681 matches
-
festivaluri specifice, se numără: În principiu, în mai toate comunele importante din județul Gorj există cel puțin un taraf sau o bandă de lăutari. Lăutarii ce alcătuiesc formațiile, în funcție de eveniment, migrează de la una la alta, cu acordul primașilor (capilor de taraf). Astfel, în funcție de sat sau comună, în Gorj mai există numeroși lăutari și rapsozi. Muzica lăutarilor gorjeni a fost imprimată și pe câteva CD-uri apărute sub supravegherea etnomuzicologului elvețian Laurent Aubert și a etnomuzicologului Speranța Rădulescu și a colaboratorilor ei
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
instrument cu altul, după împrejurări: la masa mare a nunților spre exemplu, acordeonistul sau un alt instrumentist se instalează pentru toată durata nopții în fața orgii, în a cărei memorie a inclus inclus timbrurile și formulele de acompaniament ale instrumentelor din taraful vremurilor mai vechi: chitara, viola și basul. Majoritatea familiilor din sat sunt înrudite prin sânge sau prin alianță. Fiecare din ele și-a constituit taraful propriu, pe care îl restrânge sau - pentru petrecerile mai ample - îl lărgește prin cooptarea unor
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
în a cărei memorie a inclus inclus timbrurile și formulele de acompaniament ale instrumentelor din taraful vremurilor mai vechi: chitara, viola și basul. Majoritatea familiilor din sat sunt înrudite prin sânge sau prin alianță. Fiecare din ele și-a constituit taraful propriu, pe care îl restrânge sau - pentru petrecerile mai ample - îl lărgește prin cooptarea unor muzicanți din alte familii. Relațiile de rudenie și cele profesionale se conjugă și re-conjugă, după formule mereu schimbătoare, învăluind satul într-o plasă de alianțe
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
îl restrânge sau - pentru petrecerile mai ample - îl lărgește prin cooptarea unor muzicanți din alte familii. Relațiile de rudenie și cele profesionale se conjugă și re-conjugă, după formule mereu schimbătoare, învăluind satul într-o plasă de alianțe și rivalități (fiecare taraf de familie încearcă să atragă clienți, în detrimentul celorlalte), de prietenii și dușmănii (legate deseori de împărțirea banilor proveniți din bacșișuri), de disponibilități și indisponibilități de cooperare. Dimpreună, toate acestea creează un climat de emulație benefic pentru profesionalismul muzicanților săi. Un
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
a fost un cunoscut lăutar, conducător de taraf și violonist român de etnie țigan, cu vârful în carieră în anii '30-'40 (zona Gării de Nord). Deși era orb de mic (jucându-se cu carbid, i-a sărit în ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar și o voce
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
ajuns țambalist în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio. Devine activ începând cu anii 1930 când se stabilește în București și își începe angajamentele la restaurantele din zona Gării de Nord, Herăstrău și Floreasca. Debutează în 1936 la casa de discuri Electrecord împreună cu taraful său, înregistrând piese și jocuri lăutărești clasice.. Din componența formației sale făcea parte și tânărul țambalist Mitică Ciuciu. În perioada 1940-1957 face două serii de înregistrări pentru arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
de discuri Electrecord împreună cu taraful său, înregistrând piese și jocuri lăutărești clasice.. Din componența formației sale făcea parte și tânărul țambalist Mitică Ciuciu. În perioada 1940-1957 face două serii de înregistrări pentru arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la țambal de fratele său, Sterică Vișan. În 1958 înregistrează un disc vinil mic, împărțit cu Dona Dumitru Siminică, pe care apare una din puținele piese în limba țigănească înregistrate în perioada comunistă ("Caman te jau ando
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
un lăutar țigan din Timișoara. Din 1835 se angajează la o orchestră din Timișoara, părăsind-o după câteva luni și stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un român). În 1848 participă la revoluție, cântându-i o serenadă generalului Józef Bem (colaborator apropiat al lui Nicolae Bălcescu), sub fereastra casei comitetului din
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un român). În 1848 participă la revoluție, cântându-i o serenadă generalului Józef Bem (colaborator apropiat al lui Nicolae Bălcescu), sub fereastra casei comitetului din Lugoj
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
al Lugojului) cu "Deșteaptă-te, române". În 1880, pianista Sofia Vlad-Rădulescu publică în „Lyra Română” "Lugojana" culeasă de la . În 1881 publică la editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea propriului taraf. În 1898 îi transmite compozitorului Tiberiu Brediceanu numeroase melodii ce aveau să-i servească drept inspirație în niște piese scurte ("Poemul etnografic", "Ardeleana" și "Iederea"), prelucrate în caietele sale „Jocuri românești pentru pian”. În 1899, compozitorul Ion Vidu, publică piesa
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
muzicanți, iar jocul era la o casă numită „casa jocului”. La Sfântul Nicolaie, în data de șase decembrie, erau „probați” muzicanții, la acea casă, prilej de întâlnire, mai mult al tinerilor care, cu această ocazie, detaliau planurile pentru celelalte sărbători. Taraful era compus din: vioară, ceteră, contrabas și țambal, la nunți și petreceri mari, iar celelalte petreceri erau animate de cântecul fluierului. În toată perioada sărbătorilor, jocul avea loc numai după-amiaza și seara, deoarece dimineața toată comunitatea se ducea la biserică
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
la Căminul Cultural. O dată cu alaiul sosea și carul cu zestre al miresei, care era descărcat în fața nuntașilor pentru ca aceștia să fie martori la mulțimea țesăturilor și cusăturilor aduse de mireasă. Nuntașii intră apoi la masă și începe petrecerea, acompaniată de taraful de ceterași, la cântec și la joc. Un moment important este atunci când socăcița aduce o găină împodobită cu struț, pe care urmează să o dea la naș. Pornind de la bucătărie și îndreptându-se spre masa nașilor, acompaniată de primaș, aceasta
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Dunăre”, de D. R. Popescu, în regia lui Ion Cojar. Tot în același an lansează albumul muzical "Fluturi galbeni". Artist complex, Maria este angrenată în teatru, puțin și în film, în televiziune și în diferite proiecte personale unde cântă alături de Taraful George Pătrașcu, soțul ei. Împreună au scos albumele "Piatra, piatra" și "Fluturi galbeni". Prezintă emisiunea "O dată-n viață", la TVR unde, alături de Marius Rizea, oferind momente de umor prin interpretarea personajelor Floarea și Gheorghe. A participat la 4 din cele
Maria Buză () [Corola-website/Science/326135_a_327464]
-
artistică. În anul 1994 s-a căsătorit cu Marie Noelle, de care a divorțat în 2010. Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi "Liceul de Muzică Dinu Lipatti"), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
scoate cel de al doilea disc cu "Electrecord". În 1969 pleacă prin demisie de la "Ansamblul folcloric Ciocârlia". Între anii 1968-1970 întreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS, China, unde obține un succes impresionant. În 1970 înființează propriul său "Taraf" concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la "Gaîté - Montparnasse" din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
Taloș, muzicant din satul apropiat Valea Mărului, și desfășoară încă de foarte tânăr o intensă activitate de lăutar (inițial și de țambalist până în 1915) la clăci, nunți, hore țărănești ori în cârciumile și hanurile vremii. Din 1923 face parte din taraful vestitului Cantică Boeru din Stâlpeni, iar din 1927 cântă în numeroase localuri din București („11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzești”, „Calul bălan”). Debutează la Radio București, într-o emisiune în direct („pe viu”), în 1934, cu
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
Cantică Boeru din Stâlpeni, iar din 1927 cântă în numeroase localuri din București („11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzești”, „Calul bălan”). Debutează la Radio București, într-o emisiune în direct („pe viu”), în 1934, cu propriul taraf, format din Mia Vlăscenescu (voce), Luca Codin (cobză și voce), Marin Matache (vioară și voce), Dică Matache (țambal), "copilul" Mitu și alții. Cu acompaniamentul tarafului a debutat și Maria Tănase la Radio la 20 februarie 1938. Tot în taraful său
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
Debutează la Radio București, într-o emisiune în direct („pe viu”), în 1934, cu propriul taraf, format din Mia Vlăscenescu (voce), Luca Codin (cobză și voce), Marin Matache (vioară și voce), Dică Matache (țambal), "copilul" Mitu și alții. Cu acompaniamentul tarafului a debutat și Maria Tănase la Radio la 20 februarie 1938. Tot în taraful său a debutat și nepoata acestuia, Măriuca Matache (pe numele său adevărat Aurica Ion), în fața publicului bucureștean în 1939. Concertează frecvent cu numeroase alte glorii ale
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
propriul taraf, format din Mia Vlăscenescu (voce), Luca Codin (cobză și voce), Marin Matache (vioară și voce), Dică Matache (țambal), "copilul" Mitu și alții. Cu acompaniamentul tarafului a debutat și Maria Tănase la Radio la 20 februarie 1938. Tot în taraful său a debutat și nepoata acestuia, Măriuca Matache (pe numele său adevărat Aurica Ion), în fața publicului bucureștean în 1939. Concertează frecvent cu numeroase alte glorii ale cântecului popular românesc: Grigoraș Dinicu, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
fost și un renumit colecționar de viori, cu bune cunoștințe în materie. Datorită meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii în anul 1947. Numele lui a patronat mai mulți ani un amplu spectacol-concurs de muzică populară ("Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache”") desfășurat în diverse localități argeșene cu bogate tradiții ale violonisticii populare (Conțești, Stâlpeni, Poiana Lacului, Bughea, Vâlcele, Costești) organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Ultima ediție a concursului a avut loc în
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
Bihorului": Florica Duma, Florica Ungur, Florica Zaha, Florica Bradu, iar instrumentiștii cei mai cunoscuți sunt Gheorghe Rada, Stângaciu, Mitică Negrean, Adi Miclăuș, Liviu Butiu și Petre Frasin. Vioara cu goarnă Nu se știe sigur dacă vioara cu goarnă folosită de tarafurile din Bihor este aceeași cu cea creată de John Matthias Augustus Stroh (1899-1949). La o privire mai atentă se observă diferențe importante. Vioara cu goarnă din Bihor e mult mai suplă decât cele create de Stroh. Bineînțeles, e vorba de
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
pentru că a fost folosită pe partiturile muzicii clasice (Mozart, Bach, Beethoven, Brahms, Haydn etc.), neobservându-se că acest instrument reda tonuri specifice muzicii lăutărești, tonuri care se disting foarte bine în comparație cu vioara consacrată. E interesant de observat că in Bihor tarafurile carora le lipsește vioara cu goarnă nu au același succes la ascultători. Studiile europene privitoare la răspândirea instrumentelor muzicale și tradiția lor notează prezența viorii cu goarnă numai in partea de est a Ungariei, pe mai toată porțiunea graniței cu
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
ascultători. Studiile europene privitoare la răspândirea instrumentelor muzicale și tradiția lor notează prezența viorii cu goarnă numai in partea de est a Ungariei, pe mai toată porțiunea graniței cu Romania, și nu în România, de unde de fapt au preluat-o tarafurile țigănești.
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
la 10 august, în anul 1933 în Târgu Cărbunești. Începe să cânte la vioară de la vârsta de 8 ani, împreună cu tatălui său, Dumitru Pițigoi. Tatăl său cânta cu vioara și mama sa cu chitara. Astfel, a început să cânte în taraful părinților săi cu basul pe la nunți și la botezuri. La 13 ani începe să cânte singur, având alături pe tatăl său, care era la contrabas (se întorsese astfel roata). În perioada anilor ‘53 - ’54, pleacă în armată la Timișoara și
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]