307 matches
-
un studiu din 2006 a constatat că 46% din populația Chinei era religioasă. De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări religioase. Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”) include confucianismul budismul și taoismul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze. Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice. O sondare a opiniei, făcută în 2008
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
mică din lume după Macao. Rata mortalității este de 6,9‰ iar rata fertilității este deasemenea foarte scăzută, 1,12 copii născuți/femeie fiind a 3 cea mai mică din întreaga lume. Religia: Cele mai importante religii sunt Budismul și Taoismul. Alte religii sunt Creștinismul și I-Kuan Tao. Limbile: Cea mai vorbită limbă este chineza mandarină, scrisă cu caractere tradiționale chineze. Dintre limbile aborigene, cele mai importante sunt Hakka și Min Nam. Aceste limbi fac parte din grupa limbilor austroneziene. Rata
Taiwan () [Corola-website/Science/298178_a_299507]
-
ul (sau Daoism) este o filozofie și o religie originară în China, cu origini incerte care se situeaza aproximativ în mileniul I î.d.Ch . În general, taoismul este asociat cu personalitatea lui Lao-tzu (Lao Zi) autorul cărții Tao-te ching (Dao De Jing). Cea mai bună definiție a taoismului (ramura tao-chia - școala lui Tao) provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ: "Diverși filozofi chinezi, scriind
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
o religie originară în China, cu origini incerte care se situeaza aproximativ în mileniul I î.d.Ch . În general, taoismul este asociat cu personalitatea lui Lao-tzu (Lao Zi) autorul cărții Tao-te ching (Dao De Jing). Cea mai bună definiție a taoismului (ramura tao-chia - școala lui Tao) provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ: "Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ: "Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperării dintre om și tendința sau cursul lumii naturale; principiile acestei tendințe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sînt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai tîrziu
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
cursul lumii naturale; principiile acestei tendințe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sînt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai tîrziu, în multe dintre formele artei." După cum vedem, taoismul este un mod de viață inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar, oare, cum se poate inspira un mod de viață omenesc din natură? Exemplul cel mai bun ni-l oferă artele marțiale, care au împrumutat la origine elemente esențiale - atac
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
pregnant în hexagrama 29 - Abisul, apa - una ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață într-o manieră fluidă și fără a-și denatura substanța, autenticitatea interioară. Sursele principale ale acestui mod de viață numit "taoism" sînt lucrările clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, "Chuang-tzu" și "Lieh-tzu". Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
una ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață într-o manieră fluidă și fără a-și denatura substanța, autenticitatea interioară. Sursele principale ale acestui mod de viață numit "taoism" sînt lucrările clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, "Chuang-tzu" și "Lieh-tzu". Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut deja că taoismul se axează pe
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, "Chuang-tzu" și "Lieh-tzu". Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut deja că taoismul se axează pe concordanța dintre activitățile umane și ritmurile cosmosului. În "Scriptura vidului perfect", autorul, Lieh-tzu, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viață, a prejudecăților care se doresc absolute, într-o mică povestioară care rezumă o întîmplare
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
toate împrejurările. Activitatea umană trebuie să țină cont de “jocul” circumstanțelor. De aici accentul pus pe fler, mai degrabă decît pe o activitate intelectuală riguroasă îndreptată spre scop. Punctul de vedere surprins aici trimite la unul din conceptele centrale ale taoismului, citat mai sus, acela de adaptare la condițiile temporale. Înclinația noastră naturală de a adopta o ținută corespunzătoare condițiilor meteorologice exterioare este, fără îndoială, exemplul cel mai elocvent al acestui principiu tradus în viața cotidiană. Este evident că adaptarea la
