618 matches
-
Brațul apără îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Sunt aspirat... Devin halou salin! Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Eliberez energii... Sunt imponderabil... Dau să probez imersiunea! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Suflet gemelar
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium când pierzi iubirea. De ce să mai mergi la mare? Ca să-ți auzi glasul inimii metamorfozat în zbuciumul valurilor!? De ce să mori de dorul clipelor împreună întinzând zadarnic mâinile spre orizontul nesfârșit
INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376248_a_377577]
-
le priveam de la fereastra ta marea avea scrașnetul macaralelor și al sirenelor de bun rămas unde te voi regăsi orizontul mi se îneca în albastru spicele grâului ocupau tot geamul meu de la clasa a doua o amintire se juca prin talazuri cu picioarele goale în amurg Referință Bibliografică: cu picioarele goale / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CU PICIOARELE GOALE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376249_a_377578]
-
în cea mai neagră zi A vieții tale scrise pe pămînt Să nu gândești c-ai să mai poți trăi Când cu pustiul tu făcut-ai legământ. Pe o mare în furtună traiul tău Se va desprinde în mii de talazuri Fără iubire, drept busolă a inimii Nu îți vei găsi tu drumul spre zăgazuri. Și când fără speranța de- a te mai vedea Dispare ca un pescăruș în depărtare, Sufletul meu începe iar să cânte Cutreierând făr” de răgaz un
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” PLOPUL I-am fost martor îndrăgostitului ce-a așteptat «o șoaptă de răspuns», pentru a se putea aprinde candela iubirii pe pământ. Azi vreau
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul să-ntindă o mână. Citește mai mult Din murmurul mării cântare pribeagărăsună în pânza corabiei-nălucă,iar ziua așteaptă o oră întreagălumina-n amurg sângeriu să se ducă.Sirene se zbat în roșcatele valuri,orbind orizontul cu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
zbate în tâmpla fierbinte, Iar rugu-și întinde durerea spre stele Și-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte. Arzânde mirări se dezghioacă în suflet Și caută vise, să-nece necazul În marea iubirii ce tremură-n unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar trupul refuză, sedus de-albe maluri. Speranța - o floare de lotus matură, Deschisă în faldurii inimii mele Se zbate întruna
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
speranța,O taină se zbate în tâmpla fierbinte,Iar rugu-și întinde durerea spre steleși-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte.Arzânde mirări se dezghioacă în sufletși caută vise, să-nece necazulîn marea iubirii ce tremură-n unde,Atunci când urgia-i înalță talazul.Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoialaNăscută din spuma ascunsă în valuri,Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuriDar trupul refuză, sedus de-albe maluri.Speranța - o floare de lotus matură,Deschisă în faldurii inimii meleSe zbate întruna, să urce o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
unele cu tentă aforistică, stau mărturie. El este un „suflet flămând” după certitudini. Certitudinile întârzie. Trebuie săpat adânc ca să dai de vreuna. Sudoare și lacrimi. Uneori sânge. Deseori, depărtarea se face ocean și poetul, aflat în „tăcerea gândurilor” - unde „spumegau talazuri”, constată: „Nu mai știam cine sunt / Nici nu știam dincotro”. Dar, starea aceasta de înstrăinare nu durează o veșnicie, pentru că „O lumină orbitoare / Mi-a ridicat orizontul / pe verticală” (Translare) - spre înălțimile spiritului. Și aici,poate, e șansa fiecăruia dintre
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
Tău, presupune, de la început, investigații lirice dedicate femeii iubite, decupate din contexte cotidiene, comparabile cu acestea.... XI. GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. GINA ZAHARIA- metafora abstractului Volumul de poezie Talazuri al Ginei Zaharia, Editura Art Creativ, București, 2016, a luat recent un premiu la Festivalul “Vasile Voiculescu” de la Buzau și nu este primul premiu adjudecat de scriitoare. Binecunoscută în mediul literar on line, Gina Zaharia s-a remarcat de ani
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
generale a metaforei = (gr. metaphora=transport, transfer) este o figură de stil prin care semnificația obișnuită a unui cuvânt sau a unei expresii este înlocuită cu o altă semnificație, pe ... Citește mai mult GINA ZAHARIA- metafora abstractului Volumul de poezie Talazuri al Ginei Zaharia, Editura Art Creativ, București, 2016, a luat recent un premiu la Festivalul “Vasile Voiculescu” de la Buzau și nu este primul premiu adjudecat de scriitoare. Binecunoscută în mediul literar on line, Gina Zaharia s-a remarcat de ani
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți sunt zăpada de zahăr, frugală, Din care se adapă cerbii timizi. Tu-mi ești vânătoarea regală. În mine, profund te divizi. Aș vrea de-aș putea, un talaz de scoici voluptoase s-aduc. Din perle să-ți compun un grumaz să legene timpul caduc. Vin lebede desculțe pe cadran, Să întârzie orele silfide. Să ne trezim uitându-ne pe geam, La un tablou cu alge și guvide. E
