1,982 matches
-
învățat mereu, în salturi cu scurte opriri, ca-n armată, încheind anul școlar printre primii, neavând nimeni ce să-mi reproșeze. De altfel, de la 10 ani am devenit, într-un fel, cap de familie, căci, alături de bunica Ilinca și de tanti Jeni, mă implicam înainte de toate în treburile gospodărești mai ușoare: scosul și adusul apei de la fântână cu căldarea, statul la coadă în fața magazinului cu pâine neagră, care se vindea pe cartelă și tot nu ajungea tuturor, căratul lemnelor de foc
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la coadă în fața magazinului cu pâine neagră, care se vindea pe cartelă și tot nu ajungea tuturor, căratul lemnelor de foc din șură la sobe. Mai greu îmi era iarna la curmatul lobdelor de fag cu ferăstrăul de mână, împreună cu tanti Jeni, după care butulanii rezultați îi crăpam cu toporul și-i clituiam în șură. De multe ori mă ajutau frații Cimpoieșu, în virtutea zicalei „unde-s mulți și slabi, puterea crește”, cam nerăbdători să escaladăm coclaurile învecinate. Unele seri ne găseau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lucra în schimbul trei. Împreună cu Lala și cu cei trei frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care cumpăram rechizite școlare și cărți interesante din serii polițiste și colecția „Clubul Temerarilor”, pe care o am completă, romane istorice și de dragoste. În paralel, primeam de la Agenția „Cartea prin poștă”, București, str. Sergent Nuțu Ion, colete achitate de tanti Jeni, majoritatea cuprinzând operele clasicilor francezi Honoré de Balzac, Al. Dumas, Victor Hugo, Emile Zola, Guy de Maupassant, Gustave Flaubert și ale altor autori studiați în facultate de ea. Peste drum de librărie, trona impozanta clădire a noului Cămin cultural
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
temporară, tunsul părului zero și scăderea notei la purtare până la 7. A doua aventură bahică s-a petrecut în ultimul an, și a constat într-un chef plin de originalitate, de seara până dimineața, la gazda colegilor din Moldovița, vecina tanti Zina a lui Neculai a Roizii. În seara aceea, profitând de lipsa părinților mei de acasă, eu am sfeterisit din beci o canistră cu 10 litri de vin, pe care am „topit-o” până în zori, împreună cu Vasia Perepeliță, Neculai Balahură
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
profesor de istorie, filozofie și științe politice Cernat Ion, profesoară de biologie Boca Rarița, profesor de educație fizică și sport Omania Petru și suplinitorii temporari, nesemnificativi. După bacalaureatul din iunie 1970, am fost dus imediat de tata în Iași, la tanti Corina Preda, nepoata de la verișoara sa Nora, soția profesorului universitar Preda Nicolae, șeful Catedrei de Rezistență a materialelor din Institutul Politehnic. Mătușa Corina, care a primit o educație aleasă, fiind singurul copil al inginerului silvic Bucevschi Dragoș din Bucovina, era
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
specialitate la catedră, nu știa să bată un cui. Nu avea nevoie profesorul Preda de așa ceva și nici timp n-avea, fiind plecat la conferințe și congrese pe tot globul, ca și cealaltă somitate a Universității ieșene, profesorul Mangeron. Cu tanti Corina de mână, am făcut un turneu de verificare a celor trei materii cerute la admitere, la Facultatea de Medicină și Farmacie, respectiv: Anatomia și fiziologia omului, Fizica și Chimia, dar testul a fost neconvingător, examinatorii îndrumândumă să optez pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și albe, cu același surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului său cu o ploaie repezită de lacrimi, Încât tanti Valeria trebui să-l tragă repede de guler pentru a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se cu brațele de umeri, se ghemui Într-o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne tot spună că are acasă un foarte frumos costum de tergal alb, cu dungi verticale, adus din Siria, de o rudă care muncea prin străinătăți. Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așa, pe negândite, Într-o zi cenușie, cu lumina Înghesuită stins sub cerul sur, aplecat peste noi. Vântul pornit brusc, care ne Împingea din spate să ne răstoarne, mi-a dat nebuneasca idee. Eram la cules de plante medicinale pentru tanti Rita. Mă cam săturasem de smuls buruieni, așa că am spus doar atât: Milule, hai să zburăm... Cum adică să zburăm? Păi, “cum adică” am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul Doamnei (un deal cât un munte, aflat În preajma noastră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mâini un buchet mare de flori albe, din plastic. Iar tata o ține protector de umăr, cu intenția de a da imaginii un aer de siguranță. Ce fericiți și ce frumoși sunt!” - a spus tanti Despina odată. Ce proastă și tanti Despina asta. Habar nu are că și-n poza aceea mama se forța să zâmbească (știu de la ea). Tata Îi spusese ”vaco” pentru că era un tip foarte gelos și pentru că o găsise râzând cu Marin Mitică, un prieten de-al
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am vorbit despre nemernicul de Igor, cel care m-a bătut cu urzicile peste picioare până am leșinat de durere, pretinzând că o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
său, să o liniștească pe biata mamă. Aceasta bănuia că totul se terminase cu bine dar, ca orice mamă, mai purta încă îngrijorări ce veneau și din alte sfere ale existenței ei pe pământ. Olga ieși să o liniștească: - Gata, tanti Clemansa! Ina e mamă, dumneavoastră bunică! Aveți un nepot pe cinste! - Cum se simte Ina? - A fost o naștere mai dificilă, dar acum se simte bine. Mi-a cerut să-și vadă copilul. I l-am dus, l-a văzut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ochit o găină, de-a domnului de acolo. Găina se urca la culcare, pe culmea aia. Aici urmăream s-o prindem și s-o mâncăm. Dar nu puteam. De ce? Din cauză că mata, sosind tocmai când urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a dus. A făcuto. A revenit acasă. Acum, pentru că m-ai ajutat, eu te răsplătesc, în felul meu. Păstrează-și ție suma asta, iar, cu restul, mă întorc la Vasluiul meu cel românesc și sărac. Bine. Pa. Pa. Revenind acasă, tanti Măcrișa a zis, colegelor de măturat, la bloc, ceva, cum că ea ar fi bolnavă. și că nu mai muncește la scări. Dar, din ce-o să trăiești? - au întrebat-o celelalte. Din ce-o să-mi trimită fata din Italia. Că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
viață ecvestră. Patul cazon Unitatea militară din Dorohoi intrase în dezafectare. Multă lume trecea pe acolo, își alegea cam ce socotea că i-ar trebui, plătea, la mica înțelegere, celui care-i înmâna cele cumpărate, și-și căuta de drum. Tanti Cliuța întârzia să spună ce dorește. Se tot învârtea: ba pe ici, ba pe colo. și se uita. Cel de dincolo de lumea care, ba intra, ba ieșea, era atent la eventualele furtișaguri. Femeia îi deveni suspectă. O întrebă: ce cauți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
epuizare cu dinamica și cu maieutica lui care începe cam așa: "Dan, dacă mi-aduc eu bine aminte, parcă mi-ai spus că o să faci cutare chestie...". Cu o săptămână înainte să sosească, intru în trepidație și o pun pe tanti Cateluța, cea care se ocupă de curățenia casei, să lustruiască totul și să-mi spună ce nu-i în regulă. Degeaba! Tot îmi vor scăpa o mulțime de detalii pe care el le va observa din primele clipe. Din fericire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]