpul dvs. de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ați vrea s-o ocrotiți (s-o păstrați tainică) dar o sfărâmați în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
făcut să trăiască și, totodată, să moară într-un opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult al durerii, ce a avut un rol atît de nefast în istoria artei și care mai face încă victime și încă mai posedă altare
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
sabie a surselor propriu-zis muzicale, cu precădere a celor de sorginte tradițională, folclorică, a însemnat desfolierea muzicii savante de stratul originar, autentic al artei sonore, de-concretizarea și abstractizarea ei, de-naturalizarea și artificializarea într-o așa măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor telurice, agresive, secularizante. Pe de altă parte, mutarea accentului de pe acele arhetipuri organice, constitutive, ca moduli ancestrali, universali, după care fenomenul sonor își edifică reprezentări mai mult sau mai puțin imperfecte, pe acele formule
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit în cele mai tainice cărnuri și frumoasa răsfățului deapurpure își aridică huțanele lăsându-mi feredeul slobod. Sângele-i clocotește, murmură dvorve în neștire, strigă după Alior cel cu tărie să-l absoarbă, să-nghită mașturul, să-i umble jignița. Beiul leuprados îi dă atunci
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
riscant, dar admirabil. Spectatorul este însoțitorul care preia confesiunea și, analizînd-o, se analizează pe sine. Tocmai în această relație fundamentală actor-teatru-spectator, în care, deseori, cel din urmă din ecuație este mai degrabă egoist, posesiv, suficient. Și cine mai este însoțitorul tainic al actorului, omul din umbră, martorul direct al succeselor și insucceselor, al triumfului și al degradării lui? SUFLEORUL. Doi parteneri, actorul și sufleorul, care își întorc fața unul către celălalt, care-și răstoarnă carul cu povești, cu amintiri, cu lacrimi
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat la intersecțiile realului cu arta, încărcate de prestigiul apodictic
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
unei icoane. De aceea este o mare eroare să se vorbească despre icoană în termenii capodoperei. În domeniul imaginii, atât de prolix astăzi, icoana reprezintă din ce în ce mai vizibil cuvântul ultim. Fiind altceva decât capodopera, ea este reperul absolut al capodoperelor. Structura tainic revelată a icoanei reprezintă soclul criteriului teologic, unicul în stare să înlocuiască relativismul ideologiilor estetice fără a deveni discreționar. Prin simpla lor poziție tutelară, icoana și doctrina ei vizuală pot să asiste, să controleze și să evalueze judicios atât creativitatea
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
în a-i determina pe artiști, pe de o parte să înceteze să mai facă arta criticilor și pe de alta să repună în drepturi capodopera. O ideologie estetică este incapabilă să producă capodopera, prin simplul fapt că la originea tainică a acesteia se află o cu totul altă instanță decât ideologia. Ca și icoana, capodopera nu este numai neideologică, ci esențialmente anti-ideologică. Proximitatea oricărei ideologii estetice o amenință mortal, o anulează, îi împiedică apariția. Iată de ce și fără a exagera
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
alertă, Și vezi spre seară cum le-a aburit Suflarea unui om ce n-a murit. Cristalul ne pîndește. Între patru Pereți de-alcov oglinda de apare, Nu-s singur. Mai e unul. Duplicare. Reflex ce iscă-n zori un tainic teatru. Se-ntîmplă tot, nimic nu ne-amintim În aste cabinete cristaline, Precum rabini fantastici, tomuri fine, Din dreapta înspre stînga urmărim. Claudius, rege de o zi, visat, Că-i vis nu a simțit pînă-n chindia Cînd un actor pe scenă mișelia
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Undeva, la capătul drumuluiCel-Prea-Inalt, așteaptă...... IX. CREDENDO VIDES, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015. Credendo vides Privește, suflet al meu în fața ta, departe, acest pământ al oamenilor singuri asculta, suflet al meu inima divină, tainic bătând în lucrurile crescute bucură-te, suflet al meu de bucuria lucrurilor ce ți s-au arătat bucură-te deasupra vremelniciei intru bucuria Celui-Prea-Inalt ! ridică-te, suflet al meu ca să fii din nou altul într-o altă vremelnicie de căutări
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
intru bucuria Celui-Prea-Inalt ! ridică-te, suflet al meu ca să fii din nou altul într-o altă vremelnicie de căutări și poeme... Citește mai mult Credendo videsPrivește, suflet al meuîn fața ta, departe,acest pământal oamenilor singuriascultă, suflet al meuinima divină, tainic bătândîn lucrurile crescutebucură-te, suflet al meude bucuria lucrurilorce ți s-au arătatbucură-te deasupra vremelniciei intru bucuria Celui-Prea-Inalt !ridică-te, suflet al meuca să fii din nou altulîntr-o altă vremelniciede căutări și poeme...... X. DOLCE VITA, de Marius Horvath, publicat în