SIMPLE DEFINIŢII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362142_a_363471]
-
trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografica: Un bunic cu gânduri multe / Valer Popean : Confluente
UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362182_a_363511]
-
de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu mai poată-n veci să ne rânjească-n față. Aș vrea ca prin minune să
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
Veșnic sunt îndrăgostită De ochii care m-au vrăjit, Frumoși ca iarba-nverzită, Stingheri 'n-amurgu-mpietrit. Veșnic sunt îndrăgostită De stelele ce mi-ai lăsat, Sub raza lunii-adăpostită Iubiri șoptite-ai revărsat. Și apa mării o iubesc, Mă-nvățai s-ascult talazul, Eu toate mi le amintesc Când lacrima-mi udă obrazul. Iubirea iar îmi amăgesc În foșnetul pădurilor, Când râurile te doinesc În colbul amintirilor. Referință Bibliografică: Veșnicia dragostei / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04
VEȘNICIA DRAGOSTEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377718_a_379047]
-
in England) adus de el și "dedicat" mie. O dată cu deflorarea unei Fine aromatic tabacco Small Cigars. Neștiind de culorile tari ale vechii boeme, simt oare junii de azi o frustrare? Nici vorbă. Boema lor e una a navigării interesat-dezinvolte pe talazurile agitate dar sclipitoare ale vieții libere în care trăiesc. Nouă, celor din hîrșita și supravegheata boemă de ieri, acești alți boemi, deși pîndiți de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit-au și pus-au ordine în totul, si mîngîiat fu Urizen să vadă 260 Lucrarea minunată cum curge înainte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a ascuns în formele Elementare ale Vietii și-ale Morții. Urthona-i Fiul Meu. O, Los, tu ești Urthona, si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi. Și totuși, măcar că-s
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mistui-vom". Astfel erau cuvintele lui Beula, ale Femeieștii Emanații. Gemu-n tot locul Empireul. Tot Raiul se întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri, si precum un Políp128 Care sub Mare-nmugurește, mădularele Omului În monstruoase chipuri ale Morții-nmugureau, un Omenesc políp al Morții. Mîntuitorul blînd și gíngaș peste cadavrul Morții se-aplecă, 270 Zicînd, "Dacă veți Crede, Fratele vostru va-nvia". Și-ntîi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Căci Urizen căzut-a, cum soarele de-Amiază cade jos, înspre Apus. La Miazănoapte se află tronul neclintit al lui Urthona, o Lume de Solidă beznă Închisă-n înăbușitoare-ncremenire, cu rădăcini în muta deznădejde. 270 Răsăritul era Gol. Dar Tharmas talazurile-și învîrtea în ne-ncetate volburi, Gol, fără de cărări, bătut cu veșnice Zapezi și grindina de fier și ploaie Toate prin grotele de foc și aer și Pămînt, Căutînd Mădularele lui Enion, negăsind nimic decît a mării iarbă neagră 178 și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
drepturile celor săraci cu duhul nu sunt decât pentru împărăția cerurilor, iar pâinea lor, de când lumea, o mănâncă alții...”. Rubrici: „Foița gazetei”, „Pentru săteni”, „Scrisori din Bucovina”, „Știri de pretutindeni”, „Scriitorii noștri”. Sunt publicate versuri de Mihai Eminescu (reproduceri), George Talaz, Mircea Rădulescu, George Voevidca, Octavian Goga, Ion Pillat, Emil Isac, Elena Farago. Proza intră mai ales la rubrica „Foița gazetei”, unde Al. Ciura publică povestirea Sutașul, lui N. Gane i se retipărește nuvela Domnița Ruxandra, iar Constantin Cehan-Racoviță dă fragmente
CULTURA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286574_a_287903]
-
de a începe tipărirea în volum a manuscriselor, cu „o primă serie de cinci volume” (Cuvinte potrivite, Cartea femeii frumoase, Cartea copiilor, Cartea câinilor, a mâțelor, a oilor și a caprelor și Amintirile Ierodiaconului Iosif). Alți colaboratori: Ion Ojog, George Talaz, Sandu Tudor, Ioan I. Ciorănescu, Emanoil Bucuța, Nicolae Milcu, George Dumitrescu, E. Riegler. I.H., C.Tt.
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
afective care se țeseau pe platou. Rivalități, sfidări, trădări, îndrăgostiri la prima vedere, rupturi, explicații, încăierări incipiente, strunite repede de un serviciu de ordine vigilent. Dar, mai ales, dorința, care străbătea prin vălul muzicii și ritualul dansului. Am regăsit în talazul acela omenesc fata căreia tocmai îi atinsesem în treacăt sânii. I-am urmărit un moment traiectoria de la un partener la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva. „Viața!”, mi-a sugerat brusc o voce mută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întîi și-ntîi. (apart) Acuma te aține, moșnege, să asculți De îngeri fără aripi, ori de drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate tremur numai Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu pletele bogate Țiind toiage albe în mînele uscate Astfel ieșeau tot rânduri viind din verzii ramuri Copii - ciobani de turme, moșnegi - păstori de neamuri Și au întins moșia spre răsărit și-amiaz Pîn-unde marea sfarmă de țărm al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]