2,444 matches
-
mai cu seamă, surse de emoție. Și ea, și regizoarea Alice Barb concentrează forța actriței Simona Bondoc pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a ludicului unui personaj care poate fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă. Tandrețe. Răzbunare. Gelozie. Odată, husky-ul a îndrăznit să fure o mângâiere stă pânei sale profitând de neatenția celuilalt. Asta l-a costat vârful urechii stângi. Dacă se întâmpla invers, am înțeles că ciobănescul ar fi rămas și fără celălalt ou. Se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plecat niciodată. Un castel. Un castel al poveștilor cu happy-end, inundat de frumos, unde nu există niciun strop de răutate. Zâmbești? Îți dau voie. Pentru că mi-ai intrat în suflet. Definitiv. Ai toate calitățile din lume, de care aveam nevoie. Tandrețe. Înțelegere. Frumusețe interioară. Dar și a trupului, chiar și acum. Da, și acum, ascultă-mă bine. Mâinile tale sunt frumoase și mângâietoare. Ochii tăi - cei mai limpezi din univers. Sufletul, locul unde aș vrea să locuiesc o veșnicie. Tu meriți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt, ce crede ea despre el, despre acest domn Profesor care nu pare a-i sesiza ezitările, atitudinea reticentă în momentele de tandrețe? Dată fiind diferența de mulți ani dintre ei (22 sau poate 24?), este firească o anume nonparticipare involuntară, o discretă alunecare a privirii peste corpul lui marcat de evidente semne ale anilor... Și nu este numai atât. Lui i se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
similare din istorie, din literatură. P.H.L. consemnează și curiozitatea Profesorului de a o întreba ce simte în momentele de maximă trăire a actului sexual (orgasm). Intelectual „dornic să știe tot”, el ar vrea să-i ofere iubitei sale nu doar tandrețe, ci și posibilitatea (cât mai des!) de a-și topi „inerția existențială” în sfera strălucitoare a senzației de zbor, după cum vede (sau simte) el ca bărbat satisfacția ultimă, iubirea ca acuplare. La întrebare, Teodora i-a răspuns simplu: „În acel
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atribuțiunile femeii în genere. Unii, chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
privirea cu speranța că ea îi va aproba demersul exagerat de prudent. Îi vine greu să creadă (de fapt, nu are intuiția necesară!) că Teodora ar putea aștepta de la el ceea ce s-ar putea să-i lipsească cu adevărat: o tandrețe duioasă, aproape „paternă”, și o siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
caută ceva mai insistent pe Teodora, deși simte că iubita sa nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă în pântec. „Este ceva firesc!” - admite Domnul R. Le place amândurora să continue discuțiile pe teme
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o brusca, de a experimenta cu ea un rol de măgar autentic, de care i s-ar fi făcut, probabil, silă, imediat ce ea ar fi închis ușa. Conș tiința faptului că ea, părerea de rău, ar fi recimentat o anume tandrețe între ei, probabil nerezolvată, în urma căreia Ada ar fi candidat însă din nou la statutul de „ea“. Fostă „a lui“. Gândul în sine i se păru obositor. Îi oferi ei fotoliul-sicriu și acceptă fără să se enerveze un refuz previzibil
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
embrionului se vor face mai armonioase... Vino, apropie-te, așează-te aici... Dar... Dar acum ascultă! Începe să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui Hades până nu e răzbunat! Este, așadar, o apărătoare înverșunată a datinilor și credințelor strămoșești. La Sofocle, frumoase sunt scenele care pun în lumină și alte trăsături ale eroinei căci, alături de impetuozitatea pornirilor sale găsim sentimente de iubire, de tandrețe, de feminitate gingașă, exprimate cu mare finețe. Ea trece de la disperare la bucurie nemărginită, de la deznădejde la speranță, de la ură la gingașă iubire de frate. Nimic nu e trăit cu jumătate de măsură, totul se defășoară la cea mai înaltă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
culorilor de bază În concluzie: * roșu agresivitate, sânge, vânătoare; * verde hrană, grija față de sine; * albastru liniște, pasivitate; * galben speranță, viitor. > Ce culoare are mașina ta? Albastrul reprezintă "adâncimea sentimentelor" și are drept corespondența emoțională starea de calm, liniște, reîncărcare, mulțumire, tandrețe, dragoste și afecțiune. Verdele reprezintă "elasticitatea voinței" și corespunde persistenței, rezistenței la schimbare, încăpățânării, posesivității și egoismului pozitiv. Este de asemenea asociat cu grija pentru persoana proprie. Roșul este "forța voinței" și corespunde dorinței, arătând excitabilitate, dominare, interese sexuale, agresiune
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi poruncești, firește! (cade în genunchi în fața ei) Nu-mi ești stăpînă? (tace) EFIMIȚA: Întreabă-mă! RICĂ: Să te întreb? EFIMIȚA: Rezon, Bibicule! RICĂ: Nu-mi ești stăpînă? EFIMIȚA (topită de tandrețe): Așa! Zi-i înainte că n-ai zis destule! RICĂ: Să fie cu putință? EFIMIȚA: De ce mă ataci la la sacrul meu amor? RICĂ: Angel radios! EFIMIȚA: Monșerul meu! RICĂ: Pardon, dezbracă-te și culcă-te! EFIMIȚA (în glumă): Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil. Semn rău, s-a gândit el. Au rămas așa secunde bune, Vasilica Îi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea de minune. „Bătrâne, să nu mai vii niciodată Înapoi“, Îl mânca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
regulă; de obicei Vasile se bucura când Îl vedea, ochii copilăroși i se aprindeau, chipul i se lumina. — Ce vrei? l-a Întrebat sec. — Ai pățit ceva? Te rog să mă ierți dacă... Era În vocea lui o nuanță de tandrețe Îngrijorată, sin ceră, oarecum vinovată, pe care Vasile a remarcat-o, Însă a hotărât să fie precaut, să nu se mai livreze naiv, după cum Îi era obiceiul. — N-am pățit nimic, Cristian, am leșinat atunci, În seara aia, iar tu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a auzit nimeni, pentru că nu e decât o legendă. Dar naivitatea metaforei din legenda asta se pupă taman cu sărutul Sophiei, care nu-și mai reprimă instinctul de femeie-scoică în aștep tarea perlei din vârful sexului bărbatului-cal-de-mare. Sărutul ei adună tandrețea agresivă a unei disperări fără margini. Iar mintea ei refuză să înțeleagă. Min tea ei refuză să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de groază, a fost de fapt o comedie cu Jim Carrey. Băi, ești sonat definitiv, spune Sophia și-l ia în brațe și-l pupă zgomotos pe gât, lipindu-și buzele tare tare de pielea lui și apăsându-i fără tandrețe jugulara. Și amândoi se privesc din nou. O secundă. Două. Șapte. Opt. Și amân doi sunt îndeajuns de inteligenți ca să-și dea seama că nu mai pot prelungi la infinit letargia. Acum trebuie să se recompună și să meargă mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în timp ce cheia se învârte printre rotițele dințate. Ochii lui Cava nosa fixează clanța, iar aceasta se mișcă și ușa se des chide. Sophia intră pe ușă și se oprește trei secunde în prag. Îl privește pe Cavanosa cu o infinită tandrețe. Cavanosa dă afară aerul din plămân, fără să mai audă vocile care șoptesc acum în surdină. Vocile protejează momentul unic în care Cavanosa o privește pe Sophia, pentru că vocile simt la nivel metafizic valul de căl dură care inundă țesuturile
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Am adormit puțin după-masă. Și ochii lui Cavanosa se uită la obrajii aprinși ai Sophiei. Sexul soției mele miroase acum a sexul unui bărbat pe care nu-l cunosc. Negura nu mai apare. Cavanosa o privește pe Sophia cu o tandrețe nesfârșită, iar Sophia simte cum iubi rea omului din fața ei o inundă și o face prizonieră. Sophia își retrage mâna și spune stai să vezi ce ți-am adus. Apoi fuge sprinten până la poșeta pe care a lăsat-o să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
hai încoace. Cuțitul se dizolvă într-un minuscul foc de artificii. Nebuna ezită doar câteva clipe. Apoi se cuibărește la pieptul ucigașului din lună, a cărui mână dreaptă o îmbrățișează protector. Mâna stângă nu vrea să participe la actul de tandrețe. Mâna stângă rămâne pe fruntea bărbatului și-i masează în continuare cele câteva riduri orizontale. Iar mâna dreaptă începe să mângâie ușor umărul nebunei. Mân gâierea conține o detașare perfectă. Gestul e aproape mecanic. Robotic. Porii nebunei se înfioară și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
personaje) care duce o luptă quijotiana cu morile de vânt ale birocrației. Având drept lance și scut educația și valorile principiale primite în sânul unei familii dintr un oraș de provincie, acesta înfierează Trasate în tuse repetate, cu emoție și tandrețe, figură autoritara a tatălui “colonel doctor, militar de carieră” și figură mamei, “licențiata în română și franceză” reușesc să reînvie, dincolo de amintirile copilăriei, o perioadă dificilă din istoria României, perioada a schimbării de regim politic. Se prăbușea lumea veche, cu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]