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Horvath, publicat în Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015. Dolce vita Oglindă ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin. Și te-am iubit cu buzele și cu ochii. Lumină tainica devreme și târziu prea mult și prea puțin Liniște și neodihna... Oglindă ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin... Citește mai mult Dolce vitaOglindă ți-am fostca să te pot
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
în întunericsau se inneacă în cea mai albă mare...... XIII. DESTIN, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Destin Mai am un vers și-l port din veacuri în el e Esența unde abia coboară tainic gândul de unde țișnesc lumină și sevele necuvintele poemelor închise cu o vraja căci scris mi-este și cred că mi-e scris să nu-l scriu să nu-l spun să nu-l strig altfel îmi voi pierde graiul și
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
sufletul lumii se naște și adie fără urmă prin noi de la Inceput ca să vedem același vis să urmăm același drum, un eter ne respira, un Destin ne conduce căci purtăm aură unui cer înstelat și-n noi înscrisă adânc legea tainica a firii de când venim si cand plecăm în Lumina. Citește mai mult Imago mundiîntre mine și ține, mărturisesc un poemo cale numai a meași o lumină ce arde în mineochii mei oglindesc același cerpe care îl sorb ochii tăicând răsari
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
trecela margini de cuvântauzi mereu ecoulce-n sufletul lumii se nașteși adie fără urmă prin noide la Începutca să vedem același vissă urmăm același drum,un eter ne respira, un Destin ne conducecăci purtăm aură unui cer înstelatși-n noi înscrisă adânclegea tainica a firiide când venimși când plecăm în Lumina.... XVIII. PE MALUL STYXULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. Pe malul Styxului Ultima oară m-am desenat cu linii tremurânde în nisipul de pe malul râului
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis, rege el și ea regină, era mândru odyseu că intrase în legendă
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
Dar îmi lipsește puterea,/ Credința-i prea slabă în sufletul meu,/ Deși resimt mângâierea/ Divină, ce-n viață simțit-am mereu...” Decomprimarea tumultului interior, drama personală, fac din romanticul vizionar, poetul-adevăr, care se închipuie pe sine într-un joc al tainicelor duble-oglinzi. Se privește, își dorește, se închipuie pe fațeta onirică, apoi revine vertebral, real, pe fațeta vieții, având în față pe cel care știe că nu poate redobândi ființa pierdută decât în umbră și, ca umbră, la un alt nivel
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
și întărită, printr-o sugestivă mise en abyme, mai târziu, la internarea în spital: “Corina își fixă privirea în tavanul crăpat exact pe mijloc, de parcă ar fi trebuit împărțit, din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a tainicului punct interior), individul se desparte de sine însuși, se lasă în urmă și ia asupră-și canonul suferinței fără leac. Și al fericirii iluzorii (ori, cine știe?, al fericirii supramundane, “paranormale”). Acum începe inițierea grea, temeinică, stăruitoare în suferință. Acum
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
voi putea alunga fierbințeala ce mi-a cuprins întregul corp. Te rog să mă răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupați cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându-și fesele până pătrunse adânc în tainița sa feminină în mare suferință. - Nu te abține, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
pătrunse adânc în tainița sa feminină în mare suferință. - Nu te abține, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc, să-mi răscolești toată dorința de a fi a ta, să pătrunzi prin cele mai necunoscute și tainice locuri ale feminității mele, vreau să răzbun lunile de așteptare, acum când am cea mai mare nevoie de dragoste și de mângâierea unui bărbat tânăr și priceput în amor ca tine. Mircea simți dorința partenerei și o pătrunse cu totul
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
picior, sprijinind cerul, aici toate păsările sunt galbene, galbeni sunt și ochii de după perdelele galbene, mișcate discret, casele, frunzele copacilor, câinii din fața ușilor, părul copiilor care bat mingea, chiar și lebedele de pe lac sunt galbene noaptea undeva arde un foc tainic cu flăcări galbene simt că viața mea galbenă mi se scurge printre degete dar nu mă plâng am făcut ceea ce trebuia să fac Doamne, câtă nevoie aș avea de o picătură de roșu peste această pânză de chihlimbar ca să-mi
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]
-
cu Dumnezeu. Ea este verticalitate smerită, orizontalitate extinsă, spațiu cruciform răstignit pe temporalitatea creată, centru al lumii prin jertfa pe ea a Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este locul întâlnirii dintre moarte și viață, dintre timp și veșnicie, durere mântuitoare, slavă tainică purtătoare de viață. Prin Cruce, postul se cinstește, înfrânarea strălucește, rugăciunea se săvârșește. - Cum ajută înțelegerea semnificațiilor Sfintei Cruci în ieșirea oamenilor din angoasa cotidiană, din suferință și din toate încercările vieții? - Un teolog contemporan observa că vremurile noastre răsună
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]