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
adopta o ținută corespunzătoare condițiilor meteorologice exterioare este, fără îndoială, exemplul cel mai elocvent al acestui principiu tradus în viața cotidiană. Este evident că adaptarea la condiții exclude normele de conduită impuse dinainte, prestabilite, valabile în orice împrejurare. Într-adevăr, taoismul pune accentul pe suplețe, la fel ca în parabola pinului și a salciei acoperiți de zăpadă. Ramura de pin, pentru că este rigidă, se rupe sub greutatea zăpezii. Ramura de salcie se îndoaie și zăpada cade de pe ea fără a-i
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
budist, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios și care a muncit din greu. Ca adult a călătorit în multe țări din Europa și Chină desăvârșindu-și studiile. A studiat foarte mult medicină, religie buddistă, creștină, psihologie și Taoism. Mikao Ușui a fost cel care a căutat originile metodelor de vindecare pe care le aplicau Iisus și Buddha, regăsindu-le în rămășițele cultului antic a lui Shiva, în învățăturile esoterice din India. Pe când era rector al Universității Doshisha, din
Mikao Usui () [Corola-website/Science/317620_a_318949]
-
general, enoriașii acestor biserici erau ruși refugiați, iar chinezii erau în jur de 10000 de persoane. Revoluția culturală a distrus tânăra Biserică Ortodoxă aproape complet. Guvernul Republicii Populare Chineze a recunoscut oficial cinci comunități religioase: budismul, catolicismul, islamul, protestantismul și taoismul, dar nu și creștinismul ortodox. Obstacolul politic major este teama guvernului că forțe politice externe - în acest caz, în principal din Rusia - pot ajunge să aibă influență în China. Câteva comunități ortodoxe, cele mai multe formate din bătrâni, continuă să se reunească
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
(Chi Kung) este un sistem chinezesc antic de cultivare a sănătății, vitalității și longevității, cât și de evoluție spirituală. Bazat pe principiile clasice ale Taoismului, oferă o cale de autocultivare ce presupune armonia între toate nivelurile ființei umane (fizic, psihic și spiritual), armonia cu natura și progresul constant și natural, evitând excesele și accidentările posibile în alte discipline fizice și, în acelați timp, evitând retragerea
Qigong () [Corola-website/Science/318331_a_319660]
-
publicate în mod regulat de la începutul anilor 1960. Ea a primit o largă recunoaștere pentru romanul " Mâna stângă a întunericului", care a câștigat premiile Hugo și Nebula în 1970. Celebra pentru măiestria stilului literar și pentru explorarea temelor legate de taoism, anarhie, feminism, psihologie și sociologie, a debutat ca romancier în 1966 și este considerata una dintre cele mai bune autoare de science fiction și fantasy modern. A câștigat, la toate categoriile literare, zece Premii Hugo și Nebula, cele mai însemnate
Ursula K. Le Guin () [Corola-website/Science/316739_a_318068]
-
Maestrul (n. 1944, Bangkok, Thailanda) este un maestru taoist thailandez de origine chineză, creatorul sistemului Universal Healing Tao și unul din cei mai activi promotori ai Taoismului și tehnicilor taoiste în lumea occidentală. Este creatorul centrului de antrenament și tratament Tao Garden Health Spa and Resort de lângă orașul Chiang Mai din Thailanda, unde vizitatori din întreaga lume pot învăța tehnicile de Qigong și Tai Chi și pot
Mantak Chia () [Corola-website/Science/318624_a_319953]
-
universul ciclului hainish al lui Le Guin, folosit pentru prima dată în "Mâna stângă a întunericului". Termenul provine dintr-un cuvânt gethenian vechi care desemna umbra, conceptul fiind folosit doar de karhideni. Portretizați ca națiunea întunecată, sau Yin (conform ideii taoismului chinezesc), ei folosesc acest concept ca formă de respect, în timp ce în Orgoreyn nu se apelează la shifgrethor, ci se acționează într-o manieră directă, care ascunde în spatele ei falsitatea (aceasta fiind națiunea luminoasă, sau Yang). Carrie B. McWhorter consideră că
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
cuceri altă națiune este foarte mică. Conceptul războiului la scară largă este necunoscut societăților getheniene, dar pare posibil ca Gethen să se îndrepte către un război între Karhide și Orgoreyn. Cartea prezintă două religii majore: Handdara, un sistem informal similar Taoismului și Zenului și Yomeshta, sau cultul lui Meshe, o religie apropiată de monoteism bazată pe ideea conștientizării indivizibilității timpului, atinsă în timpul unei viziuni de către Meshe, un fost Prezicător al Handdarei, în timp ce încerca să răspundă la întrebarea: Care este sensul vieții
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
moment sute de state, unele dintre ele la fel de mari cât un sat sau un fort. Era ,O sută de școli de gândire” a filozofiei chineze a înflorit în această perioadă și au fost fondate astfel mișcări intelectuale influente, precum confucianismul, taoismul, legalismul și moismul, parțial ca răspuns la lumea politică în schimbare. După o lungă consolidare politică, în cele din urmă doar șapte state, importante, au mai rămas până la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., iar perioada în care aceste câteva
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
să prospere. În sudul Chinei, au existat dezbateri aprinse și frecvente între curtea monarhului și nobili cu privire la îngăduirea budismului pe teritoriul imperiului. În cele din urmă, aproape de sfârșitul erei de Sud și de Nord, atât adepții budismului cât și ai taoismului au ajuns la un compromis, devenind mai toleranți unul cu celălalt. În 589, Dinastia Sui a anexat ultimul stat din Sud, Chen, prin forță militară , și a pus capăt erei dinastiilor din Sud și din Nord. Capitala: oficială - Daxing; secundară
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
lui Confucius într-o colecție cuprinzând 30 cărți, printre care: "Cugetări", "Cartea odelor", "Cartea schimbărilor", "Memorial de rituri", "Cartea muzicii", "Cartea edictelor", "Analele primăverii și ale toamnei"' etc O altă mare școală filosofica, înființată de către Lao-tze în Chină antică, este taoismul. Școala din Grecia antică,școala din Milet pune întrebarea începutului. Ce a fost la început? Primul gînditor Tales susține că începutul este substanță,adică există o materie primă din care apar și dispar lucrurile. Mai apoi această substanță este veșnică
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
Continența sexuală, cunoscută în cultura occidentală și sub numele de coitus reservatus( "coitus" - "uniune sexuală", "reservatus" - "salvat, prezervat"), este o practică orientală străveche menționată în tantrism și în taoism și este cunoscută ca o formă de uniune sexuală în care cuplul își controlează , fie amânând această fază și rămând în a contactului amoros cât de mult este posibil și evitând ejacularea, fie reușind să aibă orgasmul fără ejaculare, așa
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
secole este chiar mai puritană decât cea creștină occidentală. Despărțite doar de culmile Himalayei,cele două mari culturi, India și China, au schimburi și influențe culturale și religioase ușor de observat, și în acest sens, despre legătura dintre tantrism și taoism, Eliade spune: Se poate decela, în practicile sexuale daoiste, o anumită influență indiană, în special aceea a tantrismului de «mâna stangă», care elaborase o metodă yogină de a obține oprirea atât a respirației, cât și a emisiei seminale. Ca și
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
alte religii au înlocuit tengriismul în imperiu, dar acesta a rămas oricum foarte important. Ginghis Han (1206-1227) nu s-a convertit niciodată la o altă religie, el a rămas tengriist, spre deosebire de alți hani mongoli ce au adoptat alte religii străine. Taoismul chinez a fost introdus în Imperiul Mongol încă din timpul domniei lui Ginghis Han. Acesta i-a trimis o invitație lui Qiu Chuji, unul dintre cei mai mari preoți taoiști ai vremii, pentru ai prezenta ideile taoismului. Qiu Chuji i-
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
alte religii străine. Taoismul chinez a fost introdus în Imperiul Mongol încă din timpul domniei lui Ginghis Han. Acesta i-a trimis o invitație lui Qiu Chuji, unul dintre cei mai mari preoți taoiști ai vremii, pentru ai prezenta ideile taoismului. Qiu Chuji i-a explicat lui Ginghis Han avantajele filosofiei taoiste, printre care și obținerea nemuririi. Ginghis Han a fost foarte mulțumit de învățăturile taoiste și l-a numit pe Qiu Chuji responsabil cu toate religiile din imperiu. Taoismul nu
